Garantiile personale. fidejusiunea - garantiile reale - contractul de gaj

GARANTIILE PERSONALE. FIDEJUSIUNEA - GARANTIILE REALE - CONTRACTUL DE GAJ

1) Notiune. Fidejusiunea sau cautiunea, este un contract prin care o terta persoana numita fidejusor, se obliga fata de creditorul altei persoane sa plateasca datoria debitorului daca acesta nu o va face el insusi la scadenta. Fidejusiunea este reglementata de art. 1652-1684 Cod civil.

2) Felurile fidejusiunii. Fidejusiunea poatea fi:

- conventionala, atunci cand partile raportului de obligatii stabilesc ca, pentru garantarea executarii obligatiei, debitorul va aduce angajamenul unui fidejusor;

- legala, atunci cand un text de lege prevede ca debitorul este obligat sa aduca un fidejusor pentru garantarea obligatiilor pe care le are fata de cealalta parte.

3) Caracterele fidejusiunii

a. este un contract consensual care se incheie valabil prin simplul acor de vointa realizat intre fidejusor si creditor. Forma scrisa este indicata insa pentru a se putea face proba contractului.

b. este o garantie expresa, in sensul ca obligatia asumata de catre fidejusor fata de creditor trebuie sa fie certa;

c. este un contract esentialmente unilateral, dand nastere la obligatii numai in sarcina fidejusorului. Raporturile care se pot naste intre fidejusor si debitorul a carui obligatie este garantata nu rezulta din contractul de fidejusiune;

d. este un contract cu titlu gratuit deoarece fidejusorul nu urmareste sa obtina un echivalent al obligatiei sale de la creditorul cu care contracteaza;

e. este un contract accesoriu insotind si garantand obligatia principala a debitorului fata de creditor. In consecinta:1. fidejusiunea urmeaza soarta obligatiei principale; 2. intinderea fidejusiunii nu poate depasi pe aceea a obligatiei principale, in caz contrar fiind lovita de nulitate pentru ceea ce depaseste obligatia principala; 3. fidejusiunea nedeterminata a unei obligatii principale se intinde la toate accesoriile datoriei;

4) Conditiile privind persoana fidejusorului. Fidejusorul, conform art. 1659-1660 Cod civil, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a. sa aiba capacitate deplina de exercitiu;

b. sa fie o persoana solvabila - solvabilitatea se apreciaza in functie de bunurile imobile ipotecabile pe care acesta le are in proprietate si care se afla la o distanta rezonabila, pentru a putea fi executate;

5) Efectele fidejusiunii

A. In raporturile dintre fidejusor si creditor: in cazul in care debitorul principal refuza sa-si execute obligatia fata de creditor, acesta are dreptul sa treaca la urmarirea fidejusorului, chiar inainte de a-l urmari pe debitorul principal. Fidejusorul poate sa opuna creditorului:

a. toate exceptiile inerente obligatiei principale pe care le-ar fi putut invoca debitorul (nulitatea actului, prescriptia actiunii, etc.);

b. exceptiile personale;

c. exceptiile specifice: beneficiul de discutie si beneficiul de diviziune.

Beneficiul de discutie consta in facultatea fidejusorului de a cere creditorului care a inceput urmarirea impotriva sa, sa urmareasca mai intai pe debitorul principal si numai dupa aceea, daca nu-si va realiza creanta, sa-l urmareasca si pe el (art. 1662 Cod civil). Exceptia trebuie invocata inainte de dezbaterea in fond a cauzei iar fidejusorul trebuie sa indice bunurile debitorului care pot fi urmarite silit. Invocarea cu succes a acestei exceptii va avea ca efect amanarea urmaririi fidejusorului sau chiar stingerea fidejusiunii ca urmare a stingerii obligatiei principale prin executarea bunurilor debitorului.

Lucrare: Vanzarea-cumpararea imobiliara Lucrare: Principiul irevocabilitatii donatiilor

Beneficiul de diviziune poate fi invocat in situatia in care exista mai multi fidejusori care garanteaza aceeasi obligatie si presupune posibilitatea fiecarui fidejusor de a cere creditorului sa-si divida urmarirea si sa o reduca in mod proportional (art.1666-1667 Cod civil). Beneficiul de diviziune nu poate fi invocat daca s-a renuntat expres la el sau daca s-a prevazut expres in contract solidaritatea cofidejusorilor.

B. In raporturile dintre fidejusor si debitorul principal. In ipoteza in care fidejusorul a platit datoria debitorului, el beneficiaza de un drept de regres impotriva avcestuia pentru a obtine restituirea prestatiei executate (art. 1669 Cod civil). Temeiul actiunii in regres este mandatul, gestiunea de afaceri sau actiunea subrogatorie (in temeiul art. 1108 pct. 3 Cod civil). Fidejusorul pierde dreptul la actiunea in regres: daca a platit datoria fara sa fi fost urmarit si fara sa-l fi incunostintat prealabil pe debitor, iar acesta dovedeste ca ar fi putut stinge datoria prin mijloace proprii; daca nu l-a instiintat pe debitor ca a facut plata si acesta plateste datoria a doua oara.

C. In raporturile dintre cofidejusori. Fidejusorul care a platit datoria singur are drept de regres fata de ceilalti garanti pentru portiunea ce priveste pe fiecare, putandu-se intemeia pe o actiune personala rezultata din gestiunea de afaceri sau pe actiunea subrogatorie. Actiunea in regres este divizibila. Conform art. 1674 alin. 2 Cod civil, regresul intre cofidejusori exista numai in cazurile prevazute expres de art. 1673 Cod civil (fidejusorul care a platit a fost dat in judecata de catre creditor; debitorul este in stare de faliment sau de insolvabilitate; debitorul s-a obligat sa-l libereze de garantie intr-un anumit termen care a expirat; datoria principala a ajuns la scadenta). In toate celelalte cazuri, regresul intre cofidejusori nu exista.

6) Stingerea fidejusiunii

- pe cale indirecta, ca efect al stingerii obligatiei principale;

- pe cale directa prin: remitere de fidejusiune, compensatie intre creditor si fidejusor, confuziune intre patrimoniu creditorului si cel al fidejusorului.

Pe langa acestea, exista si o modalitate specifica de stingere a fidejusiunii: cedendarum actionum care presupune dreptul dbitorului de a se opune executarii sale atunci cand creditorul, din culpa sa a pierdut drepturile si garantiile accesorii creantei sale, reducand beneficiul actiunii subrogatorii de care ar putea beneficia fidejusorul.

GARANTIILE REALE - CONTRACTUL DE GAJ

1) Notiune. Reglementare. Contractul de gaj este acel contract prin care debitorul sau o terta persoana remite creditorului sau unui tert un bun mobil, corporal sau incorporal, in vederea garantarii executarii unei obligatii. Este reglementat de art. 1685-1696 Cod civil.

2) Caracterele contractului de gaj

a. este un contract accesoriu, deoarece presupune existenta unei obligatii principale valabile a caei executare este garantata prin intermediul gajului;

b. este un contract real, deoarece, de regula, se incheie valabil numai prin remiterea bunului catre creditor sau catre un tert care il conserva pentru creditor. Cu toate acestea, anumite reglementari (art. 480 alin. 4 Cod comercial, Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, etc.) admit existenta gajului fara deposedare. In aceste cazuri avem de a face cu un contract consensual;

c. este un contract unilateral, dand nastere la obligatii doar in sarcina creditorului, care are datoria sa conserve bunul si sa-l restituie la stingerea gajului;

d. este un contract indivizibil, deoarece bunul mobil este afectat in intregime garantarii datoriei respective, in totalitate.

3) Conditii de validitate si eficacitate

a. persoana care constituie gajul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. Prin exceptie, minorul poate garanta cu gajul asupra bunurilor sale creantele proprii;

b. obiectul gajului trebuie sa fie constituit din unul sau mai multe bunuri mobile aflate in circuitul civil, corporale sau incorporale, consumptibile sau neconsumptibile, individual determinate sau generice;

c. pentru a se asigura opozabilitatea fata de terti este necesara indeplinirea unor formalitati legale: remiterea obiectului gajului in cazul gajului cu deposedare, inscrierea contractului de gaj in Arhiva electronica de garantii mobiliare, mentiunea speciala facuta pe cambie in cazul gajului cambiilor, inregistrarea gajului asupra navelor la capitania portului, etc.;

d. contractul de gaj trebuie incheiat in foma scrisa care este necesara ad probationem, prin raportare la dispozitiile art. 1191 si urm. Cod civil;

4) Efectele gajului. Dreptul de gaj confera creditorului care se bucura de aceasta garantie trei atribute:

a. dreptul de retentie consta in posibilitatea creditorului de a refuza restituirea gajului, atunci cand acesta este cu deposedare, cat timp deitorul nu si-a executat obligatia;

b. dreptul de urmarire consta in posibilitatea creditorului de a revendica bunul gajat (vindicatio pignoris) de la orice persoana la care s-ar afla. Pe de alta parte, paratul, daca intruneste conditiile art. 1909 Cod civil poate paraliza actiunea creditorului;

c. dreptul de preferinta confera creditorului posibilitatea de a fi platit cu prioritate fata de ceilalti creditori ai proprietarului bunului gajat, din pretul obtinut prin vanzarea gajului. Daca debitorul nu plateste datoria, creditorul poate cere ca bunul gajat sa fie scos la licitatie publica, iar din pret sa se indestuleze preferential sau sa-i fie atribuit gajul in contul creantei. Toate acestea se pot dispune de catre instanta de judecata le carerea creditorului. Nu este admisibila clauza prin care partile convin ca insusi creditorul sa vanda bunul gajat sau sa-l pastreze fara concursul instantei de judecata (art. 1689 Cod civil). Interdictia mentionata este discutabila in contextul reglementarilor cuprinse in titlul VI din Legea nr. 99/1999.

Contractul de gaj genereaza anumite obligatii in sarcina partilor. Astfel, creditorul are urmatoarele obligatii:

- obligatia de a conserva bunul gajat pana in momentul restituirii lui persoanei care l-a constituit;

- obligatia de a nu folosi bunul gajat si de a nu-si insusi fructele si veniturile acestuia;

- oligatia de arestitui bunul gajat imediat ce i-a fost platita creanta in intregime de catre debitor.

Debitorului ii revin urmatoarele obligatii:

- obligatia de a despagubi pe creditor pentru toate cheltuielile utile si necesare facute cu conservarea bunului (obligatie rezultata de fapt din principiul imbogatirii fara justa cauza);

- de a despagubi pe creditor pentru toate daunele ce i-au fost cauzate de lucrul gajat, datorita unor vicii de structura (actio pignoratitia contraria);

- de a se abtine a face orice de natura a deturna obiectul gajat de la scopul sau si de a-l distruge;

Daca datoria nu a fost achitata si a fost executat bunul gajat care apartinea unui tert, atunci acesta va beneficia, in temeiul principiului imbogatirii fara justa cauza de o actiune in regres fata de debitorul principal.

5) Stingerea gajului. Gajul se poate stinge pe cale accesorie, ca efect al stingerii obligatiei principale, sau pe cale principala (prin renuntarea creditorului la gaj, pieirea fortuita a bunului gajat, desesizarea creditorului de bunul gajat, etc.).