Inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile si mijloacele materiale de proba

Inscrisurile, inregistrarile audio sau video, fotografiile si mijloacele materiale de proba

Inscrisurile, ca mijloace de proba in procesul penal, fac dovada prin continutul lor, adica in raport de faptele imprejurarile de fapt ce sunt consemnate in acel inscris, bineinteles, in masura in care respectivele fapte si imprejurari formeaza obiectul probatiunii intr-o anume cauza penala. Poate fi socotit inscris, ca mijloc de proba in procesul penal, orice, consemnare, scriere realizata de o persoana fizica sau juridica si in care se fac referiri, constatari in legatura cu anumite fapte si imprejurari. Aceste consemnari, constatari ale celui ce a redactat inscrisul, constituie proba in procesul penal si pot contribui la aflarea adevarului intr-o cauza penala, in masura in care formeaza convingerea instantei de judecata ca sunt conforme cu realitatea.          Acest mijloc de proba are o valoare probanta independenta, de sine statatoare si poate conduce la darea unei hotarari de condamnare ori de achitare fara a fi necesar sa fie coroborat cu alte probe.

Procesele verbale, denumite si inscrisuri caracterizate sunt inscrisuri in care sunt consemnate date si elemente de fapt constatate direct de organul de cercetare penala in cursul desfasurarii procesului penal. Sunt considerate mijloace materiale de proba toate procesele verbale incheiate de organele de cercetare penala in cursul desfasurarii procesului penal.

Intr-o forma sintetizata, printre scopurile proceselor verbale putem evidentia urmatoarele:

 dovedirea existentei unor imprejurari, situatii, stari de fapt care contribuie direct la conturarea obiectului infractiunii si a celorlalte elemente constitutive ale acesteia;

 asigurarea unei temeinice solutionari a cauzelor penale si realizarea scopului procesului penal;

 garantarea respectarii principiului legalitatii, concretizat in respectarea stricta atat a normelor cuprinse in dispozitiile legii procesual penale, cat si a regulilor consacrate de tactica criminalistica si metodologia investigarii diferitelor genuri de infractiuni;

Legea procesual penala nu face nici o distinctie intre procesele verbale de constatare a unor infractiuni si procesele verbale de constatare a unor acte procedurale, considerand ambele categorii mijloace de proba.

Rezulta de aici ca singura conditie ca procesele verbale sa poata constitui mijloace de proba este ca acestea sa fie incheiate de organele competente.

Procesele verbale pe care trebuie sa le intocmeasca organul de cercetare penala din cadrul Politiei de Frontiera Romane acopera o arie vasta, depinzand de specificul fiecarei infractiuni in parte. O enumerare completa a acestor procese verbale nu se poate face deoarece nivelul la care se exemplifica este doar generic, in particular, la fiecare speta, politistul de frontiera putand incheia multe alte procese verbale care nu beneficiaza de un model.

Astfel, trebuie amintite urmatoarele procese verbale:

1. Procesul verbal de identificare: este incheiat in cadrul efectuarii actelor premergatoare inceperii urmaririi penale;

2. Procesul verbal de verificare la S.E.I.P. Pasapoarte, privind starea pasaportului persoanei in cauza, daca a fost declarat pierdut, furat sau orice alte date care sunt considerate esentiale pentru cauza de catre organul de cercetare penala;

3. Procesul verbal de verificare urmariti local/general, prin care se verifica persoana in cauza sub aspectul mai sus amintit;

4. Procesul verbal de constatare, prin care organul de politie de frontiera constata savarsirea faptei de catre o anumita persoana, persoana care urmeaza a fi cercetata sub aspectul comiterii acelei fapte;

5. Procesul verbal de depistare, care se incheie in momentul in care persoana in cauza este depistata comitand o anumita fapta;

6. Procesul verbal prin care se constata ca persoana nu si-a scris singura declaratia, motivul fiind unul obiectiv si nu unul ce depinde de vointa persoanei in cauza;

7. Procesul verbal de incepere a urmaririi penale;

8. Procesul verbal de aducere la cunostinta a invinuirii si a dreptului la aparare;

9. Procesul verbal de sesizare din oficiu, ce se incheie in momentul in care organul de cercetare penala se autosesizeaza cu privire la faptul ca o anumita fapta constituie infractiune;

10. Procesul verbal de predare-primire, ce se incheie in momentul in care organul de cercetare penala, fie primeste o persoana, un bun etc., fie preda cele enumerate mai sus;

11. Procesul verbal de consemnare a plangerii orale, al carui titlu tine loc si de explicatii;

12. Procesul verbal de predare-primire a actelor premergatoare si a faptuitorului, prin care organul de politie constatator, dupa efectuarea actelor premergatoare, le preda impreuna cu persoana in cauza organelor abilitate sa continue cercetarile;

Mijloacele materiale de proba, ca probe in procesul penal, sunt acele obiecte, bunuri care contin sau poarta o urma a faptei savarsite sau care prin existenta lor intr-un anumit loc si la o anumita persoana ori care prin continutul lor fac dovada comiterii unei infractiuni.

In cadrul mijloacelor materiale de proba legea distinge o categorie aparte, anume corpurile delicte, anume acele obiecte care au fost folosite la savarsirea unei infractiuni sau au fost destinate acestui scop, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii urmarite ori judecate.

Prin urmele pe care le poarta sau le contin, prin insasi existenta lor ori detinere de catre anumite persoane ce nu au o autorizatie in acest sens, obiectele ce constituie mijloace de proba in procesul penal, pot contribui la aflarea adevarului intr-o anume cauza, in masura in care instanta de judecata retine existenta unei legaturi cauzale intre fapta comisa si urmele pe care le poarta bunul, continutul bunului etc. In unele cauze instanta de judecata se poate pronunta asupra acestei legaturi cauzale, cum ar fi in situatia detinerii unui bun etc. In alte cauze penale trebuie efectuata o constatare tehnico-stiintifica sau expertiza pentru a se constata ca urma pe care o poarta obiectul are legatura cu infractiunea judecata, continutul este falsificat etc. Si aceste mijloace materiale de proba pot fi falsificate, contrafacute etc. si de aici riscul survenirii unei erori judiciare.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Folosirea acestui mijloc de proba in procesul penal poate contribui la aflarea adevarului in masura in care instanta de judecata considera ca in temeiul lor se poate retine o situatie de fapt ce reprezinta realitatea.

In cadrul acestui capitol analizam alte mijloace de probacare nu indeplinesc conditiile pentru a face parte din una din categoriile mai sus mentionate.

Astfel vom analiza cercetarea la fata locului, perchezitia, reconstituirea, ridicarea de obiecte si inscrisuri, luarea masurilor asiguratorii s.a.

1. Cercetarea la fata locului

Cercetarea la fata locului reprezinta activitatea procedurala si de tactica criminalistica al carei obiect il constituie perceperea nemijlocita a loculu unde s-a savarsit o fapta de natura penala, cautarea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea si examinarea mijloacelor de proba, inclusiv precizarea pozitiei acestora.

Pentru a proceda la efectuarea cercetarii la fata locului, organele de cercetare penala trebuie sa tina cont de conditiile de ordin substantial si formal prevazute de legea procesual penala, si anume:

 cercetarea la fata locului sa fie necesara si oportuna;

 efectuarea activitatii sa fie impusa de necesitatea verificarii ori precizarii unor date sau imprejurari ale cauzei;

 cercetarea la fata locului sa fie efectuata numai dupa ce s-a dispus inceperea urmaririi penale, fie imediat, fie pe parcursul desfasurarii investigarii criminalistice.

Consemnarea rezultatelor cercetarii la fata locului se face prin intocmirea unu proces verbal, care trebuie sa contina anumite date in mod obligatoriu.

2. Perchezitia

Perchezitia este activitatea desfasurata de organele de cercetare penala cu o pondere deosebita in investigarea oricarei infractiuni. Perchezitia a fost definita ca fiind actul procedural destinat cautarii si ridicarii unor obiecte care contin sau poarta urme ale unei infractiuni, a corpurilor delicte, a inscrisurilor, fie cunoscute, fie necunoscute organului judiciar si care pot servi la aflarea adevarului. Perchezitia face parte din procedeele de investigatie, din activitatea de strangere a mijloacelor de proba cunoscute si de descoperire a altor mijloace de proba.

Potrivit legii procesual penale, pentru a fi posibila efectuarea perchezitiei trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

 sa existe sau sa se presupuna, in mod intemeiat, ca ar exista un inscris sau obiect sau valoare ce poate servi ca mijloc de proba si ca s-ar afla in detentia unei persoane fizice sau juridice;

 sa se impuna recurgerea la acest procedeu;

 sa fie efectuata in baza autorizatiei date de catre procurorul care supravegheaza cauza.

Consemnarea rezultatelor perchezitiei se consemneaza de asemenea intr-un proces verbal.

3. Ridicarea de obiecte si inscrisuri

a. prevederile legale care reglementeaza aceasta institutie

Ridicarea de obiecte si inscrisuri este activitatea prin intermediul careia organul de urmarire penala sau instanta de judecata asigura obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloace de proba in procesul penal.

In conformitate cu prevederile art. 65 alin.2 C. proc. pen., la cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.

De asemenea, din dispozitiile art. 97 alin. 1 C. proc. pen., rezulta ca orice unitate a unei organizatii din cele prevazute in art. 145 din Codul penal**, sau orice persoana in posesia careia se afla un obiect ori un inscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte si sa-l predea sub luare de dovada organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora. Potrivit art. 96 C.proc. pen.: 'Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal'.

In vederea ridicarii de obiecte si inscrisuri, organul de cercetare penala se deplaseaza la domiciliul persoanei fizice sau la sediul unitatii social-economice private ori de stat care le detine si procedeaza astfel:

se prezinta si se legitimeaza* in fata persoanei sau a reprezentantului unitatii de la care urmeaza a se ridica obiectele si inscrisurile;

legitimeaza persoanele in cauza, pentru a se convinge daca sunt cele cunoscute ca detin obiecte si inscrisuri ce pot servi ca mijloace de proba in procesul penal;

arata scopul venirii;

aduce la cunostinta detinatorului de obiecte si inscrisuri obligatiile ce le are conform legii;

prezinta autorizatia (ordinul) magistratului sau adresa cu incuviintarea acestuia, cand este cazul;

solicita predarea obiectelor si inscrisurilor si procedeaza la ridicarea lor;

intocmeste actul de ridicare (dovada de predare-primire sau procesul-verbal).

Organele de cercetare penala ale politiei, cu ocazia ridicarii de obiecte si inscrisuri, pot intalni urmatoarele situatii:

b. predarea de buna voie a obiectelor si inscrisurilor cerute

In aceasta situatie, organul de cercetare penala procedeaza la ridicarea obiectelor si inscrisurilor pe baza de dovada de predare - primire ce se intocmeste in doua exemplare, din care unul se lasa persoanei de la care s-au ridicat.

In dovada de predare-primire fiecare obiect sau inscris trebuie sa fie descris detaliat, evidentiindu-se caracteristicile de individualizare cum sunt: denumirea, seria, numarul, anul de fabricatie, data eliberarii, numarul de exemplare, numarul de file, daca reprezinta originalul sau copia etc.

Daca organul de cercetare penala apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia (art. 97 alin. 2 C. proc. pen.).

Cand obiectul sau inscrisul are caracter secret, prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului (art. 97 alin. 3 C. proc. pen.)

c. ridicarea de obiecte si inscrisuri de la unitatile postale sau de transport

Se poate efectua de catre organele de cercetare penala ale politiei in scopul descoperirii infractiunilor si infractorilor, dar numai cu respectarea stricta a regulilor procedurale stabilite prin lege*.

Potrivit art. 98 alin. 1 Codul de procedura penela: Organul de cercetare penala are dreptul sa dispuna ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea corespondenta sau obiectele expediate de invinuit sau inculpat ori adresate acestuia. Aceasta situatie se refera la scrisori, telegrame sau obiecte trimise de invinuit sau inculpat ori adresate acestuia, direct sau indirect, si care au legatura cu infractiunea ce se cerceteaza.

Pentru ridicarea unor astfel de obiecte sau inscrisuri organul de cercetare penala trebuie sa solicite prin adresa unitatii postale sau de transport retinerea si predarea lor. Pe adresa este obligatoriu ca in prealabil, procurorul sa mentioneze incuviintarea masurii de ridicare a corespondentei sau obiectelor.

Ridicarea se face pe baza de proces-verbal incheiat in doua exemplare, din care unul ramane la unitatea de posta sau de transport.

Acest act de procedura, aducand atingerea secretului corespondentei trebuie efectuat numai in cazurile strict necesare. De aceea, C. proc. pen. prevede in art. 98 alin. 2 ca se restituie detinatarului, corespondenta si obiectele ridicate, daca se constata ca nu au legatura cu cauza.

d. refuzul de a preda de buna voie obiectele si inscrisurile cerute

In aceasta situatie, potrivit legii (art. 99 alin. 1 C. proc. pen.) se procedeaza la ridicarea silita.

- Organul de cercetare penala cunoaste exact locul unde se afla obiectul sau inscrisul ce urmeaza a fi ridicat, insa detinatorul refuza sa-l predea. In acest caz obiectele sau inscrisurile aflandu-se la vedere se ridica silit, adica fara consimtamantul celui in cauza, procedandu-se si la deschiderea incaperilor ori descuierea incuietorilor, daca aceasta se impune.

- Organul de cercetare penala stie ca obiectele sau inscrisurile ce urmeaza a fi ridicate se afla in locuinta detinatorului ori in dependintele acesteia, insa nu cunoaste exact locul unde sunt ascunse, iar cel in cauza neaga existenta lor. In acest caz se va proceda la efectuarea unei perchezitii corporale, domiciliare sau la sediul persoanei juridice pentru gasirea inscrisurilor sau obiectelor. Perchezitia se va efectua cu respectarea tuturor dispozitiilor legale care reglementeaza aceasta activitate.

Indiferent de aspectul ivit, ridicarea de obiecte si inscrisuri se va face in prezenta martorilor asistenti si pe baza unui proces-verbal, in care trebuie sa se consemneze si motivele ce au determinat ridicarea silita sau perchezitia.

Obiectele sau inscrisurile ridicate de catre organul de cercetare penala vor fi atasate la dosar, daca este posibil, sau pastrare la camera de corpuri delicte. In cazul in care nu pot fi atasate la dosar, vor fi fotografiate, iar plansa cu fotografii se anexeaza la dosar.

Obiectele sau inscrisurile cu caracter secret ridicate in vederea efectuarii urmaririi penale nu se vor atasa la dosar, dar in referatul cu propunerea de solutionare a cauzei, intocmit de organul de cercetare penala se va indica locul unde se afla obiectul sau inscrisul secret.

4. Reconstituirea

Reconstituirea poate fi definita ca o activitate procedurala si de tactica criminalistica ce consta in reproducerea artificiala a imprejurarilor in care a fost comisa o infractiune, precum si a oricarui fapt ce prezinta importanta pentru cauza, pentru a se stabili daca fapta s-a comis ori putea fi comisa in imprejurarile date.

5. Masurile asiguratorii

Potrivit legii, masurile asiguratorii constau in indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea pedepsei amenzii.

Aceste masuri asiguratorii se realizeaza prin aplicarea pe bunurile indisponibilizate a unui sechestru penal, care poate avea diferite forme de realizare:

 sechestrul penal propriu-zis;

 luarea inscriptiei ipotecare

 instituirea popririi;

 restabilirea situatiei anterioare;

 restituirea bunurilor.

Pe langa activitatile enumerate mai sus mai exista unele activitati care se concretizeaza astfel: consemnarea plangerii orale, solicitarea unui avocat, inaintarea dosarului la Parchetul de pe langa Judecatoria competenta.

Finalizarea cercetarilor intr-un dosar de urmarire penala concura cu intocmirea de catre organul de cercetare penala a unui referat in care face o propunere privind cele ce vor urma in legatura cu cauza.