Insulta

Insulta

1. Continutul legal

Insulta este incriminata in art. 205 C.pen. intr-o varianta tip si una asimilata. Varianta tip consta in atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura
[art. 205 alin. (1) C.pen.].

Varianta asimilata exista in cazul cand se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale care se refera la onoarea si reputatia fiintei umane, valori sociale importante pentru aceasta[2]. Prin onoare se intelege sentimentul de pretuire morala pe care persoana il are despre sine insasi, determinat de pretuirea propriei persoane, de suma calitatilor si insusirilor pe care fiecare persoana si le atribuie. Prin reputatie intelegem stima si consideratia de care fiecare individ se bucura din partea semenilor sai , reputatia ar constitui aspectul obiectiv, special al demnitatii, adica parerea pe care o are colectivitatea despre un individ.

Infractiunea nu are obiect material.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii de insulta poate fi orice per­soana fizica responsabila.

Daca faptuitorul are calitatea de functionar, fapta poate constitui o alta infractiune (purtare abuziva, art. 250 C.pen.) .

Participatia penala este posibila, de regula, sub forma instigarii si complicitatii. Coautorul devine posibil numai atunci cand infractiunea se realizeaza pe alta cale decat cea orala.

b) Subiect pasiv al infractiunii de insulta poate fi orice persoana fizica. In ipoteza in care subiectul pasiv ar avea o anumita calitate, fapta ar putea fi incriminata ca ultraj, insulta superiorului, insulta inferiorului, insulta reprezentantului unui stat strain sau ar putea constitui o circumstanta agravanta ori atenuanta judecatoreasca[5].

Vom fi in prezenta acestei infractiuni si atunci cand colectivitatea avea asupra subiectului pasiv o apreciere tot atat de defavorabila ca si cea pe care o provoaca actiunea ofensatoare , deoarece orice persoana, chiar cele care au proasta reputatie, inclusiv infractorii, se bucura de ocrotirea legii penale.

Daca autorul insulta mai multe persoane, exista mai multi subiecti pasivi si, deci, tot atatea infractiuni de insulta.

Nu exista cerinte speciale cu privire la locul si timpul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea de insulta este o infractiune comisiva, care are continuturi alternative si se realizeaza, sub aspectul elementului material, fie printr-o actiune sau inactiune de atingere a onoarei sau reputatiei unei persoane, fie printr-o actiune de atribuire unei persoane a unui defect, boli sau infirmitati.

Atingerea onoarei unei persoane se realizeaza prin savarsirea de acte care lovesc in sentimentul de pretuire pe care fiecare om il are despre sine insusi; atingerea reputatiei persoanei se infaptuieste prin acte care lovesc in bunul renume al per­soanei, in consideratia de care aceasta se bucura din partea semenilor sai. Spre deose­bire de sentimentul onoarei, pe care legea il considera existent la fiecare persoana, reputatia este o valoare morala pe care un individ o castiga in mod efectiv prin conduita si meritele sale in cadrul societatii.

Elementul material al infractiunii de insulta se realizeaza si prin atribuirea unui defect, a unei boli sau a unei infirmitati care, chiar reale fiind, nu trebuie relevate. A atribui unei persoane un defect, o boala sau o infirmitate inseamna a-i imputa sau reprosa o stare fizica sau psihica anormala. In acest fel, demnitatea victimei poate fi grav afectata de umilinta la care este supusa sau de ridicolul creat in jurul persoanei sale. Nu intereseaza daca defectul, boala sau infirmitatea atribuite sunt sau nu reale. Daca sunt reale, ele trebuie sa fie dintre acelea care nu trebuie relevate .

Infractiunea de insulta exista atunci cand afirmatia sau imputarea prin care se aduce atingere onoarei sau reputatiei unei persoane nu intruneste conditiile cerute pentru a fi caracterizata drept calomnie. Asa de pilda, daca inculpatul a facut afir­matii generale, si anume ca reclamantul este un hot, ori ca reclamanta este o femeie de moravuri usoare , fapta va constitui insulta, si nu calomnie. In acelasi sens, in practica judiciara s-a decis ca imprejurarea ca faptuitorul a rostit cuvinte jignitoare in public (de pilda, intr-un compartiment de tren, de fata cu alti calatori) nu transforma insulta in calomnie atata vreme cat prin acele cuvinte nu s-a imputat victimei o fapta determinata .

De asemenea, s-a decis ca nu exista infractiunea de insulta daca avocatul a folosit expresii jignitoare la adresa partii adverse in concluziile orale din fata instantei. S-a motivat corect ca avocatul are obligatia profesionala sa foloseasca o exprimare adecvata in fata instantei ori in notele scrise cu concluzii adresate instantei si sa nu jigneasca partea adversa; daca acesta totusi incalca indatorirea mentionata, ar putea fi, cel mult, sanctionat disciplinar. Situatia specifica in care se gasesc partile intr-un litigiu, fiecare urmand sa-si argumenteze cat mai convingator pozitia, chiar abatandu-se de la preocuparea de a gasi cele mai potrivite expresii, justifica solutia infatisata . Pentru existenta infractiunii este necesar ca oricare dintre actiunile incriminate prin care se realizeaza elementul material sa priveasca o persoana determinata sau deter­mi­nabila pe baza celor afirmate de faptuitor . Actiunea se poate referi la un fapt deter­minat sau nedeterminat. Daca se refera la un fapt determinat, conditia publi­citatii nu trebuie indeplinita, in caz contrar, fiind in prezenta infractiunii de calomnie.

De asemenea, pentru existenta infractiunii, actiunea ofensatoare trebuie sa se refere la fapte sau aprecieri pentru care nu se admite proba veritatii. Daca este admisa aceasta proba, faptele sau aprecierile facute trebuie sa fie neadevarate.

Insulta este absorbita in infractiunile de calomnie si denuntare calomnioasa ; de asemenea, si in infractiunea de purtare abuziva.

Fapta de insulta poate fi savarsita prin orice mijloace: oral, in scris, prin acte, fapte, gesturi sau simboluri si in diferite moduri: direct, indirect, mascat, oblic .

b) Urmarea imediata a infractiunii consta in atingerea adusa onoarei sau reputa­tiei unei persoane.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de insulta se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Nu intereseaza mobilul sau scopul actiunii, deoarece va exista insulta chiar comisa in gluma ori pentru a dojeni sau consola pe cineva.

Nu poate fi retinuta infractiunea de insulta daca afirmarea sau imputarea cores­punde realitatii, iar fapta a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Sub acest aspect, cauza care exclude infractiunea prevazuta in art. 207 (proba veritatii) opereaza si in materie de insulta.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi sunt posibile forme imperfecte ale infractiunii, legea nu pedep­seste nici actul de pregatire, nici tentativa la infractiune. Consumarea infractiunii are loc instantaneu, odata cu efectuarea actiunii ofensatoare in una din modalitatile preva­zute de lege.

B. Modalitati. In raport cu elementul material, insulta are urmatoarele modalitati normative: atingerea adusa onoarei unei persoane, atingerea adusa reputatiei unei persoane, atribuirea unui defect, a unei boli sau infirmitati, precum si expunerea la batjocura, realizate prin orice mijloace, inclusiv prin presa scrisa sau audio-vizuala; in raport cu fiecare din aceste modalitati pot exista o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. In varianta tip, insulta se pedepseste cu amenda de la 150 la 10.000 lei. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.