MARTURISIREA - nopunea de marturisire si caracterele juridice ale marturisirii

1. Nopunea de marturisire si caracterele juridice ale marturisirii

Marturisirea reprezinta recunoasterea de catre una din parti a unui fapt pe care adversarul ei isi intemeiaza pretentie sau aparare, declaratie de natura a produce efecte juridice impotriva autorului ei

Marturisirea (recunoasterea) nu trebuie confundata cu marturia, care este relatare a unei terte persoane si nu a uneia din parti.

Caracterele juridice ale marturisirii sunt urmatoarele:

1. este un act juridic unilateral, ale carui efecte se produc independent de manifestarea de vointa a celeilalte parti;

2. este un act juridic irevocabil, putand fi revocata doar daca a fost facuta din eroare de fapt (art. 1206 alin. 2 C. civ.);

3. trebuie sa emane de la persoana care poate dispune de drepturile sale si care are discernamant in momentul respectiv. Nu pot marturisi minorii, interzisii judecatoresti pre cum si persoanele capabile, dar lipsite temporar de discemamant (cei aflati in stare de betie, hipnoza).

este un act juridic personal, neputand fi facuta decat de partea impotriva careia isi va produce efectele sau de un mandatar cu procura speciala. A vocatul uneia din parti, avand un mandat general, nu poate face recunoastere in numele partii ale carei interese Ie apara. Art. 220 C. proc. civ. prevede exceptie de la caracterul personal al marturisirii, prevazand ca pot fi chemati la interogatoriu ocrotitorii legali pentru a face marturisire valabila, insa numai pentru actele lncheiate de ei in calitate de reprezentanti legali ai incapabililor.

5. trebuie sa fie expresa, nu pote fi dedusa din tacerea partii.

In mod exceptional, potrivit art. 225 C. proc. civ., refuzul nejustificat de a raspunde la interogatoriu sau neprezentarea la interogatoriu pot fi considerate de instanta ca recunoastere sau ca un inceput de dovada scrisa. De asemenea, potrivit art. 174 C. proc. civ., refuzul unei persoane de a prezenta instantei un lnscris aflat in posesia sa poate fi considerat ca recunoastere a faptului ca inscrisul cuprinde cele pretinse de cealalta parte.

3. Clasificarea marturisirii

I. in funefie de loeul unde este fiieutii:

a. marturisire judiciara, facuta in fata instantei de judecata in cursul procesului in care este folosita ca mijloc de proba. Ea poate fi spontana, daea este flieuta din initiativa partii sau provoeata fn instanta prin intermediul interogatoriului.

b. marturisire extrajudiciara, facuta in afara instantei care judeca litigiul. Asadar, marturisirea va fi extrajudiciara atunci cand este facuta in fata unei instante necompetente, in fata procurorului, dar si cea facuta intr-o scrisoare, la starea civila sau intr-un testament. Marturisirea extrajudieiara poate fi orala sau scrisa. Cea orala nu poate fi folosita ea mijloe de proba dedit fn eazurile fn care este permisa dovada eu martori, cu care sa se poata proba ca una dintre parti a facut marturisire orala extrajudiciara (art. 1205 C. civ.). Marturisirea extrajudieiara scrisa se dovede.;te eu fnscrisul fn care este euprinsa, forta ei doveditoare fiind cea a inscrisului si putand fi combatuta cu aceleasi mijloace de proba folosite pentru combaterea inscrisului. a. marturisire simpla, cand una dintre parti recunoaste integral pretentiih celeilalte parti (ex.: paratul recunoaste ci'i a primit sum a de bani cu titlu de imprumut de la reclamant si nu a restituit-o) ;

b. marturisire calificata, cand una dintre parti, pe Hlnga recunoasteres pretentiilor adversarului, mai adauga si alte imprejurari anterioare sau concomitentes legate de faptul pretins, care schimba consecintele juridice ale recunoasterii (ex.: paratul recunoaste ca a primit suma de bani de la reclamant, dar nu cu titlu de imprumut ci ca plata pentru prestarea unor servicii);

c. marturisirea complexa, cand una dintre parti recunoaste pretentiile celeilalte, ls care adauga imprejurare posterioara legata de faptul pretins, care anihileaZ3 efectele recunoasterii (ex.: paratul recunoaste ca a primit suma de bani cu titlu de imprumut de la reclamant, dar precizeaza ca a restituit-o).

In legatura cu aceasta clasificare se pune problema indivizibilitapi marturisirii.

Potrivit art. 1206 alin. 2 C. civ., marturisirea calificata sau complexa 'nu poate fi luatc. decat in intregime impotriva celui care a marturisit'. Aceasta prevedere a generat ill literatura juridica puncte de vedere diferite, in ceea ce priveste caracterul marturisirii de a putea fi sau nu divizata. Potrivit unei opinii se aplid in continuare indivizibilitatea marturisirii, fapt ce nu contravine rolului activ al judecatorului si nici principiului liberei aprecieri a probelor de catre judecator, nerncand decat sa-l ajute pe acesta in aflarea adevarului, prin posibilitatea sa de a primi sau de a inlatura marturisirea. Intr-o alta opinie¹³, s-a sustinut ca regula indivizibilitatii marturisirii nu este obligatorie pentru judecator, deoarece indivizibilitatea marturisirii este subordonata principiului rolului activ al judecatorului.

In ceea ce priveste admisibilitatea marturisirii, acest mijloc de proba este admisibil in toate cauzele, cu precizarea ca ea va fi permisa numai in privinta drepturilor de care parte poate sa dispuna si numai daca lege a nu prevede in mod expres inadmisibilitatea marturisirii. De exemplu, este inadmisibila marturisirea pentru dovedirea faptelor invocate in materie de divort.

3. Forta probanta a marturisirii

Referitor la forta probanta a marturisirii, anterior anului 1950, marturisirea judiciara era considerata 'regina probelor', avand cea mai mare putere doveditoare. Dupa adoptarea Decretului nr. 205/1950, marturisirea a de venit proba obisnuita, fiind lasata la libera apreciere a instantei¹⁴. Astfel, judecatorul va trebui sa verifice sinceritatea si veridicitatea ei in raport cu celelalte probe administrate in cauza, avand urmatoarele posibilitati: sa foloseasca ca pe proba deplina, ca pe proba ce poate fi combatuta prin dovada contrara, ca pe un inceput de dovada scrisa, dupa cum aceasta poate fi si inlaturata, daca se va ajunge la concluzia ca ea nu corespunde adevarului .