Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea social - aspecte comune

Infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea social - Aspecte comune

1. Obiectul juridic generic si material al infractiunilor contra regulilor de convietuire sociala

A. Obiectul juridic generic, comun tuturor infractiunilor din acest capitol il consti­tuie ansamblul relatiilor sociale a caror formare si dezvoltare normala sunt con­ditionate de apararea unor reguli de convietuire sociala (referitoare la familie, sana­tate, obliga­tia de ajutor etc.). Aceste relatii sociale privind convietuirea sociala sunt reglementate prin diferite norme de conduita, incepand cu cele morale si terminand cu cele juridice, iar fiecare fascicul de relatii formate in concordanta cu aceste norme constituie indiscutabil valori sociale, ocrotirea relatiilor sociale nefiind posibila fara o aparare prin mijloace juridice a acestor valori sociale[1].

Infractiunile care aduc atingere regulilor de convietuire sociala sunt numeroase si variate. Aceasta se explica prin aceea ca si obiectul reglementarii, adica relatiile privind convietuirea sociala, sunt numeroase si variate; ele pot sa se refere la familie, sanatate publica, respectul si buna convietuire intre oameni, buna cuviinta, relatiile dintre locatari, cele referitoare la linistea publica etc. Lezarea uneia sau a alteia dintre aceste valori sociale implica lezarea relatiilor de convietuire sociala in ansamblul lor, tulburandu‑se intr‑un fel sau altul buna si pasnica convietuire sociala.

Notiunea de relatii de convietuire sociala are, pe de o parte, un sens larg, potrivit caruia cele mai multe relatii sociale sunt, in fond, relatii de convietuire sociala, relatii de vietuire a unor oameni impreuna cu alti oameni. In acest sens si in cazul infrac­tiunilor contra persoanei se incalca unele relatii de convietuire sociala, dupa cum se incalca asemenea relatii si in cazul infractiunilor contra avutului privat ori a avutului public. Mai mult, in sens larg, prin orice infractiune se aduce atingere relatiilor socia­le, deoarece orice infractiune tulbura relatiile sociale, adica relatiile de convietuire dintre oameni, relatiile de convietuire sociala[2].

Notiunea de relatii de convietuire sociala are insa si un sens mai restrans, cand avem in vedere acele relatii de convietuire sociala care presupun contacte apro­piate, directe, frecvente intre oameni si a caror incalcare implica o suferinta mo­rala, cum sunt: relatiile de familie, relatiile de asistenta a celor aflati in primejdie, relatiile dintre locatari, relatiile privind buna cuviinta si respectul reciproc etc. In acest sens este folosita notiunea de relatii de convietuire sociala in acest capitol al cursului.

B. Obiectul material. Unele infractiuni din acest capitol al cursului au si obiect material, de exemplu, falsificarea de alimente sau alte produse (art. 313 C.pen.), profanarea de morminte (art. 319 C.pen.), tulburarea folosintei locuintei (art. 320 C.pen.), infractiunile privitoare la asistenta celor in primejdie, iar altele nu, de exemplu, propaganda nationalist‑sovina, ultrajul contra bunelor moravuri, instigarea publica etc.

2. Subiectii infractiunilor

A. Subiect activ al infractiunilor la care ne referim poate fi, de regula, orice per­soana care indeplineste conditiile generale privind raspunderea penala. De la aceas­ta regula exista si exceptii, cum este cazul infractiunii de abandon de familie prevazuta de art. 305 C.pen. etc., cand subiect activ poate fi numai o persoana care are o anu­mita calitate sau se afla intr‑o anumita situatie.

B. Subiect pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar poate fi persoana care a avut de suferit, ca urmare a infractiunii savarsite. Participatia penala, sub toate formele sale este, de regula, posibila la majoritatea acestor infractiuni.

3. Latura obiectiva

A. Elementul material al laturii obiective se realizeaza de cele mai multe ori printr‑o actiune. Exista insa si cazuri cand se realizeaza alternativ si prin inactiune, de exem­plu, la infractiunea de abandon de familie sau numai prin inactiune, de exemplu, la infrac­tiunea de lasare fara ajutor prin omisiunea de instiintare.

Ideea de baza in jurul careia sunt sistematizate infractiunile cuprinse in Titlul IX din Partea speciala a Codului penal este aceea a relatiilor sociale privind convietuirea sociala, considerata ca valoare sociala principala si a diferitelor segmente de relatii care intra in alcatuirea valorii sociale principale. In raport cu aceste fascicule de relatii, infractiunile sunt impartite in patru subgrupe, si anume: infractiuni contra fami­liei, infractiuni contra sanatatii publice, infractiuni privitoare la asistenta celor in pri­mejdie, alte infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala.

B. Urmarea socialmente periculoasa consta, in ce priveste majoritatea in­fractiu­nilor privind convietuirea sociala, in crearea unei stari de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege, ca de exemplu, pentru intretinerea unor persoane (abando­nul de familie) ori pentru cresterea si educarea unui minor (relele tratamente aplicate minorului); punerea in primejdie a vietii, integritatii corporale sau sanatatii unei per­soane (punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji, lasarea fara ajutor). In cazul unui numar restrans de infractiuni este necesara producerea unui anumit rezultat vatamator, ca de exemplu, raspandirea unei boli molipsitoare (zadar­nicirea combaterii bolilor), transmiterea unei boli venerice (contaminarea venerica) etc. Intre actiunea (inactiunea) descrisa de lege si rezultatul produs trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. De regula, legea nu prevede conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunilor.

4. Latura subiectiva

Forma de vinovatie cu care se savarsesc aceste infractiuni este intentia directa sau indirecta. Exceptie fac numai cateva dintre ele care pot fi savarsite si din culpa, de exemplu, lasarea fara ajutor, raspandirea bolilor la animale sau plante etc.

5. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi de regula aceste infractiuni sunt susceptibile de forme imperfecte, de obicei actele pregatitoare nu se pedepsesc.

Tentativa este posibila la majoritatea infractiunilor, dar se pedepseste numai la infractiunile de trafic de substante toxice si proxenetism, prevazute in art. 312 C.pen. si 329 C.pen.

B. Modalitati. La unele infractiuni legea prevede numai varianta simpla sau tipica (cu modalitati normative specifice), pe cand la altele sunt prevazute doua variante care constituie si modalitati normative, agravate. Fiecarei modalitati normative poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Sanctiunile prevazute de lege se diferentiaza in raport cu pericolul social al faptelor, fiind prevazute atat pedeapsa cu inchisoarea cat si amenda. In ca­zul infractiunii de proxenetism prevazuta de art. 329 C.pen. se prevede si pedeapsa inter­zicerii unor drepturi.