AMENINTARI LA ADRESA SECURITATII NATIONALE - mediul international de securitate - evolutii, perspective, globalizarea surselor de amenintare, terorismul contemporan

AMENINTARI LA ADRESA SECURITATII NATIONALE

Mediul international de securitate - evolutii, perspective

In evolutia procesului de realizare a securitatii se constata in ultimii ani o amplificare a eforturilor pentru edificarea stabilitatii la nivel regional, ca o etapa intermediara a acestuia. Eforturile depuse de comunitatea internationala pentru instaurarea pacii in Balcani, Orientul Mijlociu si Africa sunt concludente. Evidenta a fost si extinderea sistemului de aparare si securitate al NATO, prin primirea de noi membri, precum si eforturile Uniunii Europene de a dezvolta un model de gestionare a dinamicii de securitate la scara intregului continent. In acest context, multitudinea problemelor de securitate pe care statele si le-au propus sa le rezolve a condus la cresterea numarului si volumului organismelor internationale. Rezultatele activitatii lor au fost relevante: s-au diminuat pericolele si amenintarile, desi nu au fost eradicate conflictele armate. Principalele zone de insecuritate au fost incluse in procesele de stabilizare, dar nu intotdeauna rezultatele au fost cele scontate.

Efectele globalizarii au inceput sa se resimta. Economia mondiala dupa o perioada apreciabila de reflux s-a revigorat. In schimb, amenintarile transnationale (terorismul, migratia si traficul de droguri si materiale strategice, crima organizata), profitand de permeabilitatea frontierelor are mai multe sanse de a se propaga la scara planetara.

Accesul diferentiat al statelor la resurse afecteaza relatiile dintre acestea. Desi numarul si amploarea conflictelor care au la origine dispute teritoriale a scazut, s-a amplificat si diversificat modalitatile de rezolvare prin forta a divergentelor de natura etnica si religioasa[1].

Progresele stiintei si tehnicii cu aplicabilitate militara au condus, pe de o parte, la polarizarea celei mai noi tehnologii in cadrul statelor cu economii dezvoltate, oferindu-le posibilitatea de a pregati un razboi de generatia a IV-a, iar pe de alta parte, la scaparea de sub control a comertului cu arme si mijloace NBC.

Labilitatea perioadei de tranzitie pe care o parcurgeau pana la realizarea unui sistem de securitate stabil se va rasfrange si asupra urmatorilor ani. Motoarele principale ale instabilitatii vor ramane aceleasi. Daca nu vor aparea conditii si circumstante sau o concentrare de putere realizata pe baza intelegerii dintre statele lumii care sa diminueze sursele de instabilitate existente, trendul ordinii mondiale nu va conduce catre o lume mai sigura. Amestecul de politici si strategii incoerente si ezitante in domeniul securitatii propuse si dezvoltate de actorii internationali si institutiile specializate nu va putea modifica in bine aspectul actual al mediului de securitate.

Globalizarea surselor de amenintare

Consolidarea globalizarii nu va aduce sfarsitul geopoliticii. Scoli de renume in domeniu anticipeaza la unison ca acest fenomen plurivalent, azi controversat si contestat, va aduce pe langa progrese spectaculoase din toate domeniile vietii socioeconomice si posibilitatea de raspandire si resimtire a efectelor vulnerabilitatilor concentrate in diferite parti ale lumii.

Globalizarea, prin procesele care le incumba la orizont apropiat si mediu va genera tensiuni multiple care vor influenta, nu intotdeauna pozitiv, mediul international de securitate. Fragmentarea si integrarea, localizarea si internationalizarea, centralizarea si descentralizarea sunt doar cateva din situatiile care pot genera insecuritate.

Astfel ca globalizarea nu este numai un drum direct si usor catre pace si stabilitate, fenomenul in derulare poate crea si multe momente care sa ameninte securitatea existenta la anumite nivele si perioade de timp. Se creeaza un nou context de manifestare a puterii detinute de state.

Institutiile regionale si internationale, guvernele locale si actorii nonstatali, in special marile corporatii transnationale si unele organizatii nonguvernamentale vor face uz de instrumentele globalizarii pentru a lupta impotriva monopolului statelor natiune asupra puterii.

O parte din putere se transfera catre organismele internationale specializate (ex. lupta impotriva terorismului si crimei organizate), iar o parte din putere se difuzeaza catre nivelul local. In marea ordine care se edifica, guvernele nationale si actorii nonstatali motivati nu numai de probleme economice dar si de cele ale puterii (dominatia in regiune,

controlul resurselor, obtinerea de avantaje in raporturile cu vecinii) vor da nastere la amenintari directe la adresa pacii si securitatii regionale si internationale.

Mecanismele si institutiile internationale, pana la realizarea unei globalizari depline, vor actiona asimetric. Astfel, din punct de vedere economic globalizarea se va realiza intr-un ritm mult mai accelerat, avand in vedere progresele realizate de institutiile internationale numeroase existente si perspectiva dezvoltarii lor. Spre deosebire de acestea, institutiile si aranjamentele de securitate vor ramane pe mai departe atat insuficiente, cat si vulnerabile la toate schimbarile mediului international.

Dovada o reprezinta incapacitatea actuala a actorilor internationali de a perfecta si respecta norme viabile de securitate care sa nu genereze conflicte armate de genul celor cunoscute in Serbia, Kosovo, Afganistan si Irak.

Dezvoltarea unor noi structuri de securitate impune intarirea instrumentelor de cooperare regionala pentru a reduce sau chiar anula amenintarile existente si a le preveni pe cele in curs de aparitie.

Din aceasta perspectiva, aliantele si intelegerile regionale vor ramane trasaturi ale politicii internationale viitoare, chiar daca ele se vor adapta noilor circumstante

Terorismul contemporan

Desi este greu de acceptat de catre lumea civilizata fenomenul terorist a devenit o realitate cu implicatii globale greu de prevenit si gestionat. El nu se mai prezinta doar ca un gest criminal marunt produs in disperare de cauza la o anumita evolutie a sistemului social. Acum el s-a consacrat ca o actiune indreptata impotriva ordinii de drept, deosebit de violenta, desfasurata in afara si contra normelor internationale. Cu ajutorul mijloacelor militare si bazandu-se pe elemente de razboi psihologic terorismul urmareste obtinerea unor avantaje exclusiv sectare, prevalandu-se de asa-zise percepte religioase, in fond sloganuri scoase din tenebrele istoriei, cauta sa opreasca cursul firesc al societatii omenesti spre libertate si prosperitate. Ciocnirile dintre teroristi si fortele de ordine sunt sporadice, uneori spectaculoase desfasurate in prezenta si cu sacrificiul populatiei pasnice.

Armamentul folosit este un amestec de cibernetica, high-tech si mijloace artizanale. Progresul tehnic a pus la dispozitia unor indivizi asociali capacitati distructive care, altadata

erau destinate doar guvernelor si armatelor . Astfel, flagelul terorist constituie o amenintare grava la adresa securitatii. Reactia comunitatii internationale impotriva terorismului cuprinde intreaga gama de actiuni (politice, diplomatice, economice si militare) fiind indreptate atat asupra cauzelor, cat mai ales asupra efectelor

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Aproape fara exceptie, dupa 11 septembrie 2001, comunitatea internationala a format in jurul Statelor Unite ale Americii coalitia antiterorista al carei scop este eliminarea terorismului ca fenomen social. Prima mare reuniune de forte din istoria omenirii poate fi inteleasa ca o reactie de autoaparare a tuturor si o exprimare a statului de drept aflat in situatii dificile a fiecaruia, pe fondul eforturilor de inlaturare a cauzelor frustrarii lumii civilizate.

Terorismului, pe care l-a aprobat la Summit-ul de la Praga (21 noiembrie 2002) . Comparativ cu NATO, Uniunea Europeana nu dispune de o strategie proprie de combatere a terorismului, nici de mijloace destinate acestui scop.

Atentatele teroriste de la 11 martie 2004 din garile capitalei spaniole a demonstrat vulnerabilitatea sistemului de protectie al statelor Alianta Nord-Atlantica si-a constituit propriul Plan de Actiune impotriva vest-europene.

Amenintarea terorista cu grad mare de periculozitate persista in aceasta parte a lumii pana cand nu se va realiza o armonizare efectiva a politicilor in problemeleterorismului, traficului de fiinte umane, droguri si arme, coruptiei, spalarea banilor si crimei organizate . Pentru aceasta s-a investit inteligenta influenta si bani. Statele din proximitatea Uniunii Europene nu sunt abandonate.

Ele vor fi ajutate material si cu specialisti pentru realizarea unui sistem de interzicere a penetrarii elementelor teroriste si anihilarea celor active. Tot mai multi specialisti se pronunta pentru constituirea unui Consiliu de Securitate European (o varianta: 3 membri permanenti si 7 nepermanenti) care ar asigura o operativitate crescuta a UE in problemele globale, printre care si lupta cu terorismul.

Amenintari de natura politica

Mass-media si lucrarile de specialitate prezinta cu lux de amanunte si uneori analizeaza sursele de instabilitate de natura politica existente in lume. Nu toate dezbaterile de caz sau comentariile reprezinta amenintari reale. Daca vulnerabilitatile unui sistem de securitate fie el national sau international, in sensul acceptiunii prezentate in capitolul anterior, sunt destul de concrete, amenintarile sunt mult mai greu de identificat si definit in contextul politicii internationale actuale.

Aceasta este consecinta raportului subiectiv/obiectiv dintre indivizi. Astfel, unui grup de oameni, cu atat mai grav cand acestia sunt factori de decizie, in reprezentarile lor, pot sa nu aiba un suport real. La fel de periculoasa este situatia in care datorita mecanismelor democratiei nu se pot lua decizii majore pentru inlaturarea amenintarilor evidente.

Diferenta dintre provocarile minore care rezida din mediul competitiv international si amenintarile la adresa securitatii nationale se manifesta intr-un spectru care si intinde de la obisnuit si rutinar, pana la drastic si fara precedent

Momentul si locul din acest spectru in care intra un tip de amenintare, zona elementelor ce lezeaza securitatea nationala depinde, in cele mai multe cazuri, de decizia politica si mai putin de obiectivitatea elementelor constitutive ale amenintarii respective.

Majoritatea amenintarilor politice sunt indreptate impotriva ordinii de drept dintr-un stat sau a statutului unui organism international.

Amenintarile politice pot avea caracter ideologic sau national si pot fi intentionale si structurale.[3]

Din categoria amenintarilor intentionale se disting:

- generate de natura regimului politic (dictatorial, fundamentalist

- nerecunoasterea diplomatica a statului respectiv;

- interventiile politice specifice din partea unui stat in afacerile interne ale altui stat;

- propaganda ostila;

- sprijinul multilateral acordat unor grupari politice antistatale;

- crearea de grupari interne, ostile statului national;

- suspendarea sau excluderea din diferite organisme de securitate;

- influentarea elaborarii unor recomandari si rezolutii ale unor organisme internationale defavorabile pentru statul vizat.

Amenintarile structurale deriva din evolutia sistemului social global in care anumite entitati pot deveni anacronice in ansamblul relatiilor bilaterale. Ele apar atunci cand principiile organizatoare ale doua state se contrazic intre ele, intr-un context in care nu-si pot ignora existenta reciproca. Mai nou, amenintarile structurale pot avea la baza unele incompatibilitatii dintre diferite structuri supranationale si statele din compunerea acestora. Integrarea in anumite structuri de securitate comporta riscuri de genul:

- transferul de prerogative nationale catre structura integratoare; situatie care poate fi perceputa ca o pierdere de suveranitate;

- impunerea unui sistem de norme comune, nu intotdeauna compatibil cu cel specific national;

- crearea de institutii destinate legaturii cu organismele supranationale, care functioneaza dupa norme nearmonizate cu legislatia statelor pe teritoriul carora fiinteaza.

La nivelul relatiilor dintre state amenintarile de ordin structural pot viza:

- cosuveranitatea asupra unor teritorii;

- subordonarea unor partide organizate pe criterii etnice de pe teritoriul altor state;

- extrateritorialitatea legislativa.

Amenintarile sociale

Aspectul amenintarilor sociale si obiectivele acestora se apropie de cele politice. Nu de putine ori, in istoria omenirii, in cadrul relatiilor dintre state, amenintarile externe de natura sociala au degenerat pana la atacuri la adresa identitatii nationale, implicandu-le, in mod direct, in domeniul politic.

Totusi, majoritatea amenintarilor sociale au sursa in interiorul statelor. Ele se produc pe fondul nemultumirilor sociale de orice natura. Nerezolvarea sau tergiversarea solutionarii conflictelor de munca, a conflictelor interetnice sau interconfesionale constituie tot atatea surse de amenintare la adresa securitatii nationale.

In conditiile in care securitatea sociala depinde de capacitatea statelor de sustinere a structurilor traditionale de limba, cultura, identitate etnica si religioasa, amenintarile acestor valori provin, in cea mai mare parte, din exteriorul statului, putand fi folosite si cai interioare.

Inteleasa drept o caracteristica a mediului actual de securitate, cresterea numarului de conflicte de natura etnico-religioasa a determinat abordarea mai atenta a acestui domeniu. Analiza multidimensionala a unor astfel de confruntari a condus la elaborarea de catre comunitatea internationala a unor strategii si tactici pentru rezolvarea conflictelor emergente sau in curs de desfasurare.

Principala lor caracteristica o constituie perfectionarea continua si adaptarea permanenta la sursele de instabilitate. In felul acesta se cauta si de multe ori se reuseste ca sursele de tensiune si implicit amenintarile de natura sociala la adresa securitatii nationale cu implicatii directe asupra celei internationale sa se reduca semnificativ.

Amenintari economice

Intr-o economie de piata situatia normala a participantilor este una de risc si nesiguranta, generata de competitia care asigura progresul si prosperitatea nationala. Cu toate imperfectiunile sale, piata este   deocamdata cel mai eficient mecanism prin care se obtine in mod sigur cresterea productivitatii, productiei, distributiei si consumului.

Pentru realizarea acestora piata elimina actorii ineficienti. In felul acesta nesiguranta generata de jocul pietii este terenul fertil al unui pachet substantial de amenintari economice. Ele pot imbraca diferite forme din care cele mai multe dintre ele nu pot fi considerate amenintari la adresa securitatii nationale. Puterea politica este dependenta de baza economica a statului si influenteaza sistemul de relatii cu ceilalti parteneri.

Declinul economic se poate datora atat unor cauze interne precum incompetenta manageriala, cat si unor cauze externe precum aparitia unor noi puteri economice rivale. Evidentele istorice prezinta o lista interminabila de puteri in crestere sau descrestere.

Prin implicatiile politice si militare, expansiunea economica relativa a unei puteri rivale poate fi perceputa ca o amenintare la adresa securitatii nationale - Paul Kennedy considera: cresterea cheltuielilor militare pentru a contracara puterea in curs de aparitie a unui rival n-ar face decat sa mareasca viteza cu care ar avea loc propriul declin economic

O alta dimensiune a preocuparilor mai recente este data de amenintarile economice ale stabilitatii interne in conditiile in care statele urmaresc strategii economice bazate pe maximizarea bogatiei printr-un comert extins.

Aceste politici, in timp, duc la niveluri inalte ale dependentei de comert, pentru a sustine structurile sociale create special pe baza prosperitatii generale.

Unele tari se specializeaza pe vanzarea de materii prime si sunt dependente de aceasta activitate, altele devin centre industriale si depind atat de aprovizionarea cu materii prime, cat si de pietele de desfacere. Amenintarile pot aparea din monopolul asupra unor resurse, situatie care poate afecta securitatea nationala.

Amenintari militare

Pana nu demult amenintarile militare au fost percepute ca principalul tip de amenintare la adresa securitatii. Situatia este usor de inteles deoarece actiunea de forta era singura care putea determina pierderi ireparabile atat pentru baza organizationala a statelor vizate, cat si pentru existenta populatiei acestora. Folosirea fortei rupe relatiile pasnice dintre actorii internationali si pune capat recunoasterii diplomatice.

Competitivitatea obisnuita in sectoarele politic, economic si social este inlocuita de competitia militara cu finalitati dramatice. Efectul multiplu, distructiv si de cele mai multe ori ireparabil al consecintelor amenintarilor militare leam situat in centrul preocuparilor specialistilor in securitate.

Disproportia de potential militar existenta este de natura sa nelinisteasca unele state sau grupari de state importante. Canalizarea acumularilor militare catre rezolvarea problemelor istorice deschide dintre state explica accentul disproportionat pus pe componenta militara a securitatii, chiar si in perioada actuala in care amenintarile din alte sectoare prezinta pericole mai mari si mai apropiate.

Sectorul militar are o dinamica independenta de dezvoltare, chiar si in statele in care controlul civil asupra armatei este efectiv. Intrucat capacitatea militara este inca o realitate a carei existenta este determinanta atat de sustinerea si promovarea intereselor statelor in mediul international, cat si intrarii securitatii nationale si, in cazul aliantelor, comune se poate naste usor confuzia semnalelor pe care statele le genereaza continuu. Teama de infrangere determina statele sa-si aduca fortele armate la parametrii necesari respingerii efectelor amenintarilor percepute.

Amenintari transfrontaliere

Sursele actuale de amenintare la adresa securitatii difera in mod fundamental de cele de la sfarsitul mileniului trecut. Discursul si actiunea comunitatii internationale se adapteaza in mod continuu noilor realitati. Provocarile nu se rezuma numai la conflictele militare dintre state, ci sunt de natura mult mai complexa. Si-au facut aparitia alaturi de actorii statali, actorii non-statali sau parastatali.

Pericolele desi sunt latente, scapand de multe ori de sub atentia noastra ele pot genera stari de insecuritate cu urmari grave asupra scoartei Terrei si locuitorilor ei. Chiar daca nu sunt explicite ele genereaza amenintari mult mai difuze si deci mai dificile de localizat si combatut cu mijloace traditionale. Astfel amenintarile nu mai pot fi analizate numai din perspectiva geografica ci in primul rand, din perspectiva functionala.

Fiind indeobste de natura trans-nationala nu pot fi gestionate de o singura tara, sau numai de un grup restrans de tari. Este, prin urmare, nevoie de o abordare noua, integrata, polidisciplinara, care sa imbine atat instrumente politice, economico-financiare, cat si o strategie de utilizare de tehnologii noi si structura organizationala adecvata pentru a raspunde in mod conjugat si eficient unor amenintari asimetrice, caracteristica principala a amenintarilor transfrontaliere.

Concluzii

Niciodata in istoria moderna a omenirii nu au existat atatea elemente de incertitudine. In ciuda numeroaselor ipoteze emise in anii din urma, putini sunt capabili sa intrevada ce se va intampla pe termen mediu sau lung, iar ipotezele lor sa fie veridice. Valorile in crestere ale componentelor noii ecuatii de securitate conduc la concluzia ca am intrat intr-o epoca a insecuritatii strategice. Situatia este cu atat mai complicata cu cat procesul globalizarii continua, ceea ce inseamna ca nimeni nu se poate considera in afara jocului. Nevoia de autoprotectie a unor state ar putea sa provoace un al treilea reflux al democratizarii, care sa puna capat celui de-al treileaflux al democratizarii. Care sunt statele cele mai amenintate nu este greu de ghicit, dar nici democratiile consolidate si marile puteri nu se pot considera la adapost.

Din aceasta perspectiva noile amenintari la adresa securitatii obliga statele membre si partenere ale Aliantei Nord-Atlantice sa lucreze impreuna pentru apararea valorilor comune de democratie, securitate si libertate. Drumul din fata noastra nu este usor. Pentru a dace fata provocarilor secolului al XXI-lea este nevoie de vointa politica, cat si de eforturi financiare si militare semnificative din partea tuturor.

Mai mult, este nevoie de cooperare si solidaritate din partea tuturor membrilor comunitatii euro-atlantice pentru protejarea valorilor comune.Ceea ce am facut in ultimii ani reprezinta un succes, pe care ne propunem sa il consolidam. Procesul prin care a trecut Romania care nu a fost nici usor nici fara obstacole este parte a unei experiente, cu valoare de "lessons learned", la nivelul subregiunii in care ne regasim si al arealului Aliantei in ansamblu.f