Dreptul comunicarii sociale ( Notiune, obiect)

Dreptul comunicarii sociale ( Notiune, obiect)

Ce este comunicarea ?

Notiunea de comunicare evoca o legatura unitara, biunivoca sau multipla intre doua sau mai multe enitati. Legatura din cadrul comunicarii poate avea o multitudine de forme, cum de altfel comunicarea apare intr-o infinitate de subiecti.

Cuvantul "comunicare" face parte dintre acele notiuni generoase care poseda o extensie deosebita : comunicarea poate fi : umana, animala, vegetala sau mecanica . Comunicarea este ceea ce permite stabilirea unei relatii intre personae, intre obiecte sau intre persoane si obiecte. Ea desemneaza fie notiunea de a comunica, fie rezultatul acestei actiuni[1].

Comunicarea poate fi intr-un singur sens, in ambele sensuri sau in mai multe sensuri, depinde la ce sistem de referinta te raportezi. Comunicarea produce echilibru sau dezechilibru, egalitate sau inegalitate, progres sau regres, creatii sau distrugerea acestora, materie sau antimaterie, cultura sau incultura, informatie sau lipsa de informatie.

Relatiile publice si structurile institutionale prin care se concretizeaza, reprezinta o modalitate privilegiata a comunicarii dintre organizatie si mediu si respectiv, subsistemul organizatiei care indeplineste aceasta functie.

Majoritatea specialistilor din relatii publice considera comunicarea eficienta drept cheia succesului in relatiile dintre organizatie si publicul sau. Ei sustin ca aceasta implica creearea unor fluxuri de comunicare, bidirectionale, dinspre mediu spre organizatie si invers, in beneficiul reciproc.

Comunicarea, in general, presupune o infinitate de mijloace de comunicare in planuri temporale sau atemporale.

In lucrarea " Societatea cucerita de comunicare"  Bernard Miege vorbeste de mai multe forme ale comunicarii cum ar fi : comunicarea politica, comunicarea locala, comunicarea stiintifica, comunicarea sociala etc.

Prin comunicare sociala se intelege, la modul general, procesul de transmitere de informatii intre oameni . Omul este constient de existenta sa ca fiinta in societate si natura, de interdependenta sa, si face judecati de valoare legate de aceasta. Relatia om-stiinta, om-natura nu exista si nu se dezvolta fara doua elemente esentiale, respectiv informatia si comunicarea.

In sens larg - comunicarea sociala include formele comunicarii sociale cum ar fi : comunicarea familiala, comunicarea pedagogica, comunicarea stiintifica, comunicarea artistica, comunicarea spirituala, comunicarea culturala etc.

In sens restrans, prin comunicare sociala intelegem schimbul de informatii intre persoana, agentul media, autoritatea publica si societate.

Putem spune ca dreptul la informatie este un drept esential al fiintei sociale alaturi de dreptul la viata, drept ce se realizeaza deopotriva prin comunicare. Dreptul la viata nu se poate realiza fara dreptul la informatie. A priva o persoana de un medicament necesar inseamna a-l lipsi de o suma de informatii, cu implicatii deosebite asupra celorlalte drepturi.

De aceea, pe langa o deontologie a comunicarii, este necesar si un drept al comunicarii sociale, drept care contribuie si la realizarea celorlalte drepturi si libertati ale omului.

Dreptul la informatie, in sens larg, nu trebuie confundat cu dreptul la informatie reglementat de art.31 din Constitutia Romaniei, respectiv dreptul la informatia de interes public.

Legea nr.8/1996 foloseste sintagma "dreptul de comunicare publica" in sensul unui drept exclusiv al autorului unei opere de a autoriza comunicarea, catre public, a operei sale. Acest drept vizeaza numai un anumit aspect al comunicarii sociale.

Dreptul comunicarii sociale, reprezinta o totalitate normelor juridice, ce reglementeaza relatiile sociale ce se formeaza in cadrul comunicarii directe si indirecte intre oameni, respectiv indivizi, agentul media, autoritatea publica si societate.

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Alin. (3) al aceluiasi articol stabileste urmatoarele: 'Copii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie'.

Art. 49 alin. (1) din Constitutie, republicata: 'Copii si tinerii se bucura de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor".

Potrivit art. 29 alin. (6) din Constitutie, republicata: 'Parintii sau tutorii au

dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine'.

Subiectele raporturilor reglementate de dreptul familiei au calitatea de :

soti;

parinte si copil;

adoptat si adoptator;

ruda;

afin (ruda prin alianta).

Dreptul familiei, ca ramura autonoma de drept, are la baza urmatoarele principii fundamentale:

Principiul ocrotirii casatoriei si familiei, a intereselor  mamei si copilului.

Potrivit art.1 (1) din Codul familiei:

Statul ocroteste casatoria si familia si sprijina, prin masuri economice si sociale, dezvoltarea si consolidarea familiei.

egalitatea dintre soti ;

dispozitiile Codului familiei privitoare la drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii lor minori

Potrivit art. 48 alin. (2) din Constitutie, republicata:

Conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege.

Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa casatoria civila.

Conform art. 1 alin. 2 din Codul familiei, ocrotirea intereselor mamei si copilului se realizeaza in cadrul masurilor dispuse prin acest act normativ:

- stabilirea filiatiei fata de mama sau fata de tata;

- obligatia de intretinere;

- masurile de ocrotire a copiilor minori;

- adoptia;

Unii autori vorbesc si despre dreptul multimediei , prin media intelegandu-se toate mijloacele de expresie, inclusiv vocea si gestul. Fracis Balle defineste media ca "un echipament etnic prin care se permite oamenilor sa comunice expresia gandirii lor indiferent care ar fi forma si finalitatea acestei expresii"[3]

Comunicarea este transmiterea informatiei de la emitator la receptor. Comunicarea sociala presupune relatia de comunicare individ-individ, precum si comunicarea individ-autoritate, individ-societate. Media are un rol de interfata calificata intre cetatean, societate si autoritati. In patrulaterul : cetatean - societate - autoritate - media exista o multitudine de relatii sociale care se desfasoara dupa reguli morale, juridice deontologice.

Daca vorbim despre obiectul Dreptului comunicarii acesta il constituie relatiile sociale ce transmit informatii intre individ, societate, autoritate si media avand la baza o reglementare juridica.