Evolutia dreptului penal roman modern

1. Codul penal de la 1865

Codul penal de la 1865 realizeaza unificarea legislatiei penale in statul unitar roman si marcheaza totodata inceputul dreptului penal modern. Este copiat in mare parte dupa Codul penal francez de la 1810 si are unele imprumuturi din Codul prusian de la 1851.

In acest cod erau reflectate principiile scolii clasice: legalitatea infractiunii si pedepsei; responsabilitatea morala a infractorului inzestrat cu liber arbitru; vinovatia este temei pentru pedeapsa; egalitatea in fata legii penale; pedepse umanizate. Nu se prevedea pedeapsa cu moartea, spre deosebire de modelul sau francez, si nici pedepse corporale sau confiscarea averii, insa o prevedea pe cea a muncii silnice pe viata.

Codul penal de la 1865 nu se ocupa in partea generala de tentativa, concurs de infractiuni, recidiva, instigare, reabilitare etc., iar in partea speciala nu erau incriminate fapte care intr-o societate moderna erau incriminate.

Aceste caracteristici au condus pe unii autori sa aprecieze Codul penal de la 1865 ca fiind cea mai blanda lege penala din Europa la acea data.

2. Codul penal de la 1937 (Codul penal Carol al II-lea)

Acest cod era menit sa asigure unitatea legislativa a Romaniei dupa realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. El se numara, datorita caracteristicilor sale, printre cele mai avansate legi penale din epoca respectiva.

Codul penal intrat in vigoare la 1 ianuarie 1937 a realizat un progres insemnat pe plan legislativ, fiind elaborat pe baza principiilor democratice si progresiste specifice societatii romanesti de atunci. In institutiile codului penal isi gasesc reflectarea ideile scolilor clasica, pozitivista, neoclasica.

In Codul penal de la 1937, la intrarea in vigoare, nu se prevedea pedeapsa cu moartea, dar pedepsele prevazute in acest cod erau mai aspre decat cele prevazute de codul penal de la 1865. Alaturi de pedepse au fost introduse in codul penal masurile de siguranta si masurile educative pentru delincventii minori.

3. Evolutia dreptului penal roman (1938-1969)

In 1938 se instaureaza regimul de dictatura al regelui Carol al II-lea care a deschis sirul regimurilor totalitare incheiat la 22 decembrie 1989, dreptul penal fiind folosit in scopurile politice ale acestor regimuri, in special, prin adoptarea de legi speciale.

In 1938 a fost introdusa pedeapsa cu moartea pentru unele infractiuni contra sigurantei statului, prevazuta in legislatia penala romana pana in ianuarie 1990. A fost coborata varsta raspunderii penale de la 14 ani la 12 ani.

In aceasta perioada se inregistreaza o tendinta de sporire a caracterului represiv al dreptului penal. Dupa razboi au fost adoptate legi speciale de pedepsire a criminalilor de razboi si a celor vinovati de dezastrul tarii.

Codul penal a fost republicat in februarie 1948, iar modificarile ulterioare aduse au urmarit ideologizarea acestuia, transformarea lui in instrument al politicii in general si de reprimare a persoanelor periculoase pentru regimul totalitar comunist, ca si de aparare a oranduirii socialiste.

4. Codul penal de la 1969

Desi elaborat sub influenta ideologiei marxiste, codul penal s-a detasat in mare masura de aceasta influenta si a consacrat principii de politica penala moderna intalnite in toate legislatiile contemporane. Astfel, sunt instituite in codul penal principiul legalitatii incriminarii si pedepsei, principiul raspunderii penale personale intemeiata pe vinovatie.

In codul penal sunt receptate ideile, tezele scolii clasice, scolii pozitiviste (masuri de siguranta, masuri educative), precum si ale noii aparari sociale (inlocuirea raspunderii penale).

Se poate spune despre Codul penal de la 1969 ca este aliniat la curentele dreptului penal contemporan.

5. Noul Cod Penal

A fost adoptat de Parlamentul Romaniei prin legea nr. 286/2009, in urma angajarii raspunderii Guvernului in data de 22 Iunie 2009.