Interpretarea Normelor Juridice

Interpretarea Normelor Juridice

Interpretarea normei juridice reprezinta a treia faza a proce-sului de aplicare a dreptului si consta intr-o suma de operatiuni care au ca scop lamurirea si concretizarea continutului regulii de drept cuprinsa in norma juridica aleasa spre a fi aplicata in situatia data.

Interpretarea dreptului este prezenta in orice moment de existenta a dreptului, de la crearea lui si pana la realizare, intrucat atat cel ce creeaza dreptul, cat si cel ce il aplica, il realizeaza au un singur scop, acela de a asigura pacea sociala.

Interpretarea se constituie in punte de legatura intre legiuitor si cel ce realizeaza dreptul. Fara prezenta interpretarii, dreptul va fi in contradictie cu societatea, cu manifestarile economice, sociale si politice ale acesteia.

In momentul elaborarii legiuitorul devine un vizionar al conditiilor de existenta viitoare ale societatii si, prin interpretare, el va insera viitorul in prezent, garantand functionarea sistemului social.

Notiunea interpretarii normelor juridice

Din punct de vedere etimologic, termenul de interpretare vine din latinescul interpretor-atus-ari, care inseamna a intelege, a explica, a prinde sensul, a atribui.

In tara noastra, in trecut, se folosea termenul de "talmacirea legilor" sau "talcuirea legilor" intelegandu-se prin aceasta "aflarea sensului legilor". In prezent se considera mai potrivit termenul de interpretare care corespunde scopului urmarit prin aceasta operatiune.

Interpretarea a fost catalogata ca "element nuclear al dreptului, liantul dintre antefactum si postfactum, dintre trecut, prezent si viitor, dintre rational si real, configurand geometria judiciarului".

Notiunea de interpretare a dreptului este complexa, polivalenta, aflata in conexiune directa cu insusi conceptul dreptului.

Formele de interpretare a normelor juridice

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

• Interpretarea oficiala sau obligatory care provine de la o institutie de stat competenta si care este acceptata de toata lumea formand interpretarea generala si interpretarea cauzala( denumita si judiciara)

• Interpretarea neoficiala sau facultative care nu este obligatorie, deoarece contine parerea anumitor specialisti in drept despre continutul actelor normative, sfera relatiilor sociale si acategoriilor de personae pe care acestea le reglementeaza.

Metodele de interpretare a Normelor Juridice:

Interpretarea gramaticala: are drept ca scop stabilirea sensului exact al cuvintelor si frazelor precum si constructiilor gramaticale folosite de catre legiuitor si consta in folosirea procedeelor de analiza morfoligica si sintactica a textului actelor normative, pornindu-se la interpretarea normelor juridice de le intelesul cuvintelor folosite si de la constructia frazei.

Interpretarea istorica: consta in stabilirea sensului deplin si adevarat al normelor juridice, recurgandu-se la cercetarea conditiilor istorice si social-politice care au determinat adoptarea unui act normative si, in functie de aceste conditii, prin determinarea scopurilor urmarite de acest act.Acesta metoda presupune studiul atent al documentelor care au stat la baza actului adoptat, al stenogramelor sedintelor parlamentarein care a fost adoptat actul normative.

Interpretarea logica: valorifica rezultatele obtinute de celelalte metode de interpretare folosind procedee, argumente si reguli logice.Multi autori considera ca aceasta metoda  nu poate fi considerate o metoda autonoma de interpretare a dreptului.

Finalizarea procesului de interpretare a normelor juridice nu se poate finaliza pana nu se stabileste cu exactitate rezultatele interpretarii:

o      Interpretarea literala: apare atunci cand rezultatul interpretarii corespunde vointei legiuitorului exprimand continutul real a normei juridice;

o      Interpretarea restrictiva: apare atunci cand rezultatul interpretarii exprima in continut mai restrans decat reiese la prima vedere a textului,vointa legiuitorului fiind gresit exprimata.

o      Interpretarea extensiva: apare atunci cand rezultatul interpretarii este mult mai amplu decat ar lasa textul sa se inteleaga, vointa legiuitorului nefiindtranspusa correct in textul legii.