Favorizarea infractorului

Favorizarea infractorului

1. Continutul legal

Codul penal, in art. 264, incrimineaza sub denumirea "favorizarea infractorului", "ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau execu­ta­rea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii".

A ingreuna sau zadarnici fie urmarirea penala ori judecata impo­triva infractorului, fie executarea pedepsei de catre acesta, sau a‑i asi­gura folosul sau produsul infrac­tiunii, inseamna a desfasura o activitate indreptata in mod categoric impotriva operei de infaptuire a justitiei[1]. Fapta celui care favorizeaza pe infractor constituie o piedica reala in realizarea scopului legii penale: lupta impotriva infractiunilor, cu aspectul sau preventiv si represiv.

Fiecare persoana are datoria de a se abtine de la orice acte de so­lidarizare cu fapta si cu persoana infractorului si de la orice manifestare care ar putea sa‑i puna pe acestia la adapost de rigorile legii penale. Ca o caracteristica a statului de drept si a democratiei, majoritatea cetatenilor nu numai ca dezaproba faptele infractorilor, dar sprijina in mod efectiv, colectiv sau individual, activitatea organelor judiciare in preve­nirea, descoperi­rea si reprimarea infractorilor. Fapta de a favoriza un infractor prezinta un evident pericol so­cial pentru activitatea de infaptuire a justitiei, ceea ce justifica incrimi­narea sa in legea penala.

Infractiunea pe care o analizam este incriminata in doua variante, care nu reies in mod direct din continutul legal, dar acest aspect se deduce pe cale de interpretare. Astfel este vorba despre favori­zarea personala, adica ajutorul dat unui infractor pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei si favo­rizarea reala, adica ajutorul dat unui infractor pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infractiunii.

Favorizarea infractorului are caracterul de in­fractiune autonoma, de sine sta­tatoare, iar nu de act de participatie, intrucat favorizarea are loc atunci cand nu exista o intelegere preala­bila intre persoana care a savarsit o infractiune si cel care ii da ajutor pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala sau judecata ori exe­cutarea pedepsei sau pentru a‑i asigura folosul sau produsul infractiunii.

Favorizarea are apoi caracterul de infractiune conexa‑corelativa cu infractiunea al carei faptuitor este ajutat prin fapta de favorizare, existenta favorizarii ca fapta subsecventa depinzand de existenta faptei antecedente.

In cele din urma, favorizarea are caracterul de incriminare generala, dar subsi­diara, ajutorul dat unui infractor primind calificarea de favorizare numai atunci cand alte dispozitii de lege nu incrimineaza ipoteze spe­ciale de favorizare (de exemplu, marturie mincinoasa, inlesnirea evadarii).

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special. Favorizarea infractorului are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei, activitate care este impiedicata prin ajutorul dat unui infractor pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a‑i asigura folosul sau produsul infractiunii.

b) In unele cazuri, infractiunea de favorizare a infractorului poate avea si un obiect material (de exemplu, daca ajutorul dat consta in ascunderea bunului provenit din infractiunea savarsita de infractorul favorizat, bunul ascuns constituie obiect material al infractiunii).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ. Intrucat legea nu conditioneaza exis­tenta infractiunii de favorizarea infractorului de vreo calitate speciala a autorului, aceasta infractiune poate fi savarsita, in principiu, de orice persoana. Totusi, textul referindu‑se la ajutorul dat "unui infractor", prin urmare, la o activitate de favorizare a altuia, nu si la o activitate de autofavorizare, subiect al infractiunii nu poate fi autorul si nici participantii infractiunii in legatura cu care s‑a savarsit activitatea de favorizare. Datorita acelorasi ratiuni, autorul sau participantul la o infractiune nu poate fi instigator sau complice la o infractiune de favorizare privitoare la persoana sa. Desi actele de autofavorizare nu cad sub incidenta legii penale, totusi, daca un astfel de act realizeaza prin el insusi continutul altei infractiuni (de exemplu, sustra­gerea sau distrugerea de inscrisuri), autorul actului de autofavorizare va raspunde pentru aceasta infractiune.

Intr‑o parere, se sustine ca subiect activ al infractiunii de favorizarea infrac­torului poate fi si persoana vatamata, dar numai atunci cand actiunea penala pentru infractiunea savarsita de infractorul favorizat se pune in miscare din oficiu, iar in cazurile in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea preala­­bila a acesteia, numai dupa ce s‑a dat in cauza o hotarare definitiva de condam­­nare[2]. Aceasta problema, in practica judiciara si apoi in literatura de specia­litate, a suscitat unele controverse. Acestea au pornit de la o speta solutio­nata in concret de Curtea de Apel Craiova . Astfel, s‑a retinut ca partea vatamata, constituita parte civila, a declarat, in faza urmaririi penale, ca inculpatii i‑au luat prin violenta sapca de pe cap, aspect confir­mat si de doi martori oculari.

Dar, cu ocazia judecarii in fond a infractiunii de talharie, atat partea vata­mata, cat si martorii si‑au retractat declaratiile initiale, date in fata organului de urmarire penala, sustinand, dimpotriva, ca unul dintre cei doi inculpati nu a fost prezent si nu a contribuit in niciun fel la savarsirea infractiunii, astfel incat instanta de fond l‑a achitat pe acest inculpat.

In ceea ce priveste partea vatamata, consideram[4] ca aceasta a comis infractiunea de favorizarea infractorului prevazuta in art. 264 alin. (1) C.pen., deoarece legea penala nu incrimineaza in mod distinct faptele partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente (atunci cand este o persoana fizica) de a da organelor judiciare declaratii mincinoase, neconforme adevarului, ci ale oricarei persoane, asa incat, in mod firesc aceste fapte nu pot ramane nesanctionate.

In ceea ce priveste subiectul activ al infractiunii, legea nu impune nicio conditie, ceea ce inseamna ca aceasta calitate o poate avea orice persoana. In mod logic nu poate fi subiect activ al infractiunii de favorizarea infractorului autorul infractiunii principale sau ceilalti participanti, legea penala nepedepsind autofavorizarea.

Daca aceasta este regula de principiu, sustinem ca poate avea calitatea de subiect activ al infractiunii prevazute de art. 264 C.pen. si partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente din procesul penal initial, privin­du‑l pe infractorul ulterior favorizat de catre oricare dintre acestea.

In concluzie, dupa cum se poate constata, fapta persoanei vatamate de a da declaratii false in fata organelor judiciare, favorizand prin aceasta pe infractor, se incadreaza perfect in schema structurala a infractiunii de favorizare a infrac­torului prevazute de art. 264 C.pen.

Deci, in speta, instanta trebuia sa retina infractiunea prevazuta de art. 264 C.pen., fiind intrunite toate elementele consti­tutive ale acesteia.

Punctul de vedere prezentat anterior este sustinut si de un alt autor[5] care arata, in plus, ca partea vatamata poate savarsi infractiunea de favorizarea infractorului in ambele forme: reala si personala.

Desi poate parea putin probabil - in raport de interesele patrimoniale ale persoa­nei vatamate prin infractiune - favorizarea reala savarsita de catre acesta prin aju­torul dat pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii nu este principial exclusa, ea putand fi determinata de considerente de alta natura, care pot precumpani la un moment dat. Ceea ce este putin probabil nu este nici absurd si nici imposibil. Si daca ceea ce este putin sau foarte putin probabil nu este nici absurd si nici imposibil si daca prevederile art. 264 alin. (1) C.pen. nu contin dispozitii in acest sens, pe calea interpretarii nu se poate limita campul lor de incidenta.

Astfel, nu este absolut imposibil si, deci, nici exclus ca, datorita unor relatii perso­nale deosebite cu infractorul, partea vatamata prin infractiune, renuntand la interesele sale patrimoniale, sa favorizeze pe infractor, ajutandu‑l sa‑si asigure folosul sau produsul infractiunii.    

La fel de discutabila ni se pare si sustinerea ca, in cazul infractiunilor care se urmaresc la plangerea prealabila, actele de favorizare savarsite de catre partea vata­mata au relevanta penala in limitele prevederilor art. 264 alin. (1) C.pen., numai dupa intervenirea unei condamnari definitive, pana atunci ele echivaland cu o retragere a plangerii.

Consideram ca partea vatamata poate fi, de principiu, subiect activ al infractiunii de favorizarea infractorului, pentru a carei existenta, aceasta trebuie sa savarseasca fapte - actiuni sau inactiuni - care defi­nesc elementul material al laturii obiective a acesteia. Declaratiile partii vatamate constituie, conform art. 64 C.proc.pen., mijloace de proba. Intrucat toate mijloacele de proba, fara nicio exceptie, sunt folosite de organul judiciar "in vederea aflarii adevarului", este evident ca daca unele din aceste mijloace de proba - cum ar fi declaratiile partii vatamate - sunt necorespunzatoare adevarului, atunci ele sunt de natura sa ingreuneze sau chiar sa zadarniceasca urma­rirea penala, judecata etc. si, in aceste conditii, se comite infractiunea de favori­zarea infractorului.

Infractiunea poate fi savarsita si de aparatorul infractorului, in masura in care acesta da ajutor infractorului pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, jude­cata sau executarea pedepsei. Aparatorul are dreptul si chiar obligatia de a sustine interesele personale ale infractorului, dar numai in limitele legii si cu luarea in considerare a intereselor justitiei.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Infractiunea de favorizarea infractorului poate fi savarsita si in forma participatiei atat sub forma coautoratului, cat si sub forma instigarii sau a complicitatii.

b) Subiectul pasiv. Subiect pasiv principal este statul ca administrator al justitiei penale, iar subiect pasiv secundar este orice persoana ale carei interese au fost preju­diciate prin savarsirea infractiunii de catre subiectul activ.

3. Continutul constitutiv        

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Favorizarea infractorului este o infrac­­tiune comisiva, care se realizeaza, sub aspectul laturii obiective, prin ajutorul dat unui infractor, fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infrac­tiunii, fie pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, fie pentru a‑i asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii.

b) Cerinte esentiale.

1. Asadar, pentru existenta infractiunii, sub acest aspect, este necesar, in primul rand, sa se dea un ajutor. Ajutorul poate fi dat prin acte comisive sau prin acte omisive si poate fi material sau moral. El poate fi dat direct sau indirect, adica prin intermediul unei alte persoane. Ajutorul poate consta, de exemplu, in ascunderea cutitului cu care s‑a savarsit un omor, in intocmirea unor acte fictive pentru ca un gestionar sa acopere delapidarea pe care a savarsit‑o o alta persoana ori in efectuarea unor transferari de marfuri, fara forme legale, pentru a acoperi lipsa din gestiune produsa ca urmare a neglijentei sefului de depozit etc. Nu intereseaza mijloacele folosite de favorizator. Daca mijlocul folosit de favorizator constituie insa, prin el insusi, o infractiune, se aplica regulile referitoare la concursul de infractiuni. Nu exista insa infractiunea de favorizare a infractorului, daca faptuitorul nu a comis acte concrete de ajutorare, ci a dat declaratii mincinoase in calitate de martor la organul de urmarire penala, afirmand ca nu a avut cunostinta de savarsirea infractiunii. Daca totusi prin aceste afirmatii mincinoase a urmarit si sa dea un ajutor infractorului, se va retine un concurs de infractiuni intre marturie mincinoasa si favorizarea infractorului.

2. Ajutorul trebuie dat, in al doilea rand, unui infractor, adica unei persoane care a savarsit anterior o infractiune. In raport cu dispozitiile Codului de procedura penala exista neconcordanta intre continutul art. 264 C.pen. si aceste dispozitii. O persoana este infractor de abia atunci cand i s‑a stabilit vinovatia la sfarsitul procesului penal. Daca ajutorul a fost dat unei persoane care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala care nu constituie infractiune, elementul material al infractiunii de favorizarea infractorului nu este realizat.

Daca, dimpotriva, fapta savarsita a fost infractiune, dar autorul acesteia bene­ficiaza de o cauza care inlatura raspunderea penala, autorul favorizarii va raspunde penal.

Nu intereseaza daca infractorul favorizat a savarsit o infractiune consumata sau o tentativa pedepsita de lege. De asemenea, nu intereseaza calitatea pe care o are infrac­torul favorizat in raport cu infractiunea savarsita (autor, instigator sau com­plice). Intrucat legea nu face nicio precizare, infractiunea savarsita de infractorul favo­rizat poate fi oricare dintre infractiunile prevazute in legislatia noastra penala, indiferent de forma de vinovatie in care se savarseste (infractiune intentionata sau infractiunea din culpa).

3. In al treilea rand, ajutorul trebuie dat infractorului fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii. Daca ajutorul este dat infractorului dupa savarsirea infractiunii, dar pe baza unei intelegeri stabilite inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, fapta nu constituie infractiunea de favorizare a infractorului, ci, complicitate la acea infractiune potrivit art. 26 C.pen.

4. Ajutorul trebuie dat infractorului pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a‑i asigura acestuia folosul sau produsul infractiunii. Aceasta cerinta a legii nu se refera la latura subiectiva a infractiunii, ci la latura obiectiva, deoarece ea indica destinatia obiectiva a actului de favorizare, si nu finalitatea subiectiva a acestui act.

a) Ajutorul pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala poate fi dat infrac­torului in intervalul dintre savarsirea infractiunii si pana la trimiterea in judecata. Nu intereseaza daca urmarirea penala a inceput sau nu ori daca actiunea penala a fost sau nu pusa in miscare contra infractorului. Intr‑o speta[6] s‑a retinut ca inculpatul D.I. a savarsit infractiunea de delapidare. In aceste conditii, inculpatul F.P., indeplinind functia de contabil sef la cooperativa de consum, mai inainte de efectuarea inventa­rului asupra gestiunii coinculpatului D.I., care avea o lipsa nejustificata de 24.123 lei, l‑a determinat pe inculpatul B.Gh., gestionar la un alt magazin, sa intocmeasca o factura fictiva de primire prin transfer a unor marfuri in valoare identica. In locul marfurilor, acest din urma inculpat a primit suma de 24.123 lei pe care a depus‑o in mod esalonat, odata cu banii rezultati din vanzarile zilnice. Datorita procedeului folosit de cei doi inculpati, la inventarul efectuat nu s‑a constatat lipsa. Cei doi incul­pati care l‑au favorizat pe inculpatul D.I. vor mai raspunde, F.P., pentru instigare la fals intelectual si uz de fals, iar inculpatul B.Gh. pentru fals intelectual si uz de fals.

Se poate intampla ca, inainte de a‑l favoriza pe infractor, sa ia nastere in sarcina celui care a aflat despre savarsirea unei infractiuni grave, datorita specificului si gravitatii acesteia, obligatia ,,denuntarii de indata", conform art. 262 C.pen. Daca aceasta obligatie nu este indeplinita, iar ulterior autorul nedenuntarii efectueaza acte de favorizare pentru a ingreuna urmarirea penala, se va retine un concurs de infrac­tiuni intre nedenuntarea unor infractiuni si favorizarea infractorului. Astfel, in cazul cand inculpatul omite sa denunte savarsirea unei infractiuni de omor si, totodata, ajuta pe autorul omorului pentru a ingreuna urmarirea penala, el comite doua infractiuni[7], si anume pe aceea prevazuta de art. 262 si pe aceea prevazuta de art. 264 C.pen. Retinerea in acest caz a infractiunii de nedenuntare este corecta si nu se poate accepta ideea conform careia ,,in mod gresit s‑a retinut in sarcina favorizatorului si infractiunea de nedenuntare prevazuta de art. 262 C.pen., deoarece el a favorizat chiar pe autorul omorului; or, denuntand pe autor, se denunta si pe sine pentru favori­zarea acestuia, ceea ce nu este de conceput". Aceasta ultima afirmatie ramane doar o simpla speculatie. Instanta a retinut ca, in ziua de 25 octombrie 1981, inculpatul P.P. a aflat ca inculpatul A.M., colegul sau de munca, a ucis o persoana necunoscuta, situatie in care a luat cutitul cu care s‑a comis omorul, i‑a rupt lama, a ascuns cele doua parti ale cutitului sub salteaua patului sau, pentru ca obiectul cu care s‑a comis omorul sa nu fie gasit si identificat. Acelasi inculpat, tot in scopul de a‑l ajuta pe coinculpat, i‑a amenintat cu represalii pe cativa colegi care auzisera despre fapta, daca vor denunta pe cel care a comis omorul. Aceeasi solutie a fost retinuta si intr‑o alta speta , cand inculpatul H.A. a savarsit o tentativa la infractiunea de omor, iar inculpatul B.V. l‑a ajutat pe primul inculpat sa fuga de la locul infractiunii. In speta, inculpatul B.V., fiind var cu autorul tentativei de omor, se vor aplica prevederile
art. 264 alin. (4) care se refera la cauza de nepedepsire.

Infractiunea de favorizarea infractorului poate fi comisa si de o persoana avand o anumita calitate. Astfel, daca un martor in procesul penal face declaratii nesincere urmarind prin aceasta sa ingreuneze sau sa zadarniceasca urmarirea penala, se va retine un concurs de infractiuni intre marturie mincinoasa si favorizarea infractorului. Intr‑un caz concret, organele judiciare au retinut ca inculpatul G.F., la data de 16 septembrie 1996 a condus autoturismul sau pe drumurile publice, desi autovehiculul nu era inmatriculat si cel in cauza nu poseda permis de conducere. In aceste conditii, inculpatul S.C., in calitate de martor, a facut declaratii necorespunzatoare adevarului, afirmand ca el s‑a aflat la volanul autoturismului si nu celalalt inculpat. Condamna­rea acestuia pentru ambele infractiuni se justifica, deoarece, afirmand ca el a condus autoturismul, a indreptat organele de ancheta pe o pista falsa, ingreunand astfel desfa­surarea urmaririi penale fata de primul inculpat.

b) Ajutorul pentru a ingreuna sau zadarnici judecata poate fi dat infractorului pe tot parcursul judecatii si poate viza intarzierea sau impiedicarea oricarui act de procedura, care se efectueaza in cursul acestei faze a procesului penal. De exemplu, poate savarsi infractiunea de favorizarea infractorului o persoana care tine ascuns un inculpat intr‑un proces penal, cand procesul penal se desfasoara in lipsa din cauza absentei inculpatului de la domiciliu. In acest caz, fapta este grava, deoarece absenta inculpatului de la proces ingreuneaza mult si chiar intarzie peste masura finalizarea actului de justitie.

c) Ajutorul dat infractorului poate avea loc si dupa ce hotararea de condamnare a ramas definitiva si a devenit executorie si poate privi intarzierea executarii sau sustra­­gerea infractorului de la executarea pedepsei principale sau a pedepsei comple­mentare. De exemplu, o persoana condamnata la pedeapsa cu inchisoarea este tinuta incuiata intr‑o magazie de un prieten, pentru a nu putea fi prinsa si condusa la locul de detentie de organele abilitate.

d) A da ajutor unui infractor pentru a‑i asigura folosul sau produsul infractiunii inseamna a‑i da orice sprijin pentru ca acesta sa se poata bucura de folosul sau produsul infractiunii. Folosul infractiunii consta in orice avantaj, nu neaparat de natura materiala, pe care si l‑a creat infractorul prin savarsirea infractiunii, iar produ­sul infractiunii consta in tot ceea ce a rezultat din savarsirea respectivei infractiuni. Intr‑o speta[9], s‑a comis infractiunea de furt a doua vaci, care au fost ulterior trans­portate la o distanta de 6 km, iar in acel loc inculpatii au convenit cu favori­zatorul sa le asigure transportul carnii care ar fi rezultat din sacrificarea vitelor. Ca urmare a acceptari acestuia, s‑a procedat imediat la sacrificare, iar carnea ambalata in saci a fost transportata de favorizator la locuinta inculpatilor care furasera vitele.

Favorizarea realizata prin ajutorul dat unui infractor pentru a‑i asigura folosul sau produsul infractiunii se poate confunda, uneori, cu infractiunea de tainuire. Deose­birea dintre aceste doua infractiuni consta in aceea ca, in cazul tainuirii de bunuri, faptuitorul urmareste dobandirea unui folos material, iar in cazul favorizarii infrac­torului, faptuitorul nu vrea decat sa dea un ajutor infractorului, pentru a‑i asigura folosul sau produsul infractiunii.

In literatura de specialitate, de multe ori, se pune problema de a se face distinctia intre infractiunea de tainuire si favorizarea reala, adica atunci cand se asigura infrac­to­rului folosul sau produsul infractiunii. Dupa cum se stie, in art. 221 C.pen. este incriminata infractiunea de tainuire, constand in primirea, dobandirea sau transfor­marea unui bun ori inlesnirea valorificarii acestuia, cunoscand ca bunul provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s‑a urmarit obtine­rea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material. Modalitatile de savarsirea infrac­tiunii de tainuire pot constitui la fel de bine si modalitati de savarsire a favori­zarii reale. Acesta este si motivul pentru care legiuitorul nu le‑a mai enumerat inca o data in continutul art. 264 C.pen. Singura diferenta intre cele doua infractiuni este ca, in cazul infractiunii de tainuire se urmareste si un anumit scop patrimonial, adica obtinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material. Ori de cate ori se constata ca ajutorul a fost dat in mod dezinteresat, fara a se urmari obtinerea unor avantaje materiale, se va retine infractiunea de favorizarea infractorului.

Asadar, elementele esentiale ale acestei infractiuni sunt "ajutorul" in stransa legatura cu conditia de timp, acest ajutor trebuind a fi dat fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii de catre autor a infractiunii. Chiar daca nu rezulta clar din textul de lege, consideram ca ajutorul trebuie dat autorului infractiunii dupa ce infractiunea savarsita de acesta a atins momentul consumativ sau s‑a epuizat, dupa caz. Conditia referitoare la timp este importanta, pentru a face diferenta intre compli­citatea morala prin promisiunea de favorizarea infractorului si aceasta infractiune. Astfel, daca o persoana promite unei alte persoane ca o va favoriza daca va comite o infractiune, aceasta promisiune intervenind inainte de savarsirea infractiunii de catre autor sau in timpul savarsirii acestei infractiuni, el se va face vinovat de complicitate morala. Chiar daca dupa ce infractiunea savarsita de autor a atins momentul consu­mativ sau s‑a epuizat, promisiunea anterioara se concretizeaza intr‑un ajutor conform art. 264 C.pen., participatia penala in forma complicitatii nu este afectata. Binein­teles, acordarea ajutorului dupa savarsirea infractiunii de catre autor nu va ramane fara efect, acest aspect fiind avut in vedere de judecator la stabilirea pedepsei, la individualizarea pedepsei pentru infractiunea savarsita de complice.

De exemplu, savarseste complicitate la infractiunea de furt, si nu favorizarea infrac­torului, o persoana care, vazand pe autorul furtului sustragand bunuri dintr‑un magazin, intelegandu‑se cu acesta, il ajuta sa transporte bunurile la domiciliu.

In schimb, comite infractiunea de favorizare a infractorului acela care ascunde un infractor dupa savarsirea unei infractiuni, pentru a impiedica organele judiciare sa‑l identifice sau sa descopere probe noi.

Uneori, in practica judiciara se face confuzie intre favorizarea infractorului si com­plicitatea prin promisiunea de favorizare[10]. Printr‑o sentinta pronuntata, Tribu­nalul Bucuresti, sectia I penala, a condamnat pe inculpatii I.R., A.V. si M.P. la cate 4 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazute in art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) si g), cu aplicarea art. 74 si art. 76 C.pen., iar pe inculpatii I.I., M.R. si T.M. la aceeasi pedeapsa, pentru complicitate la furt calificat. Instanta a retinut ca, in noaptea de 17 august 1999, primii 3 inculpati au patruns prin escaladare in incinta depozitului unei societati comerciale, de unde au sustras 10 saci cu cafea, in valoare de 51 milioane de lei, cu complicitatea agentilor de paza I.I. si M.R. Dupa ce au furat sacii cu cafea, unul dintre autori l‑a contactat telefonic pe inculpatul T.M., cerandu‑i sa vina si sa transporte cu autoturismul sau cafeaua furata. Sacii cu cafea au fost incarcati in autoturism si transportati intr‑un loc anume, unde, ulterior, au fost impartiti intre inculpati.

T.M. a atacat hotararea instantei, afirmand ca el nu a comis o complicitate la infractiunea de furt, ci infractiunea de favorizare a infractorului. Prima instanta si cea de apel au retinut, corect, ca el a fost chemat de inculpatul I.R. in timp ce autorii furtului se pregateau sa arunce sacii cu cafea peste gardul societatii comerciale. S‑a mai retinut ca inculpatul a ajuns la locul faptei in timp ce autorii aruncau sacii furati peste gard, neexistand o intelegere anterioara intre acesta si autorii furtului. In raport cu aceasta stare de fapt, incadrarea juridica de complicitate la furt data faptelor lui T.M. este gresita.

Din interpretarea textului se desprind patru modalitati de savarsire a infractiunii:

a) ajutorul dat pentru a ingreuna urmarirea penala;

b) ajutorul dat pentru a ingreuna judecata;

c) ajutorul dat pentru a ingreuna executarea unei pedepse;

d) ajutorul dat pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii.

Pentru realizarea fiecareia dintre aceste modalitati trebuie indeplinite anumite conditii referitoare la timp.

a) astfel, ajutorul poate fi dat pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala din momentul inceperii urmaririi penale si pana la terminarea urmaririi penale - intoc­mirea actului de sesizare a instantei.

Consideram ca infractiunea de favorizare a infractorului exista chiar daca ajutorul este dat in perioada actelor premergatoare, cu conditia ca ulterior sa se inceapa urmarirea penala (de exemplu, x il tine ascuns pe y, autorul unei infractiuni intr‑o pivnita, dupa ce a savarsit o talharie).

b) ajutorul poate fi dat pentru a ingreuna sau zadarnici judecata din momentul sesizarii instantei, mai exact din momentul citirii actului de sesizare in cadrul sedintei de judecata si pana cand hotararea de judecata ramane definitiva;

c) ajutorul poate fi dat pentru a ingreuna sau zadarnici executarea unei pedepse din momentul in care hotararea de judecata devine executorie si pana cand se impli­neste termenul de prescriptie a executarii pedepsei;

d) ajutorul dat pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii poate avea loc in orice moment, din momentul savarsirii infractiunii.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de favorizarea infractorului se savarseste cu intentie directa sau indirecta. Favorizatorul isi da seama si vrea sa dea ajutor unui infractor, pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a‑i asigura folosul sau produsul infractiunii, prevazand ca prin aceasta creeaza o stare de pericol pentru infaptuirea justitiei, urmare pe care o doreste sau o accepta.

Nu intereseaza daca favorizatorul a stiut sau nu ce fel de infractiune a savarsit infractorul favorizat, dupa cum nu intereseaza nici imprejurarea daca a cunoscut sau nu rolul pe care acesta l‑a avut in raport cu acea infractiune (autor, instigator sau com­plice). Este suficient sa fi stiut ca cel caruia ii da ajutorul este un infractor, adica o persoana care a savarsit o infractiune. Latura subiectiva a infractiunii nu include vreun motiv sau scop special.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A.       Forme. Favorizarea infractorului poate prezenta forma imperfecta a tentativei, dar legea nu prevede sanctionarea acesteia. Infractiunea se consuma in momentul in care ajutorul este dat infractorului, moment in care se produce si urmarea periculoasa a faptei, adica starea de pericol pentru infaptuirea justitiei. Nu intereseaza daca prin ajutorul ce i s‑a dat, infractorul favorizat a reusit sau nu sa ingreuneze sau sa zadar­niceasca urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori sa‑si asigure folosul sau produsul infractiunii. Favorizarea infractorului poate fi savarsita si in forma continuata, epuizandu‑se in momentul ultimului act de ajutor dat infractorului.

C. Sanctiunea. Infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 7 ani. Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevazuta de lege pentru autor [art. 264 alin. (3) C.pen.].

Potrivit prevederilor alin. (3), favorizarea savarsita de catre sot ori de o ruda apro­piata nu se pedepseste. Este vorba, asadar, de o cauza de nepedepsire de care bene­ficiaza favorizatorul care are calitatea de sot sau de ruda apropiata in raport cu infrac­torul favorizat. Ratiunea cauzei de nepedepsire se gaseste in raporturile speci­fice care exista intre soti, precum si intre rudele apropiate.

In practica judiciara, uneori, se face o interpretare gresita a dispozitiilor art. 264 alin. (3) C.pen. Astfel, intr‑o speta[11], instanta a retinut in fapt ca inculpatul a ajutat pe fratele sau si pe o alta persoana care nu era ruda cu el sa transporte un porc, pe care cei doi coinculpati il sustrasesera de la o ferma apartinand primariei.

Instanta de judecata a condamnat pe favorizator pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 264 alin. (1) C.pen. In cauza s‑a declarat recurs extraordinar, cu moti­varea ca instantele au omis aplicarea dispozitiei de nepedepsire prevazute de
art. 264 alin. (3) C.pen., desi din lucrarile dosarului rezulta ca inculpatul (favoriza­torul) era ruda cu unul din cei doi coinculpati (autori).

Recursul este neintemeiat, intrucat infractiunea de furt a fost comisa de doi coinculpati, iar inculpatul (favorizatorul) nu era ruda decat cu unul dintre acestia. Or, din interpretarea art. 264 alin. (3) C.pen. rezulta ca, in cazul coautoratului, dispozitia de nepedepsire este aplicabila numai daca favorizatorul este ruda cu toti autorii infractiunii pe care i‑a favorizat.