Infractiuni contra sigurantei statutului

Infractiuni contra sigurantei statutului

1.Consideratii introductive

Primul titlu al Partii speciale a Codului penal roman in vigoare grupeaza incriminarile privind siguranta statului. Prin aceste incriminari sunt determinate faptele care aduc sau pot aduce atingere valorii sociale fundamentale, care este siguranta statului, de a carei realizare depinde desfasurarea normala a activitatii statului.

Inscriind acest grup de incriminari in Titlul I al Partii speciale a Codului penal, legiuitorul roman a urmarit sa sublinieze, si prin aceasta, importanta deosebita a obiectului ocrotirii si caracterul extrem de periculos al faptelor care pun in pericol siguranta statului.

Desi  aproape toate incriminarile privind siguranta statului sunt cuprinse in titlul mentionat - exceptie fac incriminarile cuprinse in Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei - grupul lor nu a fost divizat sau subdivizat in raport cu eventualele aspecte speciale ale obiectului juridic sau cu alte criterii care ar fi putut sa justifice o eventuala diviziune a lor. Codul penal roman in vigoare nu cunoaste sistematizarea incriminarilor privind siguranta statului in incriminari privind siguranta exterioara si incriminari privind siguranta interioara a statului, dupa cum nu cunoaste nici distinctia intre infractiuni politice si infractiuni de drept comun, care ar fi de natura sa conduca la o serie de alte clasificari, in raport cu criterii destul de echivoce.

Modificarile si completarile aduse in ultimii ani incriminarilor in materie nu au afectat structura titlului, ci au vizat exclusiv eliminarea unor texte sau notiuni devenite necorespunzatoare sau completarea cadrului legal, prin introducerea unor incriminari inexistente anterior.

Astfel, prin Decretul-lege nr. 12/1990 a fost abrogata infractiunea de tradare prin refuzul inapoierii in tara (art.157 C.pen.), infractiunea de sabotaj (art.164 C.pen.), alineatul 2 al art. 166 (cu consecinta modificarii denumirii articolului din "Propaganda impotriva oranduirii socialiste" in "Propaganda cu caracter fascist'), iar denumirea titlului a fost schimbata din "Infractiuni contra securitatii statului" in "Infractiuni contra statului".

Prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal, denumirea Titlului I din partea speciala a Codului penal a suferit o noua modificare - din 'Infractiuni contra statului' in "Infractiuni contra sigurantei statului" - s-au majorat limitele maxime ale pedepselor si s-au eliminat prevederile referitoare la pedeapsa complementara a confiscarii aver Totodata, denumirea art.166 C.pen. s-a modificat din "Propaganda cu caracter fascist" in "Propaganda in favoarea statului totalitar" si s-au introdus doua noi incriminari: "Actiuni impotriva ordinii constitutionale" (art.166 C.pen.) si "Comunicarea de informatii false" (art.168 ' C.pen.).

Relativ la cadrul incriminarilor in materie, mai trebuie sa aratam ca, prin dispozitiile inscrise in Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, au fost prevazute mai multe fapte de natura penala, printre care se includ si unele contra sigurantei statului -asa cum este, de pilda, cazul faptelor prevazute in art.19 din legea mentionata, constand in initierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul Romaniei a unor structuri informative care pot aduce atingere sigurantei nationale, sprijinirea in orice mod a acestora sau aderarea la el

2. Aspecte comune

2.1. Conditii preexistente

A. Obiectul

a) Obiectul juridic generic

Prin "siguranta statului' sau "siguranta nationala' se intelege, potrivit art.1 din Legea nr. 51/1991, "starea de legalitate, de echilibru si de stabilitate sociala, economica si politica necesara existentei si dezvoltarii statului national roman, ca stat suveran, unitar, independent si indivizibil, mentinerii ordinii de drept, precum si a climatului de exercitare neingradita a drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, potrivit principiilor si normelor democratice statornicite prin Constitutie."

Notiunea de "siguranta nationala" desemneaza, pe de o parte, acea stare de stabilitate (economica, sociala si politica) necesara existentei unui stat suveran, unitar si indivizibil, iar, pe de alta parte, acel climat de legalitate, care sa ingaduie exercitarea nestingherita a drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

Cu alte cuvinte, potrivit acestei definitii, nu este suficient sa se asigure autoritatea statului pe plan intern si independenta acestuia pe plan extern, ci, pentru a putea vorbi de "siguranta nationala", mai este necesar sa se asigure si caracterul democratic al statului, prin respectarea drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor. Conceptul de "siguranta nationala" (sau "siguranta statului") desemneaza, asadar, un grup de valori sociale, aflate intr-o legatura indisolubila si care, impreuna, conditioneaza siguranta statului.

b) Obiectul juridic

Incriminarile privind siguranta statului au fost astfel concepute incat sa asigure protectie nu unei valori sociale determinate, ci mai multor asemenea valori- ceea ce justifica afirmatia multor autori de drept penal in sensul ca , in acest caz, obiectul juridic special coincide cu obiectul juridic generic.

De regula, infractiunile contra sigurantei statului au un obiect juridic complex, in sensul ca, pe langa obiectul juridic principal ( care consta in siguranta statului apare si un obiect juridic secundar sau adiacent - care consta, de exemplu, in relatiile sociale referitoare la capacitatea de aparare a tarii ( asa cum este cazul infractiunii de tradare prin ajutarea inamicului - art.156 C. pen.) in relatiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei (asa cum este cazul atentatului care pune in pericol siguranta statului -art.160 C. pen. ori al atentatului contra unei colectivitati - art.161 C. pen.).

c)Obiectul material

Infractiunile contra sigurantei statului pot avea si un
obiect material - de exemplu, in cazul infractiunii de tradare prin transmitere de secrete, obiectul material consta in documentele care sunt transmise, detinute sau procurate, fara drept; or, in cazul atentatului care pune in pericol siguranta statului, obiectul material consta in corpul victimei.

B. Subiectii

a) Subiectul activ

In cazul infractiunilor contra sigurantei statului, autor poate fi, in principiu, orice persoana care indeplineste conditiile generale cerute pentru existenta subiectului activ al infractiun Exista insa si infractiuni in care legea cere ca autorul sa aiba o anumita calitate, adica un subiect activ calificat sau propriu. Astfel, in cazul infractiunilor de tradare (art.155 C. pen.), tradare prin ajutarea inamicului (art. 156 C. pen.) sau de tradare prin transmiterea de secrete (art. 157 C. pen.), autorul trebuie sa aiba calitatea de cetatean roman ori de apatrid cu domiciliul in Romania lipsa acestei calitati atrage schimbarea incadrarii juridice  a faptei in infractiunea de actiuni dusmanoase contra statului, prevazuta in art. 158 C. pen.) sau, dupa caz, in aceea de spionaj (art. 159 C. pen.) ;tot astfel, in cazul formelor agravate ale infractiunii de divulgare a secretului care pericliteaza securitatea statului (art.169 C, pen.), autorul trebuie sa aiba calitatea de functionar, la unitatea in pastrarea careia se afla documentul sau inscrisul.

Infractiunile contra sigurantei statului pot fi savarsite si in  participatie, chiar daca unele dintre ele (de exemplu, subminarea puterii de stat sau complotul ) sunt infractiuni cu " subiect activ plural"- ceea ce exclude coautoratul.

b) Subiectul pasiv

Infractiunile contra sigurantei statului au ca subiect pasiv statul , a carui existenta este periclitata prin savarsirea activitatilor incriminate de lege.

La infractiunile cu obiect juridic complex, statul devine subiect pasiv principal, alaturi de care apare si un subiect pasiv secundar sau adiacent, care este, de regula, un subiect pasiv calificat sau circumstantiat - de exemplu, persoana care indeplineste o activi­tate importanta de stat sau alta activitate publica importanta (art.160 C pen.), sau persoana care are calitatea de reprezentant al unui stat strain (art.171 C.pen). Alteori, subiect pasiv secundar al infractiunii este o unitate din cele la care se refera art.145 C.pen - de exemplu, in cazul actelor de diversiune ( art. 163 )sau al subminarii economiei nationale (art.165 ).

2.2. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva

a) Elementul material

Cu exceptia infractiunii de nedenuntare - care se prezinta ca o infractiune omisiva pura ( sau " omisiva proprie") - infractiunile contra sigurantei statului sunt infractiuni comisive, care se pot realiza doar printr-o actiune.

b) Urmarea imediata

Examinate sub aspectul urmarii lor imediate, infractiunile contra sigurantei statului se prezinta , de regula, ca infractiuni formale, de simpla atitudine a caror existenta nu este conditionata de producerea vreunui rezultat ( in cazul acestor infractiuni, rezultatul se prezinta sub forma unei " stari de pericol" ).

c) Existenta raportului de cauzalitate  este, de regula, prezumata, dovada contrara nefiind admisa. Ea trebuie insa dovedita in cazul infractiunilor cu obiect complex, in care apare si o urmare secundara, constand intr-o leziune.

B. Latura subiectiva

a) Elementul subiectiv imbraca forma intentiei (directa sau indirecta), a carei existenta rezulta ex re.

b) Mobilul si scopul nu apar ca elemente constitutive ale acestor infractiuni.

2.3. Forme

Desi se prezinta ca infractiuni formale, de simpla atitudine, care se consuma prin simpla realizare a actiunii incriminate, independent de producerea vreunei vatamari (leziuni), cele mai multe dintre infractiunile contra sigurantei statului sunt infractiuni cu executie lenta ( adica prezinta un iter criminis), astfel ca devin posibile formele imperfecte de activitate, respectiv forma actelor de pregatire si forma tentativei.

Prin  exceptie de la regula ca actele de pregatire nu se pedepsesc, in cazul unora dintre infractiunile contra sigurantei statului, unele acte preparatorii au fost incriminate, fiind asimilate tentativei si pedepsite ca atare. Potrivit dispozitiilor din alineatul 2 al art. 173 C.pen. se considera tentativa si produc­erea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunilor prevazute in art. 156,157,159-163,166,166¹ si art. 158 raportat la infractiunea de tradare prin ajutarea inamicului.

2. 4. Sanctionare

Infractiunile contra sigurantei statului sunt prevazute cu pedepse severe, destul de adesea fiind vorba de pedeapsa detentiunii pe viata, prevazuta alternativ cu pedeapsa inchisorii de la 15 la 25 de ani. De asemenea, pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi este prevazuta pentru majoritatea infractiunilor din Titlul I.

Sunt pedepsite mai sever (inchisoare de la 3 luni la 10 ani) inclusiv tainuirea si favorizarea privitoare la infractiunile contra sigurantei statului, iar in cazul unora dintre aceste infractiuni (art. 155-163, 165, 166^ si 167), tainuirea si favorizarea se pedepsesc chiar si atunci cand au fost savarsite de sot sau de o ruda apropiata.

2. 5.Cauze de nepedepsire sau de reducere a pedepsei

Potrivit dispozitiei din art. 172 C.pen. este aparat de pedeapsa participantul care denunta in timp util savarsirea infractiunii, astfel ca sa fie impiedicata consumarea ei, sau care impiedica el insusi consumarea infractiunii si apoi denunta savarsirea ei autoritat

In cuprinsul aceluiasi articol este prevazuta si o cauza de reducere a pedepsei - anume daca participantul inlesneste arestarea celorlalti infractori (care se sustrag urmaririi penale

In cazul acestor infractiuni urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror (art. 209 alin.3 C.pr.pen.), iar competenta de judecata in prima instanta apartine Curtii de Apel (art. 28' C.pr.pen.) sau Curtii Militare de Apel (art.28 C.pr.pen.) - Curtea Militara de Apel dobandeste competenta de judecata in cazul in care infractiunea a fost savarsita de un militar sau de catre un salariat civil din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia Generala a Penitenciarelor, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si Paza.

Hotararea pronuntata in prima instanta de Curtea de Apel sau Curtea Militara de Apel, dupa caz, este supusa recursului, care se judeca de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie .

Intrebari:

Ce asemanari si deosebiri exista intre infractiunea de tradare prin transmitere de secrete si infractiunea de spionaj?

Intre infractiunea de tradare prin transmitere de secrete si infractiunea de spionaj exista urmatoarele asemanari si deosebiri:

a.      obiectul lor juridic este identic;

b.      subiectul activ difera (cetatean roman - in cazul tradarii; cetatean strain - in cazul spionajului);

c.       elementul material este identic;

d.      urmarea imediata este identica;

e.      latura subiectiva este identica.

Raspuns corect: a, b, c, d, e.