Formele de raspundere specifice dreptului administrativ

1. Fundamentul raspunderii in dreptul administrativ

Relatiile interumane din societate, in conditiile existentei statului, sunt reglementate prin norme juridice, care urmaresc desfasurarea acestora potrivit vointei celor aflati la conducerea statului, care pot reprezenta interesele, fie ale unor grupuri restranse, in conditiile statelor totalitare, fie ale intregii colectivitati, in conditiile statelor democratice.

In cazul incalcarii normelor juridice se pun in pericol valorile sociale pe care aceste norme le apara. Pentru ocrotirea acestor valori s-a stabilit o raspundere juridica, atunci cand normele juridice sunt incalcate, in sensul ca persoanele care se fac vinovate de savarsirea unor fapte, prin care se incalca normele juridice, sa suporte anumite consecinte juridice, adica sa fie pasibile de aplicarea de sanctiuni juridice.

Raspunderea juridica poate fi utilizata fie in acceptiunea de ansamblu de norme juridice care reglementeaza relatiile sociale in cazul incalcarii normelor juridice, fie de situatie juridica in care se afla persoana care a incalcat normele juridice.

Intre raspunderea juridica, constrangerea juridica si sanctiunea juridica exista o foarte stransa legatura, toate avand ca scop asigurarea ordinii de drept. Constrangerea juridica se realizeaza, in principal, prin aplicarea de sanctiuni juridice, iar aplicarea sanctiunii este o consecinta a angajarii raspunderii. Constrangerea juridica intervine numai in situatiile extreme, cand activitatea de convingere nu da rezultatele asteptate, fiind nevoie de aplicarea unor masuri speciale, masuri de constrangere, pentru asigurarea unei conduite civice corespunzatoare.

In raport cu gravitatea incalcarii, cu consecintele faptei antisociale, exista mai multe forme de raspundere juridica. Astfel, exista o raspundere penala, in cazul savarsirii unor fapte deosebit de grave din punct de vedere al valorilor ocrotite, anume in cazul savarsirii de infractiuni. Pentru fapte avand un pericol social mai redus, anume abaterile administrative, a fost instituita raspunderea administrativa. Nerespectarea indatoririlor de serviciu antreneaza, in general, raspunderea disciplinara. In sfarsit, exista si o raspundere civila, in situatia in care prin fapta savarsita s-au produs si prejudicii materiale, fie in dauna societatii fie in dauna unei alte persoane fizice sau juridice.

Savarsirea unei fapte antisociale poate sa antreneze o singura forma de raspundere sau mai multe forme, in raport de consecintele acelei fapte. Pentru a exista raspundere juridica, este necesar ca fapta savarsita sa fie incriminata de normele juridice, persoana in cauza sa savarseasca fapta cu vinovatie si sa existe o legatura cauzala intre fapta si consecintele antisociale produse.

Stabilirea unei anumite forme de raspundere juridica pentru savarsirea unor fapte antisociale depinde de vointa si interesele celor aflati la conducerea statului in acel moment, de importanta valorilor sociale ce trebuie ocrotite, potrivit evaluarii date de guvernanti, in scopul deplinei aparari a acestor valori.

In cadrul formelor raspunderii juridice, un loc important il ocupa raspunderea administrativa. Acest fapt se explica prin aceea ca printre cele mai frecvente fapte antisociale se numara si abaterile administrative, in primul rand savarsirea de contraventii.

Subliniem faptul ca, dupa parerea noastra, raspunderea administrativa nu trebuie confundata cu raspunderea contraventionala, nu trebuie redusa la aceasta din urma. Raspunderea contraventionala este o forma a raspunderii administrative, neindoielnic, cea mai des intalnita si cea mai importanta.

Mai exista insa si alte imprejurari care antreneaza raspunderea administrativa, fara ca faptele respective sa constituie contraventii, de exemplu, majorarile de intarziere care se aplica pentru neplata la termen a impozitelor si taxelor sau anularea unei autorizatii in cazul incalcarii unor norme juridice, fara ca aceste incalcari sa fie contraventii. Savarsirea unor asemenea fapte antreneaza raspunderea administrativ-disciplinara, iar nu o raspundere contraventionala. Faptele respective nu sunt calificate drept contraventii, iar sanctiunile aplicate sunt sanctiuni administrativ-disciplinare, altele decat sanctiunile contraventionale, acestea fiind doar o parte din sanctiunile administrative.^[4]

Constrangerea administrativa se poate realiza prin mai multe modalitati si anume:

- masuri de siguranta ca, de exemplu, carantina, vaccinarea obligatorie, retinerea sau arestarea de persoane etc.,

- masuri de executare silita, cum ar fi sechestrul si vanzarea la licitatie a unor bunuri, tratamentul medical fortat etc.,

- masuri de sanctionare, in legatura cu savarsirea de abateri administrative, printre care plata de amenzi contraventionale.

2. Raspunderea administrativ-disciplinara

Fapta de incalcare cu vinovatie a normelor dreptului administrativ poarta numele de abatere disciplinara. Trasaturile principale ale raspunderii administrativ - disciplinare sunt:

- se intemeiaza , in general, pe incalcarea unui raport de drept administrativ, dar poate fi atrasa si de abaterile administrative rezultate din incalcarea legii penale;

- autorul abaterii poate fi: un organ al administratiei publice; un functionar public; un organism nestatal; o persoana fizica.

- subiectul activ al raportului juridic de tragere la raspundere este intotdeauna o autoritate publica;

- se intemeiaza pe vinovatia (culpa) subiectului pasiv, care are capacitate de drept administrativ;

Sanctiunile pentru abaterile administrativ - disciplinare imbraca mai multe modalitati cum ar fi: amenda, ca in situatia incalcarii unor dispozitii ale Legii nr.26/1990, privind Registrul Comertului; majorari de intarziere pentru neplata la timp a obligatiilor bugetare privind impozite, taxe, contributii etc.; dizolvarea organului ales : ex. Consiliul local care a adoptat, in mod repetat, hotarari anulate de instanta ca nelegale; demiterea primarului etc.

Procedura de aplicare a sanctiunilor administrativ - disciplinare trebuie sa fie una contencioasa. Aceasta forma de raspundere, ce are la baza ilicitul administrativ propriu-zis a fost identificata pana la aparitia Constitutiei, si chiar pana la aparitia Statutului functionarilor publici, adoptat prin Legea nr. 188/1999, cu raspunderea disciplinara specifica dreptului muncii, dat fiind ca statutul juridic al functionarului public era identificat cu statutul juridic al salariatului, respectiv de drept al muncii.

In Constitutie s-a apreciat ca forma raspunderii administrativ-disciplinara, a fost prefigurata prin dispozitiile art. 72 alin. 3 lit. i care a prevazut ca Statutul functionarilor publici se va adopta prin lege organica, asa cum s-a si intamplat prin Legea nr. 188/1999; prin disp. art. 95 din Constitutie, care prevede suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, ca raspundere administrativ-disciplinara a sefului statului, si prin art. 108 alin.3 din Constitutie, care prevede suspendarea din functia ministrilor, ca forma de raspundere administrativ-disciplinara a ministrilor.

Referat: Contract de leasing financiar Lucrare: Contract de inchiriere - model

In ceea ce ne priveste, ne raliem la definitia pe care dl. prof. univ. dr. A. Iorgovan a
dat-o raspunderii administrativ-disciplinare, anume de situatie juridica prin care se concretizeaza raportul sanctionator fara caracter contraventional, stabilit intre subiectul activ al faptei care savarseste cu vinovatie o abatere administrativ-disciplinara si subiectul activ al raspunderii, anume autoritatea care aplica sanctiunea.

3 Raspunderea contraventionala

Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege, prin hotarare a Guvernului ori prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti .

Contraventia se poate savarsi fie printr-o actiune, fie printr-o inactiune, prin care se pune in pericol o anumita valoare sociala ca, de exemplu, ordinea publica, viata si sanatatea oamenilor, mediul ambiant etc.

Contraventia prezinta un grad de pericol social mai redus decat infractiunea, fapt care determina ca si sanctiunile care se aplica in cazul contraventiilor sa fie mai putin aspre decat in cazul infractiunilor.

Periculozitatea sociala a unei fapte trebuie cercetata si apreciata intr-un context dat de mai multi factori, printre care obiectul incalcarii, anume norma juridica incalcata, relatia sociala prejudiciata, imprejurarile concrete in care a fost savarsita, felul si intensitatea vinovatiei, urmarile faptei, considerente cu privire la persoana care a savarsit fapta etc. De aceea, in anumite situatii, normele juridice prevad ca fapta poate sa constituie contraventie sau infractiune, in functie de concluziile ce se desprind in legatura cu gradul de pericol social al acelei fapte.

Deosebirile dintre contraventie si infractiune: Potrivit art.17, alin.1 din Codul penal, prin infractiune se intelege 'fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala'. In afara de gradul diferit de pericol social, contraventia prezentand o periculozitate mai redusa decat infractiunea, contraventia se deosebeste de infractiune si sub alte aspecte. Astfel, infractiunile pot fi stabilite numai prin lege, ca act al Parlamentului, in timp ce contraventiile pot fi stabilite si prin acte normative emise de autoritatile administratiei publice. Infractiunile nu pot fi savarsite decat de persoanele fizice, in timp ce contraventiile pot fi savarsite atat de persoanele fizice, cat si de persoanele juridice. In cazul infractiunilor, sanctiunea specifica si mai frecventa este privarea de libertate, in timp ce in cazul contraventiilor, sanctiunea cea mai des utilizata este amenda.

Sanctiunile penale pot fi aplicate (in general), numai de catre instantele judecatoresti, in timp ce sanctiunile contraventionale sunt aplicate de catre autoritatile administratiei publice.

Deosebirile dintre contraventie si abaterea disciplinara: Potrivit art. 100, alin.1 din Codul muncii, prin abatere disciplinara se intelege incalcarea, cu vinovatie, de catre cel incadrat in munca, indiferent de functie sau de postul pe care il ocupa, a obligatiilor sale, inclusiv a normelor de comportare. Savarsirea de abateri disciplinare atrage dupa sine angajarea raspunderii disciplinare. In cazul abaterii disciplinare sunt afectate relatiile din interiorul unitatii unde a fost savarsita abaterea, in timp ce in cazul unei contraventii, chiar daca aceasta a fost savarsita tot in cadrul unei unitati, pericolul social produs prin acea fapta depaseste acea unitate, implicand o sfera mult mai larga de interese sociale.

In cazul in care normele juridice prevad expres, pot fi sanctionate, pentru savarsirea de contraventii si persoanele juridice (institutii de stat, organizatii nestatale). Intr-o astfel de situatie, sanctiunea se aplica persoanei juridice, dar suma platita este recuperata de aceasta de la cel sau cei care nu si-au indeplinit in mod corespunzator obligatiile care le reveneau, din care cauza s-a produs si contraventia . Dar, deoarece contraventia, in fapt, nu a fost savarsita de persoana juridica, ci de o persoana fizica din cadrul sau, Decretul nr.31/I954 privind persoanele fizice si persoanele juridice prevede, in art.35, alin.4, ca unitatea platitoare poate sa se indrepte cu actiune in regres impotriva celor vinovati, pentru a recupera paguba produsa in patrimoniul sau prin executarea sanctiunii contraventionale.

In ceea ce priveste raspunderea contraventionala a persoanelor fizice, exista anumite conditii.

Astfel, minorii sub 14 ani nu raspund, iar sanctiunea inchisorii contraventionale nu poate fi aplicata decat celor care au implinit varsta de 16 ani.^[9]

Vinovatia

Pentru existenta unei contraventii este necesara vinovatia, adica actiunea sau inactiunea prin care a fost savarsita contraventia sa se intemeieze pe intentie sau pe culpa. Fapta este savarsita cu intentie, in situatia in care persoana in cauza prevede si urmareste sau accepta, chiar daca nu urmareste, rezultatele faptei sale. Culpa exista atunci cand o persoana socoteste, cu usurinta, ca rezultatele faptei sale nu se vor produce sau nu le prevede, desi ar fi trebuit sa le prevada.

Cauzele care inlatura raspunderea contraventionala

Exista unele situatii cand, desi o persoana savarseste o contraventie, nu este pasibila de sanctiune, cu alte cuvinte, este exonerata de raspundere contraventionala. In cazul raspunderii contraventionale, cauzele care exonereaza de raspundere sunt aceleasi ca si in cazul raspunderii penale. Potrivit art. 11(1) din O.G. nr. 2 din 12 iulie 2001privind regimul juridic al contraventiilor, cauzele care exonereaza de raspundere sunt: legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea fizica sau morala, cazul fortuit, eroarea de fapt.

De asemenea, nu constituie contraventie fapta savarsita de o persoana care din cauza starii mintale sau a unei infirmitati nu poate raspunde de fapta sa, precum si fapta savarsita de minorul sub 14 ani.

Se mai poate adauga betia involuntara completa ca o cauza care exonereaza de raspundere.

Totodata, dupa expirarea termenului cand sanctiunea contraventionala putea fi aplicata sau executata, faptuitorul nu mai poate fi tras la raspundere. Prescriptia, are, asadar, ca efect exonerarea de raspundere.

a) Legitima aparare

Poate invoca starea de legitima aparare persoana care savarseste o contraventie pentru a evita un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altei persoane sau a unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Pentru ca fapta sa fie considerata a fi legitima aparare, trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

1) fapta de aparare sa fie raspunsul la un atac, trebuie deci sa fie precedata de un atac. Prin atac se intelege o actiune efectuata cu intentia de a vatama o valoare sociala ocrotita printr-o norma juridica (persoana, drepturile acesteia, interesul public).

2) atacul sa fie material, direct, imediat si injust. Atacul se poate produce printr-o violenta fizica, dar si printr-o inactiune, daca prin aceasta se pune in pericol valoarea sociala ocrotita .

3) atacul sa fie periculos.

4) apararea sa fie proportionala cu intensitatea atacului.

b) Starea de necesitate

Se afla in stare de necesitate persoana care savarseste o contraventie pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat pe alta cale, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altei persoane, un bun material al sau sau apartinand altuia, ori un interes public. De exemplu, nu constituie contraventie imbarcarea sau debarcarea de persoane sau marfuri in afara locurilor autorizate, patrunderea neautorizata a unei nave intr-o zona interzisa etc., daca astfel de fapte au fost savarsite pentru a se garanta securitatea navei, viata celor de pe nava sau spre a se evita producerea de avarii la nava ori privind incarcatura acesteia.

Pentru ca savarsirea unei contraventii sa fie considerata in stare de necesitate, este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii: fapta sa fie savarsita ca urmare a unui pericol neprevazut, pericolul sa fie iminent, real, inevitabil, fapta sa fie savarsita spre a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea faptuitorului, a altei persoane, un bun material ori un interes public.

c) Constrangerea fizica sau morala

Nu este considerata contraventie fapta savarsita de o persoana, in cazul in care au fost exercitate asupra faptuitorului presiuni, actiuni coercitive spre a-l obliga sa savarseasca contraventia.

Constrangerea se poate realiza fie sub aspect fizic, faptuitorul neputand rezista acesteia, fie sub aspect moral, prin amenintarea cu un pericol grav pentru persoana sa ori a altei persoane, ce nu putea fi inlaturat in alt mod decat prin savarsirea contraventiei.

d) Cazul fortuit

Cazul fortuit consta in interventia unei intamplari ce nu putea sa fie prevazuta sau inlaturata si care determina producerea rezultatului socialmente periculos. Faptuitorul este exonerat de raspundere contraventionala deoarece nu a avut posibilitatea sa prevada factorul extern care a determinat producerea rezultatului.

Imprejurarea neprevazuta se poate datora unor fenomene ale naturii (furtuna, inundatie etc.), unor boli (de pilda, un atac de cord) sau de comportamentul unor persoane.

e) Eroarea de fapt

Prin eroare de fapt se intelege necunoasterea sau cunoasterea gresita de catre faptuitor, in momentul savarsirii contraventiei, a existentei unei imprejurari de care depinde caracterul contraventional al faptei sale.

f) Iresponsabilitatea si infirmitatea

Iresponsabilitatea constituie o cauza care exonereaza de raspundere, deoarece persoana iresponsabila nu poseda capacitatea psihica (discernamant, ratiune etc.) spre a putea aprecia in mod corect fapta sa, consecintele acesteia, caracterul ei licit sau ilicit. Desi nu raspunde contraventional, impotriva faptuitorului se pot lua masuri de siguranta, cu caracter medical ca, de exemplu, obligarea la un tratament medical de specialitate .

g) Minoritatea

Fapta savarsita de un minor sub 14 ani nu este considerata contraventie chiar daca, potrivit legii, prezinta caracteristicile unei contraventii . In cazul minorilor sub 14 ani, opereaza prezumtia absoluta ca nu poseda capacitatea psihica, intelectuala de a intelege suficient caracterul faptelor sale, nu are discernamantul necesar in acest sens.

h) Betia accidentala completa

Fapta celui care, in momentul savarsirii acesteia se afla, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa, provocata de alcool sau alte substante, nu constituie infractiune. Betia accidentala completa poate fi consecinta inhalarii unor vapori de alcool, neofalina ori alte substante din mediu in care persoana isi desfasoara activitatea curenta sau se afla din intamplare, situatie in care acea persoana nu mai este responsabila de faptele sale.