Drept
Definirea conceptului de audit intern - trasaturile auditului internFunctia de audit intern a cunoscut transformari succesive pana la stabilizarea definirii conceptului. Aceste abordari progresive au scos in evidenta o serie de elemente, care trebuie retinute pentru conturarea cadrului in care se inscrie auditul intern. Din analiza evolutiei functiei auditului intern pana in prezent putem aprecia urmatoarele elemente de implicare in viata entitatii auditate : a) consilierea acordata managerului b) ajutorul acordat salariatilor fara a-i judeca; c) independenta si obiectivitatea totala a auditorilor. Auditul intern este o activitate independenta si obiectiva, care da unei organizatii o asigurare in ceea ce priveste gradul de control detinut asupra operatiunilor, o indruma pentru a-i imbunatati operatiunile si contribuie la adaugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajuta aceasta organizatie sa-si atinga obiectivele, evaluand, printr-o abordare sistematica si metodica, procesele sale de management al riscurilor, de control si de conducere a intreprinderii si facand propuneri pentru a le consolida eficacitatea. Trasaturile auditului intern Organizarea functiei de audit intern in cadrul entitatilor impune luarea in consideratie a urmatoarelor trasaturi : - universalitatea; - independenta; - periodicitatea. Universalitatea functiei de audit intern trebuie inteleasa in raport cu aria de aplicabilitate, scopul, rolul si profesionalismul persoanelor implicate in realizarea acestei functii. Auditul intern exista si functioneaza in toate organizatiile, oricare ar fi domeniul de activitate a acestora. Independenta auditorului intern semnifica faptul ca acesta trebuie sa aiba o gandire neincorsetata, fara idei preconcepute. Auditul intern este o activitate independenta, de asigurare a indeplinirii obiectivelor si de consultanta, conceputa in scopul de a adauga valoare si de a imbunatati activitatile unei organizatii. Astfel functia de audit intern, cu ocazia evaluarii controlului intern, stabileste: daca controlorul intern a depistat toate riscurile, - daca pentru toate riscurile identificate a gasit procedurile cele mai adecvate, - daca lipsesc controalele in anumite activitati,
- daca exista controale redundante, apoi transforma in recomandari toate aceste constatari si concluzii asupra controlului intern prin raportul de audit pe care il va inainta managerului. Auditul intern ofera departamentelor din organizatie, consiliului director, consiliului de administratie o opinie independenta si obiectiva asupra managementului riscului, controlului si guvernarii, masurand si evaluand eficacitatea acestora in atingerea obiectivelor stabilite ale organizatiei. Auditul intern are trei principale preocupari: - raporteaza managerului la cel mai inalt nivel, pentru ca acesta este cel care poate lua decizii, respectiv directorului executiv sau consiliului de administratie; evalueaza si supervizeaza sistemul de control intern ; - ofera consiliere pentru imbunatatirea managementului pe baza analizei riscurilor asociate activitatilor auditabile. Periodicitatea auditului intern este o functie stabila in cadrul entitatii si este si o functie ciclica pentru cei auditati. Frecventa auditurilor va fi determinata de activitatea de evaluare a riscurilor. Astfel auditorii interni pot audita o entitate 8-12 saptamani si apoi sa revina dupa o perioada de 2-3 ani, in functie de evolutia riscurilor. In acest sens trebuie sa dispunem de un sistem de masurare a riscurilor. Acesta este planul de audit, care se realizeaza pe perioade strategice, de regula de 5 ani, structurat anual si care cuprinde toate activitatile. Diferenta este ca unele activitati vor fi auditate o data, iar altele de mai multe ori, in functie de evaluarea riscurilor. Auditul intern este o functie periodica deoarece se realizeaza conform unui plan si pe baza unor programe de activitate comunicate si aprobate anticipat. Auditul intern si controlul intern Conceptele de control intern si audit intern, desi diferite, au o serie de elemente care le apropie si altele care le diferentiaza, ceea ce creeaza suficiente confuzii chiar printre specialisti. Controlul intern nu se organizeaza ca un compartiment distinct in cadrul entitatii, el regasindu-se in structura fiecarei functii a managementului, a fiecarei activitati si este in responsabilitatea fiecarui angajat. Fiecare raspunde de controlul sau intern. Managementului de linie, respectiv sefilor de compartimente, in afara propriului control intern, ii mai revin si alte atributii de control pe care poate sa le diminueze sau sa le dezvolte in functie de evolutia riscurilor in entitatea pe care o conduce. Auditul intern, spre deosebire de controlul intern, se organizeaza ca structura distincta in subordinea managerului general al entitatii. Avand in vedere atat particularitatile sistemului anglo-saxon, cat si specificul sistemului de control intern romanesc, consideram necesara instituirea unei structuri de control intern in cadrul entitatilor publice in subordinea managerului general care sa aiba ca principale atributii urmatoarele: implicarea in crearea procedurilor acolo unde nu exista; - supravegherea actualizarii sistematice a procedurilor in functie de schimbarile legislative si de evolutia riscurilor; - coordonarea sistemului de control intern al entitatii si realizarea evaluarii riscurilor; - sprijinirea managementului pentru implementarea recomandarilor auditorilor interni; - asigurarea consultantei solicitate de management. Structura de control intern, organizata numai la nivelul ordonatorilor principali, trebuie dimensionata de analiza evaluarii riscurilor asociate activitatilor si nu este potrivit sa depaseasca jumatate din numarul auditorilor.
|