Provocarea ilegala a avortului

Provocarea ilegala a avortului

1. Consideratii preliminare

De‑a lungul timpului, chestiunea daca femeia insarcinata poate sa dispuna de fructul conceptiei si sa intrerupa sarcina ori trebuie sa nasca copilul conceput, a constituit obiectul unor vii controverse si al unor solutii foarte diferite. Bineinteles ca astfel de controverse au existat si vor continua sa existe in toate statele lumii, pentru ca pot avea la baza probleme de natura democratica, religioasa, de politica penala sau din cele referitoare la drepturile si libertatile indivizilor, la protectia vietii, inte­gritatii si sanatatii femeii insarcinate etc.

In raport de aceste probleme, in legislatiile penale ale diferitelor tari nu sunt incriminate faptele prin care se realizeaza avortul, iar in altele sunt incriminate aceste fapte sub diferite forme.

In Codul penal roman de la 1864 (art. 246) era incriminata fapta de provocare ilegala a avortului, iar in Codul penal de la 1936 avortul era reglementat prin dis­pozi­tiile art. 482 si 482¹‑482³ (introduse de Decretul nr. 770/1966). Legiuitorul roman a mentinut si in Codul penal actual (intrat in vigoare la 1 ianuarie 1969) cele patru infractiuni referitoare la avort, respectiv: provocarea ilegala a avortului (art. 185); avortul provocat de femeie (art. 186); detinerea de materiale sau instrumente avortive (art. 187) si omisiunea de a anunta efectuarea avortului (art. 188).

Dupa decembrie 1989, cele patru texte din Codul penal au fost abrogate prin Decretul‑lege nr. 1/1989 si, deci, faptele prevazute au fost dezincriminate in tota­litatea lor, incuviintandu‑se intreruperile de sarcina, la cererea femeii insarcinate, fara nicio restrictie.

Practica a demonstrat insa, ca un numar mare de intreruperi de sarcina s‑au efectuat in afara institutiilor medicale, de catre persoane fara o pregatire de spe­cialitate in acest domeniu si uneori chiar fara consimtamantul femeilor gravide. Astfel de situatii au avut ca urmare, in cele mai multe cazuri, vatamari corporale grave sau chiar moartea femeilor insarcinate.

Astfel, a devenit necesar sa se protejeze si prin mijloace penale aceste valori so­ciale care privesc viata, sanatatea, integritatea corporala si libertatea femeilor gravi­de, iar legiuitorul a incriminat din nou in Codul penal (art. 185) fapta de provocare ilegala a avortului.

2. Continutul legal al infractiunii

In art. 185 C.pen. este incriminata fapta de provocare ilegala a avortului, care consta in "intreruperea cursului sarcinii" prin orice mijloace, savarsita in una din urmatoarele imprejurari:

a) in afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate in acest scop;

b) de catre o persoana care nu are calitatea de medic de specialitate;

c) daca varsta sarcinii a depasit patrusprezece saptamani.

Constituie, de aseme­nea, infractiune intreruperea cursului sarcinii savarsita in orice conditii, fara consimtamantul femeii insarcinate.

3. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic. In cazul acestei infractiuni, obiectul juri­dic special este reprezentat de relatiile sociale de aparare a vietii, sanatatii si inte­gri­tatii corporale a femeii, impotriva faptelor de intrerupere ilegala a cursului sar­cinii, dezvoltarea intrauterina a produsului de conceptie si asigurarea natalitatii.

De asemenea, legiuitorul a avut in vedere si relatiile sociale cu privire la libertatea femeilor insarcinate de a decide singure daca pastreaza sau nu fructul conceptiei, relatii care se incalca in conditiile in care i se produce avortul fara consimtamantul acesteia.

b) Obiectul material al infractiunii este corpul femeii insarcinate, precum si al fatului, asupra carora se indreapta actiunea faptuitorului.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii de provocare ilegala a avor­tului poate fi orice persoana care efectueaza activitatea ilegala de intrerupere a sarcinii. Adesea, ca subiecti activi ai acestei infractiuni apar medicii, moasele, asis­tentele medicale (indiferent de specialitatea acestora), dar si alte persoane care folo­sesc mijloace avortive pentru a intrerupe cursul sarcinii unei femei. Poate fi, deci, subiect activ chiar si un medic ginecolog, daca interventia pentru intreruperea sarcinii se efectueaza in afara unei institutii medicale sau cabinet medical autorizat pentru asemenea operatii sau daca varsta sarcinii a depasit 14 saptamani. De asemenea, subiect activ poate fi orice persoana care prin diverse metode, stiintifice sau empi­rice, intrerupe ilegal cursul natural al sarcinii. Nu are relevanta pentru existenta infrac­tiunii temeinicia cunostintelor detinute de subiectul activ.

b) Subiect pasiv este femeia insarcinata careia i s‑a provocat avortul in mod ilegal ori i s‑a provocat prin avort o vatamare corporala grava sau moartea.

4. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material se realizeaza numai printr‑o actiune susceptibila sa provoace intreruperea cursului sarcinii. Mijloacele utilizate pot fi foarte diferite: interne (de exemplu, administrarea unor substante avortive) sau externe (de exemplu, prin aplicarea de lovituri, masaje etc.), legea nefacand nici o deosebire in aceasta privinta. Nu are relevanta daca sarcina decurge normal sau anor­mal (de pilda, daca este vorba de o sarcina extrauterina) si nici gradul de dezvoltare al fatului ori daca acesta este sau nu capabil de viata extrauterina. Pentru existenta in­fractiunii se cere ca fatul sa nu fi decedat anterior momentului efectuarii actiunilor avortive de catre subiectul activ ori femeia asupra careia se savarseste actiunea de intrerupere a sarcinii sa fie insarcinata.

Daca fatul a decedat, ca urmare a unui fenomen natural, anterior actiunii avortive, nu va exista infractiune. Tot astfel, lipsa fatului (deci a unei sarcini existente) va face ca activitatea faptuitorului sa aiba un caracter putativ si, ca atare, sa fie nepe­depsi­bila, in afara de cazurile cand manoperele anterioare realizate de faptuitor au pro­vocat vatamari corporale grave femeii. Actiunea faptuitorului va constitui ele­mentul material al infractiunii numai daca se realizeaza in afara institutiilor medicale ­sau cabinetelor medicale autorizate sa efectueze avortul.

b) Actiunea care constituie elementul infractiunii trebuie sa aiba ca urmare fie expulzarea produsului conceptiunii (cand fatul a fost ucis prin mijloace avortive folo­site inainte sau in timpul expulzarii), fie uciderea fatului sau distrugerea produ­sului conceptiunii inauntrul uterului, chiar daca nu s‑a produs expulzarea. Desigur ca va exista infractiunea si in cazurile cand fatul a fost expulzat din corpul femeii, insa prematur, ca urmare a substantelor avortive folosite de faptuitor.

c) In fiecare situatie, raportul de cauzalitate trebuie sa existe.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de provocare ilegala a avortului se comite cu intentie directa. Autorul are prevederea ca actiunea sau inactiunea sa are ca urmare intreruperea sarcinii in afara conditiilor admise de lege si urmareste producerea acestui rezultat, cu sau fara consimtamantul femeii insarcinate. Faptuitorul trebuie sa cunoasca faptul ca varsta sarcinii este mai mare de 14 saptamani. In cazul modalita­tilor agravate prevazute de art. 185 alin. (3) C.pen., rezultatul mai grav este imputat faptuitorului din culpa (praeterintentie).

5. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea este susceptibila de a fi savarsita in toate formele imper­fecte, insa legea sanctioneaza doar tentativa. Va exista tentativa atunci cand activi­tatea apta de a intrerupe cursul sarcinii a fost inceputa, dar nu a putut fi dusa pana la capat sau nu a reusit sa intrerupa cursul sarcinii.

Infractiunea de provocare a avortului, fiind o infractiune materiala, consumarea ei are loc in momentul in care s‑a produs urmarea imediata, adica intreruperea cursului sarcinii, cu uciderea sau expulzarea fatului.

B. Modalitati. In textul art. 185 C.pen. se prevad o modalitate normativa simpla a infractiunii si trei modalitati agravate.

Prima modalitate agravata este aceea cand intreruperea cursului sarcinii [efec­tuata in conditiile cerute in alin. (1)] se face fara consimtamantul femeii insarcinate, iar celelalte doua modalitati agravate au in vedere urmarile mai grave care pot aparea ca urmare a unui avort ilegal si care privesc integritatea corporala sau viata femeii insarcinate.

C. Sanctiuni. Infractiunea de provocare i1egala a avortului se sanctioneaza, in modalitatea simpla, cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani. In prima modalitate agravata (cand fapta e savarsita fara consimtamantul femeii insarcinate), infractiunea este sanctionata cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

Daca prin provocarea ilegala a avortului s‑a cauzat femeii insarcinate o vatamare corporala grava, pedeapsa prevazuta este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzice­rea unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii insarcinate, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

In art. 185 alin. (4) C.pen. se prevede ca, daca fapta este savarsita de un medic, pe langa pedeapsa inchisorii, acestuia i se va aplica si interdictia exercitarii profesiei de medic potrivit art. 64 lit. c) C.pen.

6. Cauze de nepedepsire

Conform art. 185 alin. (6) C.pen., nu se pedepseste intreruperea cursului sarcinii ­efectuata de medic:

a) daca intreruperea cursului sarcinii era necesara pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii insarcinate de un pericol grav si iminent si care nu putea fi inlaturat altfel;

b) in cazul prevazut de alin. (1) lit. c) cand intreruperea cursului sarcinii se impune din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale;

c) in cazul alin. (2), cand femeia insarcinata s‑a aflat in imposibilitatea de a‑si exprima vointa, iar intreruperea cursului sarcinii se impune din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale.

Aceste cauze de nepedepsire vizeaza fapta de avort numai cand este comisa de un medic, deoarece numai medicul poate sa aprecieze existenta unui pericol grav pentru viata femeii insarcinate ori riscul iminent pentru copil de a prezenta leziuni grave fizice sau psihice.