Activitatea de asistenta si supraveghere a persoanelor dependente de substante

Activitatea de asistenta si supraveghere a persoanelor dependente de substante

1 ALCOOLUL, UN DROG LA INDEMANA ORICUI

1.1.Notiuni generale

Alcoolul este o substanta lichida obtinuta prin fermentarea fructelor sau a cerealelor si este tipul de drog cel mai folosit.

Termenul de "alcohol", este de origine araba, fiind compus din articolul "al" si cuvantul "cohl", care inseamna "esenta,parte esentiala". Abia la mijlocul secolului al XVII-lea, termenul a capatat semnificatia de lichid spirtos, iar in 1877 cuvantul alcohol capata forma pe care o cunoastem astazi ( alcool) prin suprimarea literei "h"

Efectele asupra personalitatii individului, a familiei si asupra capacitatii de munca:

Consumul de alcool poate produce o serie de tulburari:

-tulburari mintale, psihiatrice sau nevrotice grave

-tulburari de comportament

-tulburari pasagere de caracter

Intoxicatul cu alcool este un individ superficial, cu un rationament absurb, lipsit de vointa si simt moral, cu tulburari de caracter ca: minciuna, impertinenta, delir de grandoare, etc.

Implicarea alcoolului in dezorganizarea familiei sau in abandonul acesteia este frecventa. Alcoolicul este un bolnav psihic, care manifesta gelozie patologica si agresivitate nemotivata. Alcoolicul este un exemplu negativ in educarea copiilor. De asemenea, copiii conceputi in stare de ebrietate, pot fi serios afectati. In urma unui studiu realizat asupra a 120 de asemenea copii, doar 14 au putut fi considerati normali. Restul, s-au dovedit predispusi la rahitism, tuberculoza, epilepsie si boli mentale.

Alcoolicul este deficient in functia de reproducere,consumul exagerat de alcool este responsabil de minusul biologic al produsului de conceptie. Copiii din parinti betivi intrunesc cel mai mare numar de malformatii congenitale.

Activitatea sexuala este, de asemenea, perturbata. Alcoolul nu este un afrodisiac. Acesta dezlantuie apetitul sexual, dar actul in sine este perturbat. Un numar important din pacientii cu impotenta sexuala, sunt consumatori de bauturi alcoolice.

Alcoolul nu este un stimulent, ci un drog depresiv. Aceasta inseamna ca stimuleaza inhibitia creierului si ca este acelasi tip de drog ca si barbituricele ce se utilizeaza ca somnifere. Oamenii cred ca este stimulent pentru ca ii face sa se simta stimulati la inceput , dar acest efect este de scurta durata.

In ceea ce priveste relatia alcool-capacitatea de munca, aceasta din urma este influentata negativ. La individul care a consumat alcool, oboseala initiala incepe la 10 minute, iar la 30 de minute se instaleaza oboseala totala, spre deosebire de individul care nu a consumat bauturi alcoolice, la care oboseala se instaleaza initial la 30 de minute si total la 60 de minute.

1.3. Intoxicatia cu alcool. Abuzul. Dependenta:

1.Intoxicatia cu alcool poate fi acuta sau cronica:

a). Intoxicatia acuta alcoolica (betia) difera de la individ la individ. Simptomele sunt in directa legatura cu concentratia alcoolului in sange ( alcoolemia).

Starea de betie se manifesta prin agitatie, confuzie mintala, pierderea echilibrului, somnolenta progresiva. Trecerea spre starea comatoasa se remarca prin stupoare, temperatura scazuta a corpului, respiratie lenta sau profunda. Intre starea subcomatoasa si comatoasa, individul este capabil de acte de violenta pe un fond acut anxios sau, din contra, poate deveni melancolic sau depresiv.

b). Intoxicatia alcoolica cronica sau alcoolismul se datoreste consumului frecvent si de durata, fie si in cantitati moderate a bauturilor alcoolice. Este tendinta irezistibila de a consuma alcool sau ceea ce numim toxicomania alcoolica. Alcoolismul este o boala in care o persoana continua sa consume alcool chiar si atunci cand acest lucru ii creeaza probleme in viata. O asemenea persoana se numeste alcoolic.

Semnele clinice sunt tulburari nervoase mintale si organice. Individul este euforic, bine dispus, cauta sa isi motiveze cu argumente logice comportamentul sau. In general, pana la urma, devine neincrezator, nesociabil, egoist, gelos, banuitor, are tulburari de memorie, devine las, mincinos, ineficient profesional, complexat.

Alcoolismul poate genera o serie de boli grave cum ar fi:psihozele alcoolice, dementa alcoolica, paranoia alcoolica, tulburari digestive, afectiuni hepatice, ciroza hepatica, tulburari cardiovasculare, cancer (a laringelui, esofagului, limbii sau ficatului).

Concentratia de alcool in sange reprezinta cantitatea de alcool transportata de sange la creier determinad gradul de intoxicare alcoolica.

Un nivel de alcool in sange de 0,10-0,15% determina aparitia unor tulburari importante: deteriorarea auzului, a vederii si a actelor motorii. In acest stadiu, condusul unei masini este extrem de periculos. La o concentratie de 0,20% apar semne clare de betie: dificultatea de a rationa, a vorbi si a merge. Concentratiile de peste 0,40% duc la coma alcoolica reversibila, iar cele de 0,60-0,70% la o stare de coma ireversibila ( cu sfarsit letal).

Gradul de intoxicare cu alcool poate fi determinat de mai multi factori:

de cantitatea de alcool consumata o singura data si de viteza cu care a fost consumata;

de greutatea organismului ( o persoana mai voluminoasa va putea suporta mai usor efectele alcoolului decat o persoana cu greutate mai mica);

de taria unei bauturi alcoolice. "Taria" indica concentratia de alcool in bautura (berea-3-6%, vinul 10-14%, gin, whisky, cognac, rom 40-50%).

2. Abuzul de alcool este stadiul in care intoxicatia cronica este deja prezenta semnificativ, dar inaintea stabilizarii ferme a starii de dependenta alcoolica. La fel ca la majoritatea drogurilor, abuzul de alcool antreneaza fenomenul de dependenta ( imposibilitatea de a se lipsi de produs) si de toleranta (tendinta de a creste dozele).

3.Dependenta de alcool este acea stare de intoxicatie cronica caracterizata prin nevoia imperioasa de a ingera bauturi alcoolice. Fenomenul imbraca doua aspecte:

a). Dependenta psihica este impulsul psihic, imposibil de stapanit pe care il au alcoolicii cronici de a continua consumul de alcool. Deoarece sub influenta alcoolului apare o senzatie de satisfactie, de relaxare, iar unele greutati sau probleme par ca prin minune niste fleacuri, alcoolicul este tentat sa repete consumul, ceea ce duce la dependenta psihica.

b). Dependenta psihica este insotita destul de repede de dependenta fizica. Procesul este urmare a mentinerii permanete a unei concentratii de alcool in sange. Din acel moment, orice incercare de intrerupere a consumului, antreneaza o stare de nevoie chinuitoare si dificil de suportat fara asistenta de specialitate.

1.4.. Alcoolul si actul infractional:

Alcoolul constituie un factor criminogen, influentand sau chiar determinand actele infractionale.

Legatura dintre alcool si actele de violenta este binecunoscuta. O persoana consumatoare de alcool devine, de multe ori, agresiva, manifestand acte de violenta in familie (violenta domestica) sau in afara ei. Un numar mare din infractiunile de lovire sau vatamare corporala sunt savarsite pe fondul consumului de alcool. Alcoolul este prezent, de asemenea, in cazul multor accidente de circulatie.

Codul penal roman incrimineaza distinct ca forma agravanta a unor infractiuni ( sanctionand cu pedepse mai mari) savarsirea acestora sub influenta bauturilor alcoolice (de exemplu cand uciderea din culpa a unei persoane este savarsita de un conducator de vehicul cu tractiune mecanica avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se afla in stare de ebrietate, ori de catre o persoana in exercitiul profesiei sau meseriei si care se afla in stare de ebrietate-art. 178 alin. 3 si 4 Cod penal).

Unele persoane consuma in mod intentionat alcool pentru a avea curajul sa savarseasca acte delincventionale. Acest fapt constituie o circumstanta agravanta ( savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei-art. 75 alin. 1 lit. e Cod penal).

Persoanele dependente de alcool ar face orice pentru procurarea acestuia sau a banilor necesari cumpararii lui, putandu-se ajunge la furturi sau talharii.    

Alte infractiuni a caror savarsire este des corelata cu consumul de alcool sunt: cersetoria, vagabondajul, agresiunile sexuale, santajul, ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice si chiar omorul. Practic, o persoana intoxicata (acut sau cronic) cu alcool este capabila sa savarseasca orice infractiune.

Dintre toate drogurile, alcoolul este cel care are cea mai puternica legatura cu actul infractional. Din cercetarile realizate de Institutul de Medicina Legala din Bucuresti, rezulta ca etilismul acut sau cronic este prezent in peste 50% din totalul actelor de violenta.

2.Dependenta de droguri- concepte, definitii si caracteristicele comportamentului adictiv

In primii ani dupa 1989, Romania era doar o tara prin care se tranzitau drogurile , treptat, insa, dupa 1995 - 1996, spatiul tarii noastre a devenit o piata de desfacere pentru o mica parte din totalul drogurilor care se indreptau spre vest. Aceasta a facut ca in scurt timp sa creasca in progresie geometrica numarul persoanelor care consuma droguri si a faptelor penale comise de catre aceste persoane.

In aceasta perioada, pe fondul cresterii acestui fenomen, marea majoritate dintre noi, am aflat anumite aspecte despre droguri din mass-media, filme, dar pentru a putea aborda, supraveghea, asista si consilia o persoana care are un comportament adictiv, avem nevoie de mai multe informatii privind tipurile de droguri, consecintele consumului de droguri, despre legaturile care pot exista intre consumul unui anumit tip de drog si tulburarile de personalitate sau varsta consumatorului.

In acest sens, pentru inceput voi prezenta cateva definitii a unor termeni care sunt caracteristici comportamentului adictiv.

Astfel, tutunul, cafeaua, alcoolul, cocaina, heroina, canabisul, extasy etc. sunt substante psihoactive. Prin substante psihoactive se intelege acele substante care introduse in organism, stimuleaza sistemul nervos central si intensifica activitatea creierului si a unor centri nervosi din maduva spinarii. Ele pot stimula sau calma persoana, pot modifica starea de spirit, perceptia si gandirea acestuia.

Drogurile sunt acele substante chimice sau naturale - in stare solida, lichida sau gazoasa - care dupa ce sunt introduse in organism, modifica imaginea asupra propriei persoane si asupra realitatii inconjuratoare. Folosirea drogurilor poate crea dependenta fizica si psihica sau tulburari grave ale activitatii mentale si ale comportamentului.

Dependenta fizica este reactia organismului uman la drog. Substantele chimice din drog se integraza in organism, chiar daca sunt toxice, iar atunci cand organismul nu le mai primeste, intra in alerta violenta, exprimata prin stare generala alterata, greturi, voma, diaree, transpiratie, tahicardie (puls accelerat), dureri, spasme, tremur. Dependenta fizica se mai face simtita o vreme chiar si dupa abstinenta si incetarea simtomelor de sevraj, ceea ce poate favoriza revenirea la consum. Totusi dependenta fizica nu se intalneste la toate tipurile de droguri. Astfel in cazul consumului de marihuana nu apare dependenta fizica, in schimb in cazul consumului de heroina aceasta se instaleaza de la prima doza.

Dependenta psihica, care este si cea mai importanta, se manifesta printr-o nevoie irezistibila de a folosi drogul, pentru a influenta, a schimba sau a controla dispozitia sufleteasca, sentimentele sau constiinta de sine. Este intalnita la toate tipurile de droguri.

Starea de dependenta este greu de depasit in unele cazuri. Dependentul poate alege intre a incepe un tratament (detoxificare) sau a lua o alta doza. Din nefericire, cea mai usoara cale este sa continue consumul de droguri. Aceasta este o alegere fatala.

Toleranta la drog, apare atunci cand organismul se obisnuieste cu prezenta unei anumite substante si se adapteaza la aceasta. Ca atare pentru obtinerea unei anumite stari, toxicomanul trebuie sa mareasca dozele. Astfel, un toxicoman ajunge sa suporte doze care pentru personae normale ar fi fatale.

Sevrajul desemneaza simtomele fizice si psihice care apar atunci cand un individ este privat de drogul de care devenise dependent sau la scaderea accentuata a dozelor.

Supradoza inseamna introducerea in organism a unei cantitati de substanta mai mare decat poate suporta acesta si ca urmare pot aparea reactii ale organismului deosebit de periculoase: incostienta, oprirea inimii, insuficienta cardiovasculara, fiecare din aceste efecte putand conduce la coma sau deces.

Supradoza intervine:

cand consumatorul utilizeaza o doza prea puternica in raport cu cea obisnuita;

cand se foloseste un produs insuficient diluat sau amestecat cu alte substante;

atunci cand se continua consumul dozei uzuale in paralel cu medicatia din cura de detoxificare.

Flash este senzatia de placere intensa care apare in momentul injectarii drogului.

2.1.Cauze care determina consumul de droguri

Cauzele care determina cosumul de droguri sunt multiple. Unii oameni traiesc un sentiment de plictiseala, de vid, de singuratate, sunt deprimati si nelinistiti, sufera de anumite tulburari de comportament. Altii nu reusesc sa faca fata problemelor la scoala, facultate, serviciu, familie. Relatiile cu ceilalti sunt prea complicate, le este teama de viitor si nu stiu ce vor face in viata.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Sintetizand cele mai sus prezentate, putem spune ca factorii care determina consumul de droguri sunt:

problemele personale, necazurile, disperarea;

singuratatea, lipsa de prieteni;

curiozitatea, tentatia fructului oprit;

dorinta de senzatii tari;

plictiseala, lipsa unor preocupari interesante;

teribilismul (nevoia de a iesi in evidenta);

tulburarile comportamentale sau de personalitate, drogul fiind privit ca un medicament pentru tratarea acestor tulburari;

esecul profesional sau familial;

anturajul;

climatul familial defavorabil;

nivelul educational si cultural redus;

lipsa informatiilor sau informatiile false cu privire la droguri;

imitarea modelelor din filme.

In multe din aceste situatii drogul apare ca o solutie salvatoare care le rezolva toate greutatile pana in ziua in care realizeaza ca problemele lor, departe de a fi rezolvate, sau agravat, relatiile cu familia si ceilalti deteriorandu-se, in final, dandu-si seama ca au fost prinsi intr-o capcana.

2.2Tipuri de consumatori

In functie de gradul de dependenta fata de drog, consumatorii se impart in urmatoarele categorii:

1. Ocazionali - consuma doze moderate, in ocazii exceptionale, motivate ca scop recreativ sau experimental. Exista riscul de a trece de la folosirea intermitenta la cea constanta. Intereseaza mai ales starile emotionale determinate de drog.

2. De "week-end'' - consuma doze mari, luate intermitent, la sfarsit de saptamana, cu scopul de a "uita" dificultatile existentei sau esecurile vietii cotidiene. Apare sentimentul de vinovatie si chiar de auto-ura. Creste riscul de a trece la folosirea regulata a unor doze mai mari. Se instaleaza un ciclu de trairi emotionale: consum - culpabilizare - remuscare - nevoie de consum crescut.

3. Toxifilici - consum regulat, de doze moderate, avand convingerea ca se pot lasa oricand. Consumul aproape zilnic indica existenta unei probleme de natura chimica, care duce la dependenta sau la nevoia de droguri mai puternice. Abstinenta, chiar daca are loc, nu duraza.

4. Toxicomanii - consuma doze mari, regulate si droguri diferite. Acestia sufera de toxicomanie, prin aceasta intelegandu-se acea intoxicatie cronica voluntara care duce la pierderea libertatii de a se abtine de la folosirea drogului; dependenta este clara, afectand progresiv viata sociala, starea materiala, existenta in general

Toxicomania poate fi majora in cazul consumului de heroina, cocaina, alcool si minora in cazul tabagismului, cofeismului. Iar dupa numarul drogurilor administrate putem vorbi de monotoxicomanie (administrarea unui singur drog) si politoxicomanie (folosirea mai multor droguri).

Cei mai multi dintre clientii nostri fac parte, probabil, din ultimele doua categorii, deoarece acestia isi pierd libertatea de a alege si de a fi ei insisi. Viata lor nu se mai desfasoara in mod normal, isi pierd locul de munca, familia, prietenii, au probleme cu somnul si de adaptare. De fapt viata lor se reduce la o cautare nesfarsita a dozei de fiecare zi, iar ca sa gaseasca banii necesari pentru cumpararea dozei sunt dispusi sa faca orice : sa minta, sa insele, sa fure, sa se prostitueze, sa faca trafic de droguri sau chiar crima. Argumentele morale sau rationale, dovedirea efectelor distructive (fizice sau psihice) nu mai pot inlatura nevoia de drog.

Toxicomanii sunt urmariti de o senzatie permanenta de lipsa de incredere si de dragoste, atat "in sine", cat si "in jur". Propria lor imagine este devalorizata, iar raportarea la celalalt, perceputa in mod negativ: "Nu fac doi bani, se aude adesea, si nici societatea".

Efectul substantelor si a comportamentelor asociate (fuga, manipulare, minciuna) duce foarte frecvent la o destructurare a personalitatii si la o regresie a facultatilor de adaptare, cu atat mai mult cu cat sistemul de valori elaborat in timpul copilariei iese afara din joc, iar notiunile de respect si demnitate sunt eclipsate

3.Asistenta si supravegherea persoanelor cu tulburari mintale

3.1 TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP ANTISOCIAL - elemente introductive

Caracteristica esentiala a acestui tip de personalitate este reprezentata de continuitatea unui comportament antisocial constand din violarea drepturilor celorlalti. Acest comportament debuteaza inainte de varsta de 15 ani, persista la maturitate si conduce la esecuri in plan socio-profesional (imposibilitatea de a mentine un loc de munca pe o perioada de cativa ani).

Minciuna, furtul, bataia, absenteismul, rezistenta opusa autoritatilor reprezinta semne precoce, aparute din copilarie, la care se adauga comportamentul sexual agresiv, abuzul de alcool si droguri, la adolescenta. La varsta adulta comportamentul se mentine intre aceleasi limite, la care se adauga incapacitatea de a sustine o activitate profesionala constanta, de a-si asuma rolul de parinte si de a se supune normelor sociale si civile.

In ciuda prezentei constante a unui intelect normal, in cazul acestei tulburari apar frecvent semne de suferinta subiectiva, constand in stari de tensiune, incapacitate de a suporta singuratatea sau tristetea si convingerea (adesea corecta) ca ceilalti sunt ostili. Dificultatile personale tind sa persiste si in viata adulta, chiar daca trasaturile antisociale cele mai flagrante diminueaza. Aproape inevitabil se produce o perturbare insemnata a capacitatii de a mentine relatii apropiate de durata, marcate de caldura si responsabilitate, cu familia, cu prietenii.

Criteriile de diagnostic al tulburarii de personalitate de tip antisocial sunt:

1. Varsta de cel putin 18 ani;

2. Debutul inaintea varstei de 15 ani, indicat prin trei sau mai multe dintre urmatoarele manifestari, aparute inaintea acestei varste:

lipsa nemotivata de la scoala;

eliminarea sau exmatricularea din scoala pentru un comportament neadecvat;

performante scolare scazute fata de asteptari, in raport cu un QI evaluat sau cunoscut;

delincventa;

fuga de acasa;

tendinta de a minti in permanenta;

raporturi sexuale intamplatoare, repetate;

abuz frecvent de alcool si droguri;

furturi, vandalism;

incalcarea cronica a regulilor acasa sau la scoala;

initierea de violente, lupte, batai.

3. Incepand de la varsta de 18 ani, cel putin 4 din urmatoarele manifestari ale comportamentului:

schimbari prea frecvente ale locului de munca (trei sau mai multe in 5 ani);

somaj prelungit (6 luni sau mai mult in 5 ani);

absenta masiva de la serviciu (trei zile sau mai multe intarzieri sau absente pe luna);

parasirea succesiva a catorva slujbe, fara a avea in vedere altele;

lipsa capacitatii de a exercita rolul de parinte responsabil, evidentiata de unul sau mai multe din urmatoarele aspecte:

o      copil malnutrit;

o      imbolnavirea copilului din lipsa unui standard minim de igiena;

o      greseli in ingrijirile medicale acordate unui copil grav bolnav;

o      dependenta copilului privind hrana sau adapostul, de vecini sau rude, care nu locuiesc in aceeasi casa;

o      absenta supravegherii pentru un copil sub 6 ani, cand parintii sunt plecati de acasa;

o      cheltuieli inutile pentru lucruri personale, din banii necesari familiei.

neacceptarea si nerespectarea normelor sociale, indicate de manifestari precum: furturi repetate, prostitutie, proxenetism, vanzare de droguri, nenumarate arestari si condamnare pentru crima;

incapacitate de a pastra o legatura stabila cu un partener, indicata de doua sau mai multe divorturi, abandonarea sotului (sotiei), promiscuitate (mai multi parteneri intr-un an);

iritabilitate si agresivitate, manifestate prin violente corporale, inclusiv maltratarea sotiei sau copilului;

neachitarea obligatiilor financiare, indicata de repetate datorii, neasigurarea de sprijin material copilului sau altor persoane dependente;

esec in planificarea viitorului sau impulsivitate, indicate prin deplasari fara vreun scop, fara o adresa precisa, pentru o perioada de o luna sau mai mult;

indiferenta fata de adevar, indicata de nenumarate minciuni folosite pentru profitul personal;

nepasare, indicata de conducerea automobilului sub influenta alcoolului sau cu viteza excesiva.

4. Un model de comportament antisocial permanent, cu violarea drepturilor celorlalti.
5. Comportamentul antisocial nu reprezinta o consecinta a unei intarzieri mintale severe (oligofrenie) sau al unei schizofrenii, ori a unor episoade maniacale.

Interventia consilierului de reintegrare sociala si supraveghere la nivelul activitatii de supraveghere si asistare: rol si limite

In baza art. 86³ alin. 3 lit. f) Cod Penal, consilierul responsabil de caz are urmatoarele responsabilitati:

- identifica pe plan local unitatile sanitare, institutiile sau specialistii care deruleaza programe de tratament sau ingrijire

- mediaza intre institutiile si /sau specialistii identificati si clienti

- monitorizeaza prezenta clientilor la programele de tratament si ingrijire

- instiinteaza seful serviciului in cazul neindeplinirii de catre client a obligatiei de supunere la masurile de control, tratament sau ingrijire

- evalueaza eficienta programelor pentru client

In vederea obtinerii unor rezultate reale in activitatea de supraveghere, activitate completata (cand este cazul si in conditiile legii) si de activitatea de asistenta si consiliere, consilierul de reintegrare initiaza si demersuri de:

- motivare a clientului

- colaborare cu familia

- colaborare cu medical psihiatru, precum si cu alti specialisti

- colaborare cu alte persoane fizice si /sau institutii din mediul social al clientului (scoala, loc de munca, etc.)

Referitor la problema specifica de sanatate mintala cu care se confrunta clientul, subliniem ca doar medicul psihiatru poate determina boala de care sufera un client, respectiv sa puna un diagnostic ("diagnostic" - determinarea precisa a bolii de care sufera cineva, sau a situatiei in care se afla). Consilierul de reintegrare sociala si supraveghere poate sa recunoasca anumite simptoame in masura sa indice prezenta unei eventuale probleme de sanatate mintala si poate sa descrie comportamentul legat de boala.

Serviciul de reintegrare sociala si supraveghere, respectiv consilierul responsabil de caz nu trateaza, dar se ocupa de insotirea clientului pe traiectul sau de interactiune cu lantul institutiilor juridice, medicale si sociale:

Astfel, consilierul:                   

insoteste si motiveaza          

intermediaza, indeplinind functia de "veriga" intre client si alte institutii

monitorizeaza                       

supravegheaza

raporteaza

Activitatea de supraveghere si asistenta a persoanelor condamnate care sufera de tulburari mintale presupune deci, o vedere generala asupra intregului traiect pe care-l parcurge clientul in relationarea sa cu institutii juridice, medicale si sociale. In acest context, serviciului de reintegrare sociala si supraveghere indeplineste in mare masura functia centrala de coordonator, putand promova coerenta si consistenta in lantul interinstitutional in beneficiul clientului.

Indeplinirea de catre serviciile de reintegrare a acestei functii de veriga care face legatura cu celelalte institutii din justitie, sanatate si alte sectoare ale vietii publice, face implicit din consilierul de reintegrare un veritabil manager de caz.

Eficientizarea interventiei avand la baza principiile managementului de caz presupune constientizarea de catre consilier a diverselor legaturi de colaborare care se stabilesc pe parcursul interventiei, colaborare diseminata pe mai multe nivele, si anume:

1. Colaborare la nivelul relatiei consilier - client
2. Colaborarea in echipa de consilieri (intervizarea cazurilor)

"Intervizarea cazurilor" presupune discutarea in echipa a cazurilor "speciale", in vederea:

colaborarii si sfatuirii cu membrii echipei care au cunostinte de psihopatologie (consilieri care au absolvit studii de medicina, psihologie, asistenta sociala) in vederea recunoasterii /confirmarii unor semne ce pot indica prezenta unei probleme de sanatate mintala

stabilirii "traseului" clientului, identificarii institutiilor din retea, functie de nevoile specifice

obtinerii de expertiza referitoare la reglementarile juridice (drepturile bolnavului psihic, legea sanatatii mintale, legea penala)

obtinerii de suport moral

3. Colaborarea cu familia clientului si persoanele apropiate (nivel microcomunitar /mediul social restrans)

4. Colaborarea la nivelul profesionistilor (juristi, medici, psihologi, asistenti sociali, alti profesionisti din cadrul retelei)

5. Colaborarea interinstitutionala /interagentii

Relatiile de colaborare dezvoltate in cadrul managementului de caz sunt influentate de :

cunostinte si valori de multe ori diferite

calitatea si cantitatea resurselor comunitare (materiale si umane)

experiente diferite

expertiza

egalitate si colaborare

putere

Este important sa fim constienti de aceste variabile in munca noastra, in relatiile cu clientii, colegii si in cadrul retelei. Este important sa identificam inca de la inceput punctele tari si punctele slabe ale relatiilor profesionale pe care le vom stabili in cadrul interventiei pentru a valoriza si exploata la maxim oportunitatile si, in acelasi timp, pentru a evita sau depasi mai usor inerentele bariere. Aceasta analiza situationala influenteaza in mod direct, cantitativ si calitativ, atat rezultatele imediate si concrete ale activitatii de asistare si supraveghere, cat si pozitia serviciului in lantul interinstitutional creat.

3.1.2. Colaborarea la nivelul relatiei consilier - client

La acest nivel, am identificat cel putin trei aspecte importante, la care vom face referire mai jos si anume: legatura consilierului cu medicul psihiatru in beneficiul clientului, abilitatile de comunicare necesare consilierului si interrelatia dintre violenta si tulburarile mintale.

a. Comunicarea cu medicul psihiatru influenteaza in mod evident relatia de asistenta stabilita intre consilier si client intrucat:

- tratamentul medical este parte importanta din viata clientului nostru in conditiile in care clientul are obligatia de a urma un tratament sau este in evidentele unui serviciu psihiatric in mod voluntar, in afara situatiei sale juridice

- eventualele semne ale unor tulburari mintale pot fi confirmate printr-un diagnostic specific doar de medicul psihiatru

- medicul psihiatru este in masura sa ofere consilierului informatii pertinente privitoare la modalitatile de comunicare eficienta cu clientul, evaluarea riscului de violenta si autoagresiune, etc.

b. Abilitati de comunicare:

Principale indatoriri in comunicarea cu clientul la nivelul activitatii de asistenta si consiliere:

-determinarea principalelor probleme /nevoi ale clientului

-determinarea modului in care acestea sunt percepute /resimtite de client

-determinarea impactului fizic, emotional si social al problemelor asupra clientului si familiei sale

-adaptarea informatiilor la ceea doreste clientul sa stie; verificarea capacitatii sale de intelegere

-evidentierea reactiilor clientului la informatiile oferite si a principalelor sale motive de ingrijorare

-determinarea gradului in care clientul doreste sa participe la luarea de decizii

-discutarea optiunilor de interventie, astfel incat clientul sa le inteleaga implicatiile

-cresterea implicarii clientului, luarea deciziilor ce privesc modificari ale stilului de viata de comun acord cu clientul

-verificarea permanenta a modului de intelegere de catre client a celor spuse de consilier.

Motive pentru care clientii nu-si marturisesc problemele:

- convingerea ca nu se poate face nimic pentru ei

- ezitarea la gandul ca l-ar putea impovara pe consilier cu problemele lor

- dorinta de a nu parea patetici sau neajutorati

- temerea ca vor fi priviti altfel / vor fi judecati dupa ce-si vor marturisi problema de sanatate mintala

- temerea ca n-ar avea dreptul sa-si mentioneze problemele

- atitudinea / comportamentul consilierilor

- ingrijorarea ca li se vor confirma temerile legate de afectiunea in cauza

Evidentierea problemelor si ingrijorarilor clientilor:

stabilirea contactului vizual in timpul intrevederilor si mentinerea la intervale rezonabile pentru a va arata interesul

incurajarea clientilor sa expuna cu precizie succesiunea situatiilor care au favorizat aparitia problemei de sanatate

solicitarea de date referitoare la evenimentele principale si la modul in care isi percep problemele.

Clientii sunt astfel ajutati sa-si aminteasca experientele traite, sa se simta intelesi si sa faca fata mai usor problemei cu care se confrunta. Practicarea "ascultarii active" presupune raspunderea la indiciile legate de ingrijorarea clientilor si de problemele lor de sanatate prin clarificare si explorare.

Evitati sa intrerupeti clientul inainte ca acesta sa fi terminat de relatat aspecte importante. Recapitulati informatiile pentru a le arata clientilor ca i-ati ascultat si asigurati-va ca v-au inteles corect.

Interesandu-va despre impactul social si psihologic al problemelor asupra clientului si familiei sale, ii aratati clientului ca va intereseaza bunastarea psihosociala atat a lui, cat si a familiei sale.

Asigurati-va permanent ca ati fost atenti atat la aspectul verbal cat si non-verbal al comunicarii. Comportamentul clientului are intotdeauna un sens, nu este niciodata un fenomen izolat si intamplator. Poate sa exprime tensiuni in cadrul unei personalitati, poate fi urmarea unor tensiuni relationale. Pentru un consilier este de mare importanta sa poata aborda, descrie si recunoaste comportamentul clientului sau.

Oferirea de sprijin

De multe ori, in activitatea de asistare a clientului, sunt abordate probleme emotionale din care va trebui sa iasa clientul folosindu-si propriile forte, intr-un mediu sigur, cu ajutorul consilierului. Daca accentul va fi pus exclusiv pe starea de boala in care s-ar afla clientul, exista riscul inducerii in client a unui sentiment de neputinta, dezvoltand pasivitatea si / sau independenta. Clientii trebuie sa invete sa-si cunoasca propria forta si s-o foloseasca.

Manifestati-va empatia pentru a arata ca aveti idee despre ceea ce ar putea simti clientul, ca incercati realmente sa-i intelegeti problemele cu care se confrunta. Manifestarea empatiei, oferirea de suport, crearea unui climat si a unei relatii de incredere trebuie permanent sa fie facuta cu masura, functie de limitele relatiei de asistare si de informatiile oferite de medicul specialist, pentru a nu induce o stare de dependenta fata de consilier si, nu in ultimul rand, pentru a proteja persoana consilierului.

c. Interrelatia dintre violenta si tulburarile mintale

Cercetarile epidemiologice ce au studiat interrelatia dintre violenta si bolile psihice au sugerat existenta unei asocieri minore intre aceste variabile. Factorii cheie de risc au inclus factori demografici (barbati tineri, cu un nivel socio-economic scazut), istoricul de violenta in antecedente, abuzul de substante, manifestarea unor simptoame psihotice acute si, mai ales, prezenta unor anumite tipuri de deliruri.

In practica zilnica putem avea de-a face cu agresivitate indreptata spre noi sau spre altii, sau cu manifestari de autoagresivitate . Un prim pas in scopul estimarii riscului de violenta este investigarea gandurilor violente asupra celorlalti si / sau asupra propriei persoane, inclusiv cele legate de suicid. Atunci cand un client care prezinta semnele unor tulburari mintale ameninta cu violenta este importanta evaluarea riscului facuta de catre medicului psihiatru, obtinerea cat mai multor informatii din surse apropiate clientului.

Important de stiut este faptul ca agresivitatea nu se exprima doar prin lovituri sau cuvinte si / sau expresii jignitoare. Se poate exprima si, de exemplu, prin subminarea sistematica a raporturilor dintr-o comunitate / relatie.

Abordarea situatiilor tensionate si a agresivitatii nu exclude prezenta unui coleg in timpul intrevederilor cu o persoana ce prezinta un anumit risc de agresiune sau / si autoagresiune.

In situatiile in care, pe parcursul unei intrevederi, clientul se manifesta intr-un mod agresiv (ridica tonul, nu poate fi oprit, ameninta etc.) este importanta autostapanirea, evitarea confruntarilor pe moment, incercarea de a stabili un contact cu clientul in momentele de pauza, dar si initierea unei discutii la urmatoarea intrevedere privind situatia de furie. Pasii care pot fi aplicati in abordarea unei situatii tensionate:

A nega / a evita confruntarea

A stabili un contact atunci cand este posibil, respectiv in momentele de respiro ale clientului ("inteleg de ce esti furios" etc.)

A asculta activ / clientul trebuie sa simta ca acorzi importanta problemei expuse in situatia conflictuala

A pune capat la momentul oportun

Initierea unor discutii la urmatoarea intrevedere raportate la situatia conflictuala anterioara / Confruntarea.

3.1.3. Colaborarea interinstitutionala / Lucrul in retea

Managementul de caz presupune functionarea intr-o retea de institutii. Partenerii serviciului de reintegrare sociala si supraveghere din cadrul retelei vin din domeniul:

juridic (functie de statutul clientului: inculpat, persoana condamnata supravegheata si /sau asistata, persoana asistata in penitenciar sau post-penal),

sanatatii mintale ( trimiteri, diagnostic, tratament medical)

diverselor sectoare ale vietii publice, functie de nevoile identificate ale clientului (nevoia unei locuinte, a unui loc de munca etc.)

Partenerii naturali din aceasta retea sunt, cel putin:

Directiile judetene de sanatate publica

Diverse unitati sanitare / laboratoare de sanatate mintala, sectii de neuropsihiatrie etc.;

Inspectorate judetene de politie;

Parchet;

Instante;

Penitenciare;

Organizatii nonguvernamentale;

Primarii;

Agentii de ocupare a fortei de munca

Inspectorate scolare

Directii pentru protectia drepturilor copilului

Directiile pentru tineret si sport

Biserici, alte organizatii religioase etc.

Pentru clientii sai, serviciul de reintegrare sociala si supraveghere indeplineste functia de intermediar catre celelalte institutii, functie de nevoile specifice. Aceasta functie este motivata prin faptul ca, serviciul de reintegrare, din pozitia lui:

Poate opera in toate fazele procesului penal, atat in perioada detentiei, cat si in afara ei, astfel putand fi asigurate continuitatea si coerenta in beneficiul clientului;

Poate fi activ pe tot parcursul unui "traiect", pe cand altii sunt implicati doar intr-o faza; prin urmare, poate sa fie veriga de legatura pe durata intregului traiect;

Poate opera pe plan local si national, continuand sa-si ofere serviciile si dupa transferul clientului.

Este important ca serviciul de reintegrare sa intretina relatii structurale cu partenerii din retea, atat pe plan national, cat si pe plan judetean si orasenesc.

Aceste relatii au fost intre timp partial definite si consemnate intr-un numar de parteneriate sau protocoale de colaborare. Este de asemenea important ca aceste institutii sa fie informate si lamurite in legatura cu ceea ce poate oferi serviciul de reintegrare sociala si supraveghere, care-i sunt atributiile vis-à-vis de activitatea de supraveghere si asistenta a persoanelor condamnate care sufera de tulburari mintale, fixandu-se cadrul de colaborare in mod clar.

In concluzie, lucrul in retea, colaborarea interinstitutionala este importanta pentru ca:

O singura institutie nu poate dispune de expertiza in toate domeniile

Se evita punerea in practica a unor interventii / abordari si / sau formularea unor concluzii din perspectiva uni-disciplinara

Schimbul de informatii intre specialistii care au analizat aceeasi problema conduce la valorificarea tuturor informatiilor si alegerea unei modalitati eficiente de interventie

Sarcinile /responsabilitatile specifice conduc la eficientizarea interventiei

Ierarhizarea responsabilitatilor diferitilor profesionisti la un anumit nivel al interventiei (supraveghere, asistenta si consiliere pe parcursul supravegherii, asistenta si consiliere in penitenciar sau post-penala) permite integrarea diverselor demersuri intr-o interventie unitara, structurata intr-o maniera holistica.

Interesul de recuperare trebuie sa fie al intregii comunitati.

3.1.4.. Principii si valori in lucrul cu persoanele care sufera de tulburari mintale

1. Serviciul de reintegrare sociala si supraveghere indeplineste functia centrala de  veriga intre client si lantul institutiilor comunitare.

2. Exploatarea la maxim a retelei comunitare / lucrul interdisciplinar.

3. Implicarea familiei si a mediului social proxim.

4. Medical psihiatru este singurul in masura sa puna un diagnostic. Consilierul de reintegrare poate sa recunoasca / identifice anumite semne specifice si sa descrie comportamentul legat de boala.

5. Autodeterminarea si limitele relatiei de asistare. Siguranta personala ca si principiu de lucru.

6. Asigurarea unui climat de incredere si intelegere versus autodeterminarea consilierului.

7. Intervizarea cazurilor in echipa serviciului (suport si schimb de informatii in echipa ).

8. Dupa fiecare intrevedere cu clientul noteaza toate informatiile obtinute (comportament, limbaj etc.). Noteaza persoanele si institutiile contactate, numere de telefon etc. Asa il poti ajuta si pe colegul care, eventual, va lucra la un moment dat cu respectivul client.

9. Principalul instrument de identificare al unei tulburari mintale esti tu! Analizeaza efectul pe care comportamentul clientului tau il are asupra ta. Daca nu poti fi tu insuti in relatia cu clientul, nu tu esti problema!