Drept - sistemul german, organizarea judiciara

Sistemul german

I. Formarea sistemului

II. Organizarea judiciara

III. Izvoarele dreptului

I. Formarea sistemului

Prima etapa a formarii sistemului german este cea cuprinsa intre Evul Mediu si sfarsitul sec. al XIX-lea

- imperiul romano - germanic se contureaza in jurul anului 843 inainte de a avea acest nume si rezista 3 secole ca o structura de tip feudal

- el ia nastere formal in 962, cand regatul devine imperiu, iar in interiorul imperiului incep sa se afirme mai multe state, de ex: Prusia

- imperiul romano-germanic dispare formal abia la 6 august 1806

cand Francisc al II-lea al Austriei depune coroana

- in aceasta perioada dreptul este un drept feudal, cutumiar, fara

caracter unitar.

A doua etapa o reprezinta sfarsitul sec al XIX-lea, marcata de un proces de unificare a dreptului, datorita unificarii statelor germane.

- astfel, in perioada cuprinsa intre 1867 - 1871 dreptul evolueaza de la drept tipic feudal, cu puterea concentrata in mainile monarhului, la un drept divizat initial si diversificat dupa ducatele si apoi statele care au compus imperiul

- in ceea ce priveste dreptul penal, acesta are un caracter cutumiar, apoi prin Ordonanta lui Carol al V-lea din 1532, in materie penala, se realizeaza unificarea dispozitiilor si cutumelor penale, aceasta Ordonanta fiind numita "Constitutio Criminalis Carolina"

- dupa aceasta ordonanta se accentueaza ideea de codificare in materie penala.

- in dreptul privat, cutuma este considerata sacra pana la mijlocul sec al XVIII-lea cand se observa dezvoltarea unui proces de codificare concretizat prin adoptarea Codului civil din Bavaria in 1756

- in ceea ce priveste cutuma, aceasta este considerata a fi dreptul care a fost experimentat anterior

- in ceea ce priveste dreptul roman, acesta a fost receptat de sistemul juridic german, iar rolul lui se dezvolta incepand cu secolul al XVI-lea

- Codul din Bavaria a fost urmat de adoptarea unui cod general al dreptului in Prusia in 1794 (Allgemeines Landrecht)

- acest cod nu cuprindea dispozitiile de procedura si nici organizarea judiciara

- unificarea politica a Germaniei s-a realizat in 2 etape:

s-a creat Confederatia Germaniei de N care a determinat si unificarea dreptului

- Confederatia Germaniei de N era un stat federal, unde autoritatile imperiale aveau competenta de a legifera pentru ansamblul Germaniei.

- cu timpul, au aderat la aceasta Confederatie si statele germane din S declansandu-se un amplu proces de codificare

- astfel, in 1871 a fost adoptat Codul general de Comert, inlocuit in 1897 cu alt cod comercial care era in armonie cu noul cod civil federal

- in 1870 a fost adoptat codul penal, care dupa adeziunea statelor din S a devenit codul imperial din 1871

- de asemenea au fost adoptate noi legi in materia organizarii judiciare si de procedura in 1877

- in 1874 s-a creat o comisie de redactare a codului civil german

- aceasta comisie nu si-a propus sa lucreze dupa un model prestabilit (ex codul civil francez), ci sa compare sistemele juridice ale statelor germane membre ale federatiei pentru a gasi cele mai bune institutii juridice

- aceasta comisie a fost inlocuita cu o alta comisie care a redactat codul civil, astfel ca, in 1896 a fost votat si promulgat, dar el a intrat in vigoare abia la 1ianuarie 1900 (BGB = codul civil german)

- BGB este total diferit de codul civil francez, atat sub aspectul formei cat si sub cel al fondului

- in ceea ce priveste forma, el are o parte generala amplu dezvoltata, iar partea speciala cuprinde 4 carti din 5 cat are intregul cod

- in partea generala sunt reunite in ansamblu toate institutiile dreptului civil

- in ceea ce priveste diferentele de fond, BGB are la baza principiile individualismului liberal de la sfarsitul sec al XIX-lea, si nu principiile politice si sociale novatoare din acea vreme

- cuprinde dispozitii inedite in ceea ce priveste actele juridice, obligatiile civile

- dupa codul civil se dezvolta dreptul constitutional, vorbindu-se chiar de un constitutionalism german, unde statul este stat de drept, care ulterior, prin dezvoltarea dreptului social devine si un stat social.

etapa dintre cele 2 Razboaie Mondiale

- aproape 20 de ani se observa o puternica criza a dreptului din cauza a 2 factori majori: falimentul monetar si nazismul

- falimentul monetar a fost considerat ca s-a datorat, pe langa factorilor economici, si rigiditatii codului civil german, cod care s-a incercat a fi atenuat prin jurisprudenta si prin alte legi scrise
- in ceea ce priveste nazismul, acesta a pervertit dreptul, denaturandu-l si transformandu-l intr-un non-drept.

A treia etapa o constituie perioada de dupa al doilea Razboi Mondial

- Germania s-a divizat in 2 state si s-a considerat ca dreptul si-a redobandit identitatea in cadrul republicii federale

- in republica democrata, dreptul a  fost un drept socialist

- in 1990 unitatea politica a Germaniei a determinat si unificarea dreptului sub egida Constitutiei federale din 1949, care a promovat principii noi si pentru fosta Germanie democrata, socialista

- astfel, a fost restabilit statul de drept pe intregul teritoriu al Germaniei, ceea ce a insemnat:

promovarea dreptului constitutional si implicit a dreptului supranational (Germania a aderat la CEDO, de asemenea la tratatele de la Paris si Roma).

- toate dispozitiile din ramurile dreptului au fost aliniate dreptului constitutional

reforme tehnice importante in dreptul penal si de procedura penala. - a fost pus in centrul principiilor dreptului, principiul legalitatii

- acest principiu a determinat ulterior suprimarea pedepsei cu moartea

- procedura penala releva sistemul acuzator intermediar intre dreptul englez si dreptul francez

- de asemenea, au fost aliniate dispozitii care au imbunatatit continutul dreptului la aparare, detentia preventiva si sistemul probatoriu in ansamblu

reformarea dreptului privat

- se observa o imbunatatire in materia dreptului familiei, a apararii dreptului persoanelor handicapate, reglementarea pe baze noi a falimentului si a dreptului obligatiilor

II. Organizarea judiciara

a)      jurisdictii judiciare ordinare sau de drept comun

- exista 3 grade de jurisdictie:

Tribunalele cantonare (Amtsgericht)

- judeca litigii atat in materie civila cat si in materie penala

- judecatorul este unic, judeca litigii cu o valoare patrimoniala in materia civila, sub 5000 euro

Tribunale regionale (judetene) (Landgericht)

Document online: Generalitati privind incheierea contractului individual de munca Document online: Obiectul contractului de vanzare cumparare

- asigura gradul 2 de jurisdictie

- completul este format din 3 judecatori care judeca atat in materie civila cat si in materie penala

- in materie penala sunt divizate in Marea Camera Penala si Mica Camera Penala

- Marea Camera judeca in prima instanta infractiunile date de lege in competenta sa

- Mica sectie penala judeca apelurile impotriva Tribunalelor cantonare

- exista si Tribunale regionale superioare (Oberlandesgericht)

- aceste tribunale sunt asemanatoare Curtilor de apel de la noi

- completul e format din 3 judecatori, care judeca atat in materie civila cat si penala, apelurile contra Tribunalelor regionale

Curtea Suprema Federala de Justitie (Bundesgerichthof)

- judeca atat in materie civila cat si penala

b)     in al doilea rand exista jurisdictii specializate

- exista Tribunale administrative, deasupra tuturor fiind o Curte Suprema Administrativa

- exista jurisdictii financiare

in dreptul Muncii exista inclusiv o Curte Federala a Muncii

c) Curtea Constitutionala

- desi nu face parte din sistemul jurisdictiilor judiciare, se considera totusi ca face parte din puterea judecatoreasca

- a fost creata an 1949, este compusa din 16 judecatori, are 2 camere, fiecare camera avand 8 judecatori

- sediul Curtii este la Karlsruhe

- orice judecator german poate sesiza Curtea Consitutionala, la fel ca orice cetatean

III. Izvoarele dreptului

- legea scrisa ocupa locul central

- jurisprudenta are valoare persuasiva

- exista autoritate de lucru judecat, dar o hotarare judecatoreasca singura nu poate crea reguli de drept ca in sistemul englez, ci numai jurisprudenta in ansamblul ei poate influenta formarea dreptului prin reguli de drept deduse dintr-o succesiune de hotarari judecatoresti

- prin urmare, contributia jurisprudentei la formarea sistemului

german este globala.

Sistemele atipice de drept

bibliografie: sisteme atipice de drept, publicate in AUB paginile 18 - 23 nr. 4 din 2009

I.            consideratii generale

II.          sistemul scandinav de drept

III.        sistemul japonez de drept

IV.        sistemul chiez de drept

I.            consideratii generale

- diversitatea juridica prezinta cateva sisteme de drept, care nu pot face parte din niciuna din categoriile clasice

- sisteme a caror diferenta intriga si pe care trebuie sa le cunoastem pentru a putea coexista

- sunt 3 mari sisteme atipice

I.            sistemul scandinav de drept

- cuprinde Danemarca, Finlanda, Suedia, Norvegia, iar unii autori includ aici si Islanda

doctrina, initial a incadrat acest sistem in familia romano-germanica

ulterior, doctrina si-a revizuit optiunea

ceea ce a avut un rol determinat in formarea sistemului scandinav este

monarhia constitutionala, care se regaseste in Danemarca, Suedia si Norvegia, cu exceptia Finlandei care este republica

in Danemarca intalnim un regim parlamentar, unde monarhul are un rol

simbolic, decorativ

parlamentul este ales prin vot universal, de catre cetateni pe 4 ani

la fel Norvegia, monarhia constitutionala are aceleasi trasaturi, numai ca

Norvegia s-a proclamat stat confesional luteran

la fel si Suedia este stat luterian, unde o parte a parlamentului este aleasa

prin scrutin parlamentar si o parte este aleasa prin metoda proportionalitatii pentru un mandat de 3 ani

Finlanda este republica prezidentiala, dar nu ca in sistemul american, pentru

ca exista primul ministru ca sef al Guvernului, iar presedintele este ales prin vot universal, pe un mandat de 6 ani

Izvoarele dreptului scandinav

in dreptul privat au fost receptate codurile civile francez si german, astfel, s-

au unificat normele sau regulile de drept privind comertul, in general legislatia financiar-bancara

dreptul familiei releva valorile traditionale ale societatii nordice

dreptul penal este caracterizat printr-un sistem bland pentru ca pedepsele

sunt mici, maximul pedepsei inchisorii este de 15 ani

in literatura de specialitate s-a apreciat ca juristii scandinavi ar fi introdus

niste institutii juridice noi ca in sistemul anglo-saxon, dar nu le-au conceptualizat in prealabil

II.          sistemul japonez de drept

cunoaste mai multe etape

1. dreptul traditional caracterizat de influneta chineza asupra sistemului

influenta chineza se observa cu precadere din sec al V-lea si a durat pana in

are la baza confucianismul si normele cutumiare, dar ca si in dreptul chinez

a existat preocuparea codificarii, insa accentul a fost pus pe reglementarea de dispozitii represive, ceea ce a dus al dezvoltarea dreptului penal

monarhia japoneza a fost organizata dupa modelul Chinei

confucianismul a fost inlocuit cu budismul, iar rolul monarhului a fost

diminuat, au aparut castele ce promulgau inegalitatea intre cetateni

dreptul modern japonez cunoaste 2 momente importante:

1) europenizarea dreptului

2) influenta americana

1) europenizarea dreptului

se considera ca a inceput in jurul anului 1868 si a durat pana la 1945

se refera in special la adoptarea codurilor japoneze, sau elaborarea legislatiei

scrise, astfel ca a fost adoptat codul civil francez si apoi codul de procedura civila ce cuprind dispozitii din dreptul francez

pe langa acesta a fost adoptat si codul civil german

1899 codul de comert

1907 codul penal

1922 codul de procedura penala

dreptul contractelor are la baza teoria germana, dar se regasesc si dispozitii

din dreptul francez

la fel, teoria neexcutarii contractelor

la fel raspunderea juridica civila, este germano-franceza

repararea prejudiciului este de inspiratie franceza, in sensul ca trebuie

reparat atat prejudiciul material cat si cel moral, ceea ce este contrar dreptului german

2) influenta americana

a inceput in 1945 odata cu prezenta trupelor americane in Japonia

astfel, in 1946 a fost adoptata o noua Constitutie fiind fundamentata pe noi

principii de drept, cum ar fi principiul suveranitatii, principiul laicitatii statului, principiul egalitatii

normele cutumiare care erau transpuse in special in dreptul familiei, au fost

abrograte, dar, se spune ca influenta americana a fost determinanta in ceea ce priveste organizarea judiciara

astfel exista o asemanare in ceea ce priveste cele 3 grade de jurisdictie:

I. Tribunalele de prima instanta sau judecatoriile

II. Tribunalele regionale si Curtile de apel

III. Curtea Suprema

- toate au competenta de a judeca conform modelului american

- Curtea Suprema este compusa din presedinte si 15 judecatori, dar

numirea lor este politizata

- judeca conformitatea hotararilor judecatoresti cu legea, dar judeca si

conformitatea legilor cu Constitutia, ca in sistemul american

- atunci cand verifica legalitatea hotararilor instantelor inferioare, Curtea Suprema se pronunta in toate cauzele pentru care este sesizata, spre deosevbire de sistemul american

- un loc aparte il ocupa procedura necontencioasa, care isi are sursa in valorile traditionale japoneze, deoarece la japonezi se considera ca numai in mod exceptional un conflict trebuie rezolvat pe calea introducerii sau formularii actiunii in justitie

- accentul se pune pe rezolvarea amiabila a oricarui conflict, de aceea procedura necontecioasa este foarte importanta

- ea cuprinde 2 etapte: compromisul si concilierea