Constituirea societatilor comerciale - actele constitutive ale societatii comerciale, infiintarea sucursalelor si filialelor societatilor comerciale

Constituirea societatilor comerciale

Societatea comerciala este, in esenta, un contract si, totodata, o persoana juridica. Fundamentul societatii comerciale il reprezinta actul constitutiv sau, in anumite cazuri, actele constitutive.

Societatea comerciala dobandeste personalitate juridica prin indeplinirea unor formalitati cerute de lege. Aceste formalitati se intemeiaza pe actul constitutiv sau, dupa caz, pe actele constitutive.

1. Actele constitutive ale societatii comerciale

Potrivit art.5 din Legea nr.31/1990, societatea in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract de societate, iar societatea pe actiuni sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut.

In cazul societatii pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata, legea permite ca cele doua acte - contractul de societate si statutul - sa se incheie sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv.

Societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane (societatea cu raspundere limitata cu asociat unic). In acest caz se intocmeste numai statutul.

Cand se incheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv.

a) Contractul de societate

Conditiile pentru validitatea contractului de societate sunt urmatoarele: consimtamantul valabil al partilor care se obliga, capacitatea de a contracta, un obiect determinat si o cauza licita.

Consimtamantul partilor. Incheierea contractului de societate presupune manifestarea de vointa a partilor, in sensul incheierii contractului (art.984 C.civ.).

Potrivit legii, societatea comerciala va avea cel putin doi asociati, in afara de cazul cand legea prevede altfel (art.4 din Legea nr.31/1990).

Vointa fiecareia dintre partile contractante trebuie sa fie animata de intentia de a desfasura in comun o activitate comerciala (affectio societatis).

Persoanele care incheie contractul de societate si, deci, il semneaza, au calitatea de fondatori. Mai au aceasta calitate si persoanele care au un rol determinant in constituirea societatii.

Nu pot fi fondatori si, deci, nu pot incheia contractul de societate, persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si pentru alte infractiuni prevazute de lege.

Capacitatea partilor. O persoana fizica poate fi parte in contractul de societate daca are capacitatea pentru a incheia acest act juridic.

Obiectul contractului. Notiunea de obiect al contractului de societate desemneaza activitatea societatii.

Obiectul societatii este convenit de catre asociati si trebuie aratat in contractul de societate.

Activitatile comerciale care formeaza obiectul societatii pot consta in producerea si comercializarea marfurilor, executarea de lucrari ori prestarea de servicii.

Cauza contractului. In contractul de societate, cauza este participarea fiecarui asociat la rezultatele activitatii comerciale desfasurate in comun, adica impartirea profitului.

In cazul nerespectarii conditiilor de fond, prevazute de art.948 C.civ., contractul de societate este lovit de nulitate.

Forma scrisa a contractului. Contractul de societate se incheie in forma scrisa.

Contractul poate fi incheiat sub forma inscrisului sub semnatura privata.

In mod exceptional, contractul trebuie incheiat sub forma autentica in urmatoarele cazuri: printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren; se constituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla; societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica.

Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea societatii.

Consecintele nerespectarii conditiilor de forma ale actului constitutiv. In privinta nerespectarii conditiilor de forma ale actului constitutiv trebuie facuta o distinctie.

In cazurile cand legea permite incheierea actului constitutiv in forma inscrisului sub semnatura privata, conditia de forma este ceruta ad probationem. In consecinta, dovada actului constitutiv se poate face numai prin inscris.

In cazurile cand legea impune forma autentica a actului constitutiv, conditia de forma este ceruta ad validitatem. Nerespectarea formei autentice a actului constitutiv atrage nulitatea societatii, in conditiile art. 56 din Legea nr. 31/1990.

Cuprinsul contractului de societate. Contractul de societate trebuie sa cuprinda anumite clauze (elemente) care sa stabileasca relatiile dintre asociati. Aceste clauze sunt prevazute de Legea nr. 31/1990, diferentiat in functie de forma juridica a societatii; art. 7 stabileste cuprinsul actului constitutiv al societatii in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata, iar art.8 priveste actul constitutiv al societatii pe actiuni si in comandita pe actiuni.

Majoritatea clauzelor sunt comune tuturor formelor juridice de societate comerciala. Ele privesc identificarea partilor, individualizarea viitoarei societati, caracteristicile societatii, conducerea si gestiunea societatii, drepturile si obligatiile asociatilor, dizolvarea si lichidarea societatii.

Pe langa clauzele comune, contractul de societate poate sa cuprinda si anumite clauze specifice unei anumite forme juridice de societate comerciala.

Clauzele expres prevazute de lege trebuie, in mod obligatoriu, sa fie cuprinse in contractul de societate.

Trebuie aratat ca partile nu pot deroga de la dispozitiile legale prin care se reglementeaza cuprinsul contractului de societate decat in cazurile expres prevazute de lege.

b) Statutul societatii

In cazul societatii pe actiuni, in comandita pe actiuni si cu raspundere limitata, constituirea societatii are ca fundament, pe langa contractul de societate, statutul societatii.

Statutul, ca act constitutiv distinct, cuprinde datele de identificare a asociatilor si clauze care reglementeaza organizarea, functionarea si desfasurarea activitatii societatii

Formalitatile necesare constituirii societatilor comerciale

Procesul constituirii unei societati comerciale implica indeplinirea a doua formalitati: intocmirea actului sau actelor constitutive in forma ceruta de lege si inmatricularea societatii.

Eseu: Decizie - model Referat: Contract de colaborare pentru prestari servicii

a) Intocmirea actelor constitutive

Prin intocmirea actelor constitutive intelegem redactarea si, dupa caz, autentificarea inscrisurilor actelor respective. Inscrisul este redactat de asociati, avocat, notar.

In cazurile in care legea impune forma autentica, inscrisul actului constitutiv este prezentat notarului public, pentru autentificare.

b) Inmatricularea societatii comerciale

In scopul simplificarii formalitatilor de constituire a societatilor comerciale s-a instituit o procedura de inregistrare si autorizare a functionarii societatilor comerciale. Prin indeplinirea acestei proceduri, societatea comerciala devine persoana juridica si, totodata, este autorizata sa functioneze, adica sa desfasoare activitatea comerciala stabilita prin actul constitutiv.

Inmatricularea societatii se solicita Biroului Unic din cadrul oficiului registrului comertului in a carei raza teritoriala isi va avea sediul societatea comerciala.

Inmatricularea se realizeaza in baza unei cereri tip al carei continut este stabilit prin hotarare a guvernului. Cererea trebuie insotita de urmatoarele documente:

a)     actul sau actele constitutive, in forma ceruta de lege;

b)     dovada efectuarii varsamintelor, in conditiile stabilite prin actul constitutiv. Dovada atesta liberarea aporturilor de catre asociati si, implicit, existenta capitalului social varsat. O atare dovada se face prin inscrisuri emise de banca sau C.E.C.;

c)      actele care probeaza dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul aportului in natura. Aceste acte pot fi contracte de vanzare - cumparare, contracte de concesiune, brevete de inventii etc. In cazul bunurilor imobile, trebuie anexat si certificatul constatator al sarcinilor de care sunt grevate;

d)     actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii si aprobate de asociati;

e)     declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, administratorilor si a cenzorilor, ca indeplinesc conditiile prevazute de Legea nr.31/1990. Declaratia atesta faptul ca aceste persoane nu cad sub interdictiile stabilite de art. 6 alin. 2, art. 153¹⁴ din Legea nr. 31/1990.

Impreuna cu cererea de inmatriculare se depune si declaratia-tip pe proprie raspundere, din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile pentru functionarea societatii (protectia mediului, protectia muncii, conditiile sanitare, sanitar-veterinare etc.).

Cererea de inmatriculare se solutioneaza de judecatorul delegat, care dispune prin incheiere inmatricularea societatii in registrul comertului.

Pe data inmatricularii, societatea dobandeste personalitate juridica (art.41 din Legea nr.31/1990).

Dupa efectuarea inmatricularii se elibereaza certificatul de inregistrare, care cuprinde codul unic de inregistrare precum si certificatul constatator al inregistrarii declaratiei-tip pe proprie raspundere, privind indeplinirea conditiilor de functionare a societatii.

Dupa inmatriculare, un extras dupa incheierea judecatorului delegat privind inmatricularea societatii, se trimite Monitorului Oficial, spre publicare.

Legea prevede ca, in cazul unei societati pe actiuni, daca exista aporturi in natura, avantaje rezervate fondatorilor, operatiuni incheiate de fondatori in contul societatii ce se constituie si pe care aceasta urmeaza sa le ia asupra sa, judecatorul delegat numeste, in termen de 5 zile de la inregistrarea cererii, unul sau mai multi experti, cu respectarea dispozitiilor art. 39 din Legea nr. 31/1990.

Expertii desemnati vor intocmi un raport care va cuprinde raspunsurile lor privind elementele indicate de judecatorul delegat. In privinta aporturilor in natura, raportul trebuie sa cuprinda descrierea si modul de evaluare a fiecarui bun aportat si va preciza daca valoarea acestuia corespunde numarului si valorii acordate in schimb asociatului. Pentru bunurile mobile noi va fi luata in considerare factura.

Raportul intocmit de experti trebuie depus in 15 zile la oficiul registrului comertului (art. 38 din Legea nr. 31/1990).

In cazul cand, in urma examinarii cererii, constata ca sunt indeplinite conditiile privind inregistrarea societatii, judecatorul delegat va da o incheiere, prin care va autoriza constituirea societatii si va dispune inregistrarea ei in registrul comertului (art. 40 din Legea nr. 31/1990).

Judecatorul delegat trebuie sa pronunte incheierea in termen de 5 zile de la data indeplinirii cerintelor legale pentru inregistrarea societatii.

Incheierea de inregistrare va cuprinde mentiunile actului constitutiv prevazute, dupa caz, de art. 7 sau 8 din Legea nr. 31/1990.

In cazul cand cerintele legale privind constituirea societatii nu sunt indeplinite,  judecatorul delegat va respinge, prin incheiere, motivat, cererea de inregistrare, afara de cazul in care neregularitatile sunt inlaturate, in conditiile art. 46 din Legea nr. 31/1990.

Incheierea judecatorului delegat privind inregistrarea societatii este supusa numai recursului, care poate fi exercitat in termen de 15 zile de la data pronuntarii incheierii (art. 60 din Legea nr. 31/1990).

Recursul se depune si se mentioneaza in registrul comertului unde s-a facut inregistrarea cererii. Oficiul registrului comertului are obligatia ca, in termen de 3 zile de la depunerea recursului, sa il inainteze tribunalului in a carui raza teritoriala se afla sediul societatii. Motivele recursului pot fi depuse cu cel putin 2 zile inaintea termenului de judecata (art. 60 alin.3 din Legea nr. 31/1990).

Inregistrarea dispusa prin incheierea judecatorului delegat se efectueaza in termen de 24 ore de la data la care incheierea judecatorului delegat a devenit irevocabila (art. 41 alin.2 din Legea nr. 31/1990). Incheierea devine irevocabila la data expirarii termenului pentru exercitarea recursului sau de la data respingerii recursului de catre tribunal.

Odata inregistrata in registrul comertului, societatea se considera constituita. Pe data inregistrarii, societatea devine persoana juridica.

3. Regimul actelor juridice incheiate in cursul constituirii societatii comerciale

Fondatorii, reprezentantii si alte persoane, care au lucrat in numele unei societati in curs de constituire, raspund solidar si nelimitat fata de tert pentru actele juridice incheiate cu acestia in contul societatii, in afara de cazul in care societatea, dupa ce a dobandit personalitate juridica, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societatii inca de la data incheierii lor (art.53 din Legea nr.31/1990).

4. Consecintele incalcarii cerintelor legale de constituire a societatii comerciale

Nerespectarea cerintelor legale privind constituirea societatii produce anumite consecinte.

Anumite incalcari ale legii pot fi constatate inainte de inmatricularea societatii in registrul comertului. In aceste cazuri, legea ofera mijloace pentru regularizarea societatii (art. 46 si 47 din Legea nr. 31/1990). Prin regularizare, societatea intra in normalitate si produce toate efectele.

Alte incalcari pot fi constatate dupa inmatricularea societatii in registrul comertului. In asemenea cazuri, societatea poate fi regularizata, dar prin intermediul instantei judecatoresti, printr-o actiune in regularizare (art. 48 din Legea nr. 31/1990).

In cazul unor neregularitati grave, legea prevede posibilitatea anularii societatii (art. 56  din Legea nr. 31/1990).

5. Infiintarea sucursalelor si filialelor societatilor comerciale

La constituirea societatii comerciale asociatii pot avea in vedere, inca din acest moment, perspectivele dezvoltarii activitatii societatii. Este vorba de posibilitatea extinderii activitatii societatii in alte localitati sau in chiar localitatea unde isi are sediul societatea. O atare extindere se poate realiza prin infiintarea unor sucursale si filiale.

Sucursala. Potrivit art.43 din Legea nr.31/1990, sucursala este un dezmembramant fara personalitate juridica al societatii comerciale. Aceasta subunitate este dotata de societate cu anumite fonduri, cu scopul de a desfasura o activitate economica, care intra in obiectul de activitate al societatii. Sucursala dispune de o anumita autonomie, in limitele stabilite de societate.

Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui (agentie, reprezentanta etc.), caruia societatea care il infiinteaza ii atribuie statut de sucursala.

Filiala. Filiala este o societate comerciala cu personalitate juridica. Aceasta societate, filiala, este constituita de societatea primara (societatea mama), care detine majoritatea capitalului sau. Din aceasta cauza, desi este subiect de drept distinct, totusi, filiala este dependenta si se afla sub controlul societatii primare.

In privinta sucursalelor sau altor sedii secundare, Legea nr. 31/1990 prevede ca actul constitutiv trebuie sa cuprinda sediile secundare - sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica - atunci cand se infiinteaza odata cu societatea sau conditiile pentru infiintarea lor ulterior, daca se are in vedere o atare infiintare.

Sucursala se inregistreaza inainte de inceperea activitatii ei in registrul comertului din judetul unde va functiona.

6. Personalitatea juridica a societatii comerciale

Societatea comerciala se constituie prin initiativa asociatilor prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. Din moment ce s-a constituit cu respectarea conditiilor stabilite de lege, societatea comerciala dobandeste personalitate juridica.

a) Atributele de identificare a societatii

Firma societatii. Pentru identificarea ei in activitatea comerciala, societatea trebuie sa aiba un nume. Acest nume poarta denumirea de firma.

Potrivit legii, firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care se semneaza (art. 30 din Legea nr. 26/1990).

Firma trebuie precizata in mod obligatoriu in contractul de societate.

Sediul societatii. Acest atribut este menit sa situeze societatea in spatiu, in cadrul raporturilor juridice la care participa. Pentru a-l distinge mai bine de domiciliul asociatilor, sediul societatilor este denumit sediu social.

Potrivit legii, asociatii sunt obligati sa arate sediul societatii in contractul de societate.

Nationalitatea societatii. Societatea comerciala se identifica si prin nationalitatea sa.

Notiunea de nationalitate nu este folosita in intelesul ei tehnic, de apartenenta a unui individ la un anumit stat, ci in sensul de statut juridic, adica de lege aplicabila constituirii, functionarii, dizolvarii si lichidarii societatii. Deci, nationalitatea societatii determina legea aplicabila persoanei juridice.

Legea nr.31/1990 prevede: 'Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane' (art.1 alin.2).

Prin urmare, orice societate comerciala, daca si-a stabilit sediul pe teritoriul Romaniei, are nationalitate romana si, in consecinta, este supusa regimului Legii nr. 31/1990.

b) Vointa societatii comerciale

Ca persoana juridica, societatea comerciala are o vointa de sine statatoare, care nu se confunda cu vointele asociatilor.

Neavand o existenta organica, legea atribuie persoanei juridice vointa persoanelor fizice care o compun, in masura in care acestea actioneaza pentru realizarea scopului persoanei juridice. Vointele individuale ale asociatilor, prin manifestarea lor in adunarea generala, devin o vointa colectiva, care constituie vointa sociala, adica vointa societatii, ca o persoana juridica.

La baza formarii vointei sociale sta principiul majoritatii in capital.

c) Capacitatea juridica a societatii

Capacitatea juridica a societatii cuprinde capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Capacitatea de folosinta. Societatea comerciala are capacitate de folosinta, adica aptitudinea de a avea drepturi si obligatii.

Capacitatea de folosinta se dobandeste din ziua inmatricularii societatii in registrul comertului.

Capacitatea de folosinta a societatii comerciale este circumscrisa de scopul pentru care societatea a fost constituita. Ea este o capacitate de folosinta specializata. Asa cum prevede art. 34 din Decretul nr. 31/1954, 'persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut'.

Specialitatea capacitatii de folosinta a societatii este determinata prin precizarea obiectului de activitate al societatii in contractul de societate.

Capacitatea de exercitiu. Avand calitatea de persoana juridica, societatea comerciala beneficiaza si de capacitate de exercitiu; ea are aptitudinea de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii, savarsind acte juridice.

Actele juridice prin care societatea dobandeste drepturi si isi asuma obligatii se incheie de catre administratorii societatii carora li s-a conferit puterea de reprezentanti ai societatii.

d) Patrimoniul societatii

Patrimoniul societatii este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter patrimonial care apartin societatii.

Intrucat patrimoniul societatii are drept titular societatea, ca persoana juridica, inseamna ca acest patrimoniu are un caracter autonom; patrimoniul societatii este distinct de patrimoniile asociatilor care au constituit societatea. Pentru a evidentia caracterul sau autonom, patrimoniul societatii mai este denumit si patrimoniu social.

e) Consecintele juridice ale calitatii de persoana juridica a societatii comerciale

Dreptul societatii de a participa in nume propriu la raporturile juridice. Calitatea de persoana juridica da dreptul societatii comerciale de a participa in nume propriu la raporturile juridice.

Ca subiect de drept, societatea va putea sa dobandeasca drepturi si sa isi asume obligatii savarsind acte juridice prin organele sale.

Raspunderea societatii pentru obligatiile sociale. Avand dreptul sa participe la raporturile juridice, societatea comerciala isi poate asuma anumite obligatii. Fiind obligatii ale societatii (obligatii sociale), societatea va raspunde pentru nerespectarea lor.

Raspunderea societatii pentru obligatiile sale este asigurata gratie patrimoniului propriu, asupra caruia creditorii societatii (creditorii sociali) au un drept de gaj general.

Potrivit Legii nr.31/1990, in cazul societatii in nume colectiv si societatii in comandita, obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor, respectiv a asociatilor comanditati (art.3). Deci, in aceste cazuri, raspunderea pentru nerespectarea obligatiilor sociale revine nu numai societatii, ci si asociatilor in nume colectiv si comanditatilor.

Dreptul societatii de a sta in justitie ca reclamanta sau parata.

Ca un efect al personalitatii juridice, societatea are dreptul de a sta in justitie, fie in calitate de reclamanta, fie in calitate de parata.

Societatea comerciala poate actiona, ca reclamanta, sau poate fi actionata, ca parata, prin reprezentantii sai legali.