G. Burdean,
citandu-l pe Chesterton, spunea:'O societate chiar daca s-ar compune numai
din Hanibali si Napoleoni, ar fi mai bine, in caz de surpriza, ca nu toti sa
comande in acela si timp.' Este implicata aici ideea de diferentiere intre
guvernanti si guvernati, pe care unii doctrinari au considerat-o caracteristica
fundamentala a statului, arata Prof. dr. Ioan Deleanu.
Dupa unii,
fenomenul statal este comun tuturor societatilor, indiferent de gradul lor de
dezvoltare. Oriunde si totdeauna cand cei care 'comanda' pot fi
distincti de cei care 'asculta' suntem in prezenta statului. Aceasta
teza a fost combatuta de prof. T. Draganu care arata ca: 'o banda de
gangsteri, in care un Al Capone comanda cu mai multa autoritate, poate, decat
un rege supu silor sai, nu este un stat.' Pentru ca sa poata fi vorba de
existenta unui stat este necesar ca in sanul grupului social respectiv sa se
nasca ideea ca, individul sau indivizii care guverneaza nu se marginesc sa
exercite o constrangere corporala asupra guvernatilor, ci procedeaza dupa o
anumita ordine legala sau cutumiara, care face ca intre indivizii care
alcatuiesc aceasta grupare, sa staruie legaturi si, chiar daca persoanele care
alcatuiesc la un moment dat categoria sociala a guvernantilor, ar inceta sa
existe, altii le-ar lua locul - adauga prof. T. Draganu -Statul, cum preciza M.
Hariou, este o 'institutie'. Statul apare pe o anumita treapta a
dezvoltarii societatii, atunci cand puterea politica institutionalizata fiind,
dobande ste astfel caracterul de putere publica, oficiala, legitima. Statul
este deci, o forma perfectionata a societatii. Statul ca persoana juridica
are drepturi si obligatii, drepturi si obligatii care intr-un stat democratic
izvorasc din necesitatile publice si satisfac interesele publice.
Drepturile si
obligatiile statului nu se confunda cu
Dreptul in general ca totalitate de norme juridice ci este o componenta a
acestuia, care se regase ste in normele juridice de drept public, vizand
satisfacerea intereselor publice.
Dreptul in general urmare ste satisfacerea
intereselor generale, nationale, locale, private si individuale.
Dupa M.
Vararu, interesele generale sunt acele trebuinte, care ridicandu-se mai
presus de orice consideratii locale sau regionale, sunt absolut comune pentru
toti locuitorii unei tari si pentru toata intinderea teritoriului sau. Toti
locuitorii unei tari - fara nici o deosebire - au interes pentru apararea
nationala, pentru mentinerea ordinii publice, pentru distribuirea justitiei,
pentru sanatatea publica, intretinerea cailor de comunicare, executarea
lucrarilor de utilitate publica, pentru girarea domeniului public si procurarea
resurselor necesare pentru satisfacerea acestor interese comune. Aducerea la
indeplinire a acestor interese generale, cade in sarcina si constituie rolul
esential al Statului si reprezentantilor sai, prin mijloacele dreptului.Reducerea
puterii statului peste anumite limite, afecteaza, satisfacerea intereselor
generale, spre exemplu incapacitatea finantarii invatamantului, asigurarilor
sociale etc., afecteaza dreptul la invatatura si dreptul la un nivel de trai
decent.
Statul ca
forma organizata a puterii intr-o societate determinata pe un teritoriu este
strans legata de drept, pe care se sprijina si se conditioneaza reciproc.
Statul
creeaza dreptul si paradoxal dreptul delimiteaza configuratia si actiunile
statului. Instituind dreptul, statul impune reguli de conduita, norme
obligatorii pentru toti, intelegand, persoanele fizice, juridice si organele
statului. Prin drept, statul i si exprima si puterea de comanda, formuland
exigente economice, umane si politice. Statul asigura forta, eficienta si
viabilitatea dreptului. El este paznicul normelor juridice, intervenind nu de
rareori cu violenta pentru a chema la ordine indivizii care ignorand
prescriptiile normelor incalca libertatile si drepturile celorlalti. Statul
trebuie sa asigure respectarea legii, inclusiv de catre structurile sale,
aparand nu numai interesul public ci si interesul privat. Dreptul ca totalitate
de norme juridice nu poate exista in afara Statului, ci numai ca norme morale,
religioase.
