Despre formele responsabilitatii juridice

'Raspunderea juridica, tinde sa ocupe centrul dreptului civil si al dreptului in totalitatea sa in materia dreptului public si a dreptului privat, in toate directiile, se ajunge la aceasta problema a raspunderii; in domeniul persoanelor sau al familiei, ca si in acela al bunurilor, ea este a tuturor momentelor si a tututor situatiilor; raspunderea devine punctul nevralgic comun al tuturor institutiilor noastre.'

Dupa cum se stie, forma si structura raspunderii juridice este determinata de natura raportului juridic si deci a normei juridice care reglementeaza actul sau faptul juridic. Or, dupa cum am vazut, prin norma de drept este reglementata responsabilitatea juridica. Astfel, in functie de tipul de principii si norme juridice ce o reglementeaza, responsabilitatea este cunoscuta sub doua forme distincte:

a.      responsabilitatea de drept public;

b.      responsabilitatea de drept privat.

De mentionat, ca in domeniul dreptului privat ori public, responsabilitatea juridica pastrandu-si caracterul uneia dintre aceste ramuri fundamentale ale dreptului, imbraca forme diferite. Astfel, o alta impartire a responsabilitatii juridice se poate face in functie de modul concret de reglementare a acesteia, care este specific fiecarei ramuri de drept dupa cum urmeaza: responsabilitate constitutionala , responsabilitateacivila, responsabilitate penala, responsabilitate administrativa, responsabilitate specifica dreptului muncii etc.

Dupa subiectul responsabilitatii, aceasta poate fi colectiva sau individuala. Responsabilitatea individuala poate imbraca forma responsabilitatii cetateanului , responsabilitatii functionarului, responsabilitatii functionarului public , responsabilitatea unor categorii speciale de functionari (medic, notar, politist etc.).

Din punct de vedere al vinovatiei subiectului, responsabilitatea se mai poate imparti in:

a) responsabilitatea obiectiva (adica instituita prin vointa legiuitorului pentru anumite situatii cand trebuie protejat subiectul pasiv chiar in lipsa vinovatiei subiectului activ); de exemplu, responsabilitatea obiectiva a puterii publice, pentru fapta serviciului public sau a functionarului public , savarsita fara vinovatie; socotim ca, in actuala reglementare, nimic nu se opune a se admite responsabilitatea statului si a autoritatilor publice, pentru pagubele cauzate prin acte administrative legale. Credem ca aceasta rezulta din principiul solidaritatii sociale preluat in art. 1 pct. 3 din Constitutie cat si din art. 48 din Constitutie. Analizand art. 48 din Constitutia din anul 1991, constatam ca acesta nu mai conditioneaza raspunderea autoritatii publice pentru pagubele cauzate, de caracterul ilegal al actului administrativ. Spre deosebire de art. 48 din Constitutia din anul 1991, in constitutiile anterioare, responsabilitatea autoritatii publice era conditionata de caracterul ilegal al actului. Astfel, din art. 99 al Constitutiei din 1923, conditia ilegalitatii actului rezulta din expresia 'care violeaza un text expres al Constitutiei ori legilor in vigoare'. Iar in articolul 35 al Constitutiei din 1965, se foloseste sintagma 'act ilegal', precum si 'anularea actului'. De aceea, credem ca art. 48 din Constitutia de la 1991, permite repararea pagubei cauzate prin actul legal, fara sa fie necesara anularea acestuia, solutie care ni se pare necesara intr-un stat de drept. Atunci cand legiuitorul constitutional a vroit sa fie atacat un act pe motiv de ilegalitate, a prevazut aceasta in mod expres asa cum este in art. 122 pct. 4 din Constitutie.

b) responsabilitatea subiectiva (adica se bazeaza pe vinovatia subiectului sub aspectul intentiei sau culpei sub forma neglijentei, ori usurintei).

In dreptul civil se mai face distinctie in sensul unei reglementari diferite a raspunderii civile intre raspunderea contractuala si raspunderea extracontractuala, precum si:

a.      responsabilitatea pentru fapta proprie;

b.      responsabilitatea pentru fapta altuia;

c.       responsabilitatea pentru fapta lucrului sau animalului.

Dupa continutul raspunderii ce o genereaza, responsabilitatea mai poate fi: materiala, disciplinara, contraventionala si penala, iar dupa pagubele cauzate, responsabilitatea mai poate fi: responsabilitate pentru daune morale si responsabilitatea pentru daune materiale.

Pe de alta parte, responsabilitatea materiala poate fi de mai multe feluri: responsabilitatea materiala de natura civila , responsabilitatea materiala de natura administrativa si respectarea materiala specifica dreptului muncii .

La fel si responsabiltatea disciplinara este de mai multe feluri: responsabilitate disciplinara de natura administrativa si responsabilitate disciplinara specifica dreptului muncii.

Potrivit dreptului muncii, raspunderea materiala este definita ca ansamblu reglementarilor legale - de fond si procedurale - referitoare la obligatia persoanelor incadrate, de a repara prejudiciului produs unitatii, in timpul executarii contractului de munca printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, in legatura cu munca sa. Raspunderea materiala in dreptul muncii se deosebeste de raspunderea civila prin urmatoarele trasaturi:

a.      deriva din contractul de munca si anume din partea sa legala prestabilita, ceea ce inseamna pe de o parte ca este conditionata, in mod necesar, de existenta contractului, iar pe de alta parte careglementarea ei are la baza norme imperative;

b.      este o raspundere individuala, personala, pentru fapta proprie; daca mai multe persoane concura prin fapta lor, la producerea prejudiciului, obligatiilor lor de reparare a pagubei sunt conjuncte; solidaritatea raspunderii constituie o exceptie, reglementata ca atare, in mod expres de lege;

c.       este sub un intreit aspect, o raspundere limitata: persoana incadrata raspunde de regula numai pentru daunele efective, nu si pentru foloasele nerealizate; de asemenea, ea raspunde numai pentru prejudiciile actuale, nu si pentru cele viitoare; executara silita se efectueaza de regula numai in limita unei cote din retributie, asupra veniturilor din munca;

d.      la baza raspunderii materiale sta vinovatia, care trebuie sa fie dovedita de unitate; prezumtia de vinovatie este reglementata de lege ca o exceptie;

Dupa calificarea functionarului si specificul reglementarii, responsabilitatea mai poate fi: responsabilitatea militarilor, responsabilitatea politistilor, responsabilitatea magistatilor, responsabilitatea medicilor, responsabilitatea notarilor etc.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Din punct de vedere al sferei de cuprindere si al continutului, responsabilitatea juridica mai poate fi: responsabilitate generala a functionarului public si responsabilitate speciala a unor categorii de functionari publici. Responsabilitatea generala a functionarului public este reglementata in statutul functionarilor publici , care prevede reguli generale pentru toti functionarii publici . Prin legi speciale sunt reglementate norme derogatorii pentru anumite categorii de functionari, in raport de specificul functiei publice (prefect, primar, ministru etc.)

Responsabilitatea juridica difera si in functie de natura raportului juridic in care poate sa apara, precum si de calitatea subiectilor raportului juridic. Astfel, intr-un fel este reglementata responsabilitatea materiala a functionarului public fata de un tert care poate sa fie de natura civila, atunci cand nu are legatura cu serviciul functionarului, sau de natura administrativa, atunci cand functionarul public era in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.

Tot la fel difera responsabilitatea disciplinara a functionarului privat, de responsabilitatea disciplinara a functionarului public. Este interesant de vazut cum este reglementata responsabilitatea functionarului de stat, care difera dupa cum acesta este functionar public sau simplu functionar, in mod deosebit a acelui functionar care isi desfasoara activitatea in domeniul privat al statului.

Spre exemplu, in dreptul penal 'functionar public' este definit ca fiind orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investit o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal.' In art. 145 din Codul penal, se arata ca prin termenul 'public' se intelege tot ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel, care potrivit legii sunt de interes public. Prin 'functionar' in sensul dispozitiilor penale, se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice, decat cele prevazute de art. 145 din Codul penal. De mentionat ca notiunea de functionar public din dreptul penal, este mai larga decat aceeasi notiune din dreptul administrativ.

Actualul Cod penal reglementeaza diferit responsabilitatea pentru savarsirea unei infractiuni dupa cum faptuitorul este functionar sau functionar public, prevazand pedepse mai mult sau mai putin grave. Spre exemplu: cand infractiunile prevazute de art. 246-250 din Codul penal sunt savarsite de un functionar public, legea prevede pedepse destul de grave, dar cand aceste infractiuni sunt savarsite de un functionar, fie ca este de stat sau nu, potrivit art. 258 din Codul penal, maximumul pedepselor se reduce cu o treime. La alte infractiuni, cum ar fi delapidarea, luara de mita, darea de mita, primirea de foloase necuvenite, traficul de influenta si altele, tratamentul penal este acelasi atat pentru functionarul public, cat si functionarul privat.

In domeniul contraventional, responsabilitatea poate fi: responsabilitate contraventionala a cetateanului responsabilitate contraventionala a persoanei juridice, si responsabilitate contraventionala a functionarului. De exemplu, responsabilitatea contraventionala a functionarului este instituita pentru unele incalcari ale normelor juridice ce reglementeaza chiar competenta, respectiv atributiile acestuia. Un astfel de caz este cel al H.G. 127/1994, care stabileste si sanctioneaza drept contraventii, mai multe incalcari ale atributiilor functionarilor publici (art. 1, pct. 1, lit. 'c', pct. 2 lit. 'a' ), pct. 3, lit. 'h', 'i' sau art. 1 lit. 'b', pct. 11 din H.G. nr. 794/1993) privind sanctionarea contraventiilor la normele sanitar veterinare. De asemenea, sunt unele situatii cand contraventia poate sa fie savarsita atat de orice cetatean, cat si de functionarul public, or in cazul ultimului, pentru anumite categorii de contraventii, sanctionarea ar trebui sa aiba limite mai mari, datorita calitatii si responsabilitatii acestuia.

Cand responsabilitatea disciplinara este reglementata de normele de drept al muncii, iar raportul de munca are la baza legea si contactul de munca avem de-a face cu responsabilitatea disciplinara specifica dreptului muncii, responsabilitate ce nu se confunda cu responsabilitatea disciplinara din dreptul administrativ. Alta este situatia in cazul responsabilitatii disciplinare a functionarului public fata de autoritatea publica din care acesta face parte (pe baza raportului de subordonare ierarhica), deoarece, reglementarea acesteia, se regaseste in statutul functionarului public si in celelalte norme de drept administrativ.

In cadrul responsabilitatii disciplinare a functionarului public, apar mai multe forme ale acesteia, diferit reglementate de lege. Astfel, sunt categorii de functionari publici, a caror responsabilitate juridica este reglementata de unele principii generale din statutul functionarului public, din Constitutie si alte legi, cat si de acte normative elaborate special pentu fiecare din acestea (categorii diferite de functionari publici), (statutul cadrelor militare, statutul magistratilor, statutul alesilor locali, statutul politistilor, statutul medicilor etc.), ceea ce presupune si forme diferite ale responsabilitatii functionarului public.

De asemenea, responsabilitatea materiala a unei persoane fizice, poate aparea in urmatoarele situatii:

responsabilitatea materiala a persoanei fizice, ce apare in cadrul unui raport juridic de drept civil;

responsabilitatea material-civila ce vizeaza responsabilitatea functionarului public ca persoana fizica de drept civil, evident intr-un raport juridic de drept civil, adica atunci cand actioneaza fara nici o legatura cu raportul juridic in care se afla cu autoritatea publica din care face parte;

responsabilitatea materiala de natura administrativa ce vizeaza responsabilitatea functionarului public pentru pagubele cauzate de el in aceasta calitate, autoritatii publice din care el face parte;

responsabilitatea materiala de natura administrativa ce vizeaza responsabilitatea functionarului public pentru pagubele cauzate de el in aceasta calitate unei persoane particulare in cadrul raportului juridic de drept administrativ (acesta poate interveni numai pentru functionarul public, sau in solidar cu autoritatea publica din care face parte potrivit Legii nr. 29/1990 si a art. 48 din Constitutie);

responsabilitatea civila a functionarului public care este reglementata de dispozitiile Codului civil (adica, atunci cand savarseste acte sau fapte civile in domeniul privat al statului).

De asemenea, responsabilitatea administrativa are urmatoarele forme:

responsabiltatea autoritatii publice, care la randul ei poate fi materiala or contraventionala;

responsabiltatea functionarului public care poate fi: materiala, disciplinara ori contraventionala;

responsabilitatea administrativa a persoanei fizice si juridice sub forma materiala sau contraventionala, respectiv in cadrul raportului juridic de subordonare.

Din cele prezentate, rezulta ca Responsabilitatea juridica este o institutie deosebita a dreptului constitutional, strand legata de drepturile si libertatile omului precum si de organizarea si functionarea Statului si Dreptului.

Formele responsabilitatii si raspunderii juridice sunt de determinat de specificatia reglementarilor ce se impun pentru garantarea, apararea, asigurarea diversitatii drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale, cat si ale celorlalte, indispensabile unei voeti sociale economice si politice, democratica.

Putem spune ca institutiile responsabilitatii si raspunderii juridice constituie cheile de balta ale garantiilor constitutionale.

TEME PENTRU REFERATE:

Deosebirea dintre responsabilitatea si raspunderea juridica. Importanta acesteia.

Principiile responsabilitatii juridice.

Fundamentul responsabilitatii si fundamentul raspunderii.

Responsabilitatea obiectiva si responsabilitatea subiectiva.

BIBLIOGRAFIE

Dr. Ion Popescu Slaniceanu-Teoria functiei publice, Editura Evrika, Slaniceanu Braila, 1999, p. 388 501

Mihai Florea - Responsabilitatea actiunii sociale, Editura Stiintifica si Enciclopedica

Bucuresti, 1976

Henry Lalou -La responsabilit‚ civile Dalloz, Paris 1928

Andre ‚ Decenciere‚ - -La responsabilit‚ des Etats a raison Ferrandire des dommages subis pas des etrangers, Paris, Rousseau, 1925

Narcis Giurgiu - Raspunderea si sanctiunea de drept penal, Editura Nemira, Focsani - 1995

Valerica Dabu - Responsabilitatea juridica a functiona- rului public. Teza de doctorat, Bucuresti, 1998

Mircea Preda - Tratat elementar de drept administrativ roman, Editura Lumina Lex, Bucuresti-1996.

Valerica Dabu - Politisti, procurori si judecatori. Intre lege si faradelege. Editura Regia Autonoma 'Monitorul Oficial' Bucuresti, 1997