Exercitarea drepturilor cetatenesti - analiza drepturilor si libertatilor cetatenesti

Toate drepturile si libertatile cetatenesti cu caracter universal si indivizibil, in sensul ca toti cetatenii unui stat se pot bucura de aceste drepturi si libertati in totalitatea lor. Exceptiile sunt separat reglementate de lege.

Dupa cum vom dezvolta intr-un capitol aparte exercitarii in mod universal si indivizibil a unor drepturi le sunt corelate o serie de indatoriri, care, de asemenea, trebuiesc indeplinite cu caracter universal si indivizibil.

In exercitarea drepturilor si libertatilor legea de baza a tarii, Constitutia, stabileste o serie de principii generale dupa cum urmeaza:

- neretroactivitatea legii insemnand ca toate legile, asa cum este prevazut in art. 1 al Codului Civil, dispun numai pentru viitor si nu au putere retroactiva. Singurele exceptii sunt cele referitoare la legea penala mai favorabila si la situatia legilor interpretative ce devin necesare in situatia in care un act normativ poate fi inteles in doua sau mai multe feluri, situatie in care legea interpretativa se aplica de la inceputul existentei acelui act normativ.

- egalitatea in drepturi a cetatenilor priveste, de asemenea, toate drepturile in ansamblul lor.

Reglementarile din acest domeniu se refera la toate sferele de activitate si au unele particularitati si sublinieri in domeniile:

- egalitatii in drepturi a femeilor cu barbatii;

- egalitatii in drepturi a cetatenilor fara deosebire de rasa, nationalitate sau origine etnica, limba, avere sau origine sociala. In acest sens statul recunoaste si garanteaza persoanele apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii etnice, culturale, lingvistice si religioase;

- egalitatea in drepturi a cetatenilor fara deosebire de religie, opinie sau apartenenta politica.

Cetatenii romani se bucura de protectie si in strainatate, iar cetatenii strainii si apatritii se bucura in Romania de protectie juridica, acestia din urma avand insa doar drepturile ce deriva din calitatea lor de oameni si nu pe acelea ce deriva din calitatea de cetatean, calitate care incumba si unele obligatii fata de tara lor.

Accesul liber la justitie este garantat atat cetatenilor romani, cat strainilor sau apartizilor pentru a-si apara un drept, o libertate sau un interes legitim.

Acest principiu, a accesului liber la justitie este concretizarea exercitiului tuturor drepturilor pe teritoriul unui stat, posibilitatea sesizarii justitiei si prin aceasta declansarea unor mecanisme de interventie garantate de stat constituind modalitatea uzuala de repunere in drepturi a unui cetatean ce a avut de suferit.

Restrangerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertati are un caracter de exceptie. Aceste situatii nu pot fi definite decat prin lege si sunt menite sa stabileasca limita exercitarii unui drept acolo unde acesta incepe sa dauneze altuia (cetatean sau societate). Restrangerea exercitiului unor drepturi trebuie sa fie proportionala cu situatia ce o motiveaza, legitima si aplicabila numai daca legea o impune.

Analiza drepturilor si libertatilor cetatenesti prevazute de Constitutia Romaniei

Dreptul la viata este primul drept consacrat de majoritatea actelor normative in materie atat istorica cat si ierarhic. Declaratia universala a Drepturilor omului stabileste in art. 3 ca "orice om are dreptul la viata, liberate si la inviolabilitatea persoanei". In pactul privitor la drepturile civile si politice, art. 6, pct. 1 arata ca: "dreptul la viata este inerent oricarei persoane umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitrar".

Toate Constitutiile din lume au reglementari referitoare la dreptul la viata. Ele se deosebesc insa in functie de admisibilitatea sau inadmisibilitatea pedepsei cu moartea, in situatia statelor in care pedeapsa cu moartea este admisa, legea trebuind sa prevada in mod clar situatiile si modul in care acest lucru se aplica pentru a preveni situatiile arbitrare.

In Romania pedeapsa cu moartea este interzisa (art. 22, alin. 3 din Constitutie).

Dreptul la integritate fizica este strans legat de dreptul la viata si reglementat in acelasi articol al Constitutiei. Orice atingere adusa integritatii fizice a persoanei este sanctionata de legea penala. Exceptiile trebuie sa fie expres prevazute de lege si motivate de apararea securitatii nationale, a ordinii, sanatatii sau moralei publice. Intalnim asemenea situatii in cazurile obligativitatii vaccinarii, obligarii la recoltare de probe de sange pentru dovedirea intoxicatiei alcoolice, etc.

Dreptul la integritate psihica este reglementat de art. 22, alin. 2 din Constitutie in sensul ca: "nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau tratament inuman ori degradant". Statele care au aderat la conventia contra torturii si altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante promovata de O.N.U. in 1984 s-au angajat de a lua masurile legislative, administrative, judiciare eficiente pentru a impiedica comiterea de acte de tortura sau aplicare de pedepse crude, tratamente inumane sau degradante pe teritoriul lor de jurisdictie. Pe aceeasi conventie s-au instituit si posibilitati de control reciproc intre state pentru a se verifica modul in care aceste norme sunt respectate. O situatie speciala este intalnita in cadrul penitenciarelor si a spitalelor de psihiatrie sens in care vom reveni cu aplicatiile specifice din domeniul medical.

Libertatea individuala este reglementata de art. 23 din Constitutie si are mai multe componente referitoare la:

- libertatea individuala,

- perchezitionarea,

- retinerea,

- arestarea preventiva.

Constitutia stabileste conditiile in care se pot realiza perchezitii, retineri, sau arestari, numai in cazurile si cu procedura prevazuta de lege si daca se justifica prin motive legale numai pe perioada cat aceste motive subzista.

Intreaga materie a libertatii individuale este guvernata de doua reguli fundamentale existente in majoritatea sistemelor juridice democratice, inclusiv in tara noasta, anume:

- prezumtia de nevinovatie si

- legalitatea pedepsei.

Dreptul la aparare  este strans legat de cel al libertatii individuale, dar este distinct reglementat in Constitutie. In acest sens legea nu numai ca permite partilor intr-un proces sa fie asistate de catre un avocat, dar oblica statul ca in situatiile in care, din diferite motive nu au un avocat ales, statul sa le puna la dispozitie un avocat. Asemenea situatii se intalnesc in cazul proceselor cu minori sau in cele in care se judeca infractiuni grave urmare carora invinuitul ar putea fi condamnat la o pedeapsa foarte severa.

Dreptul la libera circulatie este garantat atat pentru deplasarea in tara cat si in strainatate, orice cetatean fiind liber sa-si stabileasca domiciliu sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra sau de a reveni in tara. Exceptiile sunt expres stabilite de legi.

Restrangerile acestui drept pot fi prevazute pentru protejarea sigurantei nationale, a ordinii publice, sanatatii sau moralitatii publice. Exista situatii in care libera circulatie a unei persoane poate pune in pericol grav ordinea de drept, poate aduce dupa sine riscul raspandirii unei epidemii sau comiterea de acte antisociale de catre cetatenii bolnavi psihic, sens in care vom reveni studiind posibilitatile de internare nevoluntara a unor asemenea cetateni, libera lor circulatie fiind in asemenea conditii restransa.

Dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private este impus spre respect autoritatilor publice prin art. 26 din Constitutie in limitele

- libertatii altora,

- ordinii publice,

- bunelor moravuri.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Ca un dezmembramant al dreptului la viata intima si privata este dreptul persoanei de a dispune de ea insasi, termen inrudit cu acela al libertatii corporale, multa vreme nexprimata in texte legale datorita unor motive religioase morale sau a unor obiceiuri. Acest drept a fost multa vreme revendicat de gruparile feministe, in legatura cu libertatea sexuala si evitarea riscului de maternitate nedorita, de folosirea anticonceptionalelor, drept la avort, etc. Un alt aspect al problemei este acela legat de dreptul de a dona organe si tesuturi pentru transplante precum si efectuarea de experimente pe om.

Asociind acestor drepturi cadrul juridic necesar, vom aprofunda in studiul bioeticii aceste subiecte alaturi de cele legate de sinucideri, dreptul la sinucidere, eutanasie si consimtamantul la experimente medicale sau stiintifice.

Subliniem inca odata ca exercitarea dreptului la viata intima, familiala si privata nu poate fi facuta in detrimentul drepturilor altor persoane sau in detrimentul societatii. In acest sens exista numeroase limitari, multe dintre ele avand aspect medical cum ar fi examenul prenoptial si comunicarea reciproca intre soti a starii de sanatate; examinare medicala impusa la inceperea unor activitati, examinari medicale instituite in vederea depistarii unor boli; masuri medicale pentru combaterea bolilor transmisibile a toxicomaniei, vaccinarii obligatorii.

Reglementarile privind viata intima familiala si privata se extind si asupra datelor cu caracter personal ce nu trebuiesc divulgate, dreptul la propria imagine interzicand orice imixtiune arbitrara sau inegala.

Inviolabilitatea domiciliului este aparata de art. 27 din Constitutie. Prin lege nu se face o deosebire intre domiciliu si resedinta si nici intre acesta si proprietate. Este in aceeasi masura aparata o persoana aflata intr-o proprietate a sa sau intr-un loc in care locuieste in mod legitim chiar daca este o camera de hotel, o camera de camin sau un loc unde in mod mai mult sau mai putin statornic s-a asezat. Insati Constitutia utilizeaza si notiunea de resedinta pentru a arata ca persoana este la fel de aparata si in aceste situatii si pentru a nu permite distinctia facuta de Codul civil in care domiciliul este acolo unde are locuinta sa statornica si principala.

Constitutia si legea prevad, la fel ca si pentru alte drepturi, si pentru acela din inviolabilitate a domiciliului, situatiile concrete cand se poate deroga de la inviolabilitatea domiciliului.

Acestea sunt atunci cand:

- se executa un Mandat de arestare sau o Hotarare judecatoreasca.

- se inlatura prin aceasta o primejdie privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei personae,

- se apara securitatea nationala si ordinea publica,

- se previne raspandirea unei epidemii.

Este de asemenea reglementata perchezitia dispusa de judecator si efectuata in conditiile prevazute de lege in timpul zilei cu exceptia infractiunilor flagrante cand este admisibila tot prin dispozitia unui judecator, si in timpul noptii.

Dintre drepturile si libertatile social economice si culturale retinem:

Dreptul la invatatura fiind cuprins in acela de educatie, este menit sa asigure sanse egale oamenilor promovand doar competenta profesionala si interzicand orice discriminari si privilegii in afara competentei. El este in aceeasi masura o obligatie, invatamantul primar sau general fiind obligatoriu ca participare pentru cursant si ca asigurare a celor necesare procesului de invatamant pentru administratie.

In art. 32 Constitutia consacra gratuitatea invatamantului general obligatoriu de stat, desfasurarea invatamantului  de toate gradele in limba romana, intr-o limba de circulatie internationala sau in limba minoritatilor nationale care se bucura de dreptul de a putea fi instruite in limba lor.

Sunt reglementate de asemenea autonomia universitara, acordarea de buse sociale si libertatea invatamantului religios.

Asociat dreptului la invatatura, in art. 33 este reglementat accesul la cultura, statului revenindu-i obligatia de a asigura libertatea persoanei de a se dezvolta spiritual si de a accede la valorile culturii nationale si universale. Identitatea spirituala, conservarea mostenirii culturale si dezvoltarea creativitatii sunt valori promovate prin grija statului.

Dreptul la ocrotirea sanatatii este reglementat de art. 34 din Constitutie prin care statul se obliga sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.

Aceste masuri obligatorii deriva din pactul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale care prin art. 9 nominalizeaza dreptul persoanelor la securitate sociala, domeniu in care intra Asigurarile Sociale, iar prin art. 12 dreptul persoanei de a se bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala.

Fiind intr-o continua dezvoltare domeniul ocrotirii sanatatii implica eforturi pozitive din partea statului pentru a imbunatatii indicatorii de mortalitate, de morbiditate si igienico-sanitari, prin masuri de profilaxie si de tratament a tuturor categoriilor de boli si in deosebi a celor epidemice, endemice si profesionale.

O bogata legislatie a fost elaborata in domeniu. Legile si reglementarile subsecvente se refera la:

- organizarea sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare;

- organizarea asigurarilor sociale de sanatate;

- organizarea si reglementarea asigurarilor private de sanatate;

- infiintarea si organizarea unitatilor sanitare ambulatorii si spitalicesti;

- exercitarea profesilor de medic, farmacist si asistent medical;

- exercitarea profesilor paramedicale si infiintarea de unitati cu asemenea profil;

- masurile obligatorii de profilaxie si antiepidemice;

- evidenta bolilor si a bolnavilor;

- drepturile pacientilor;

- mijloacele de acordare a ajutorului in caz de urgente si catastrofe, etc.

Dreptul la un mediu sanatos este distinct reglementat in Constitutie fiind insa un derivat al dreptului la ocrotirea sanatatii.

Statul asigura cadrul legislativ necesar exercitarii acestui drept si oblica toate persoanele fizice si juridice de a respecta, proteja si ameliora mediul inconjurator. Prin legi se prevad obligatiile si responsabilitatile in domeniu insistandu-se atat pe masurile de prevenire cat si pe acelea de reparare prin dezdaunare a prejudiciilor cauzate.

Dreptul la munca si la protectia sociala a muncii  este reglementat de art. 41 din Constitutie in sensul ca: "alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei precum si a locului de munca este libera".

La fel ca si in cazul dreptului la ocrotirea sanatatii, in pacul international relativ la drepturile economice, sociale si culturale, dreptul la munca este privit ca un ansamblu de obligatii clare puse in sarcina statelor care au semnat acest pact. Prin expresia "dreptul la munca nu poate fi ingradit" Constitutia accepta ideia ca dreptul la munca este un drept inerent fiintei umane, natural si este sursa prin care cetateanul isi va procura toate cele necesare vietii.

In practica, prin lege sunt reglementate si acele situatii in care in baza unor principii economice, sociale si morale sanatoase, ocuparea locurilor de munca, in concret se face utilizandu-se criterii de competenta atunci cand exista competitie pentru acelasi loc de munca sau acelasi loc de formare profesionala.

Constitutia consacra dreptul, iar legile speciale detaliaza masurile de protectie sociala a muncii. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de munca al femeilor si tinerilor, salariu minim brut pe tara, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii deosebite sau speciala precum si formarea profesionala. Ziua de lucru normala a fost stabilita la 8 ore, iar Constitutia mai prevede, in mod distinct, faptul ca la munca egala femeile au salariu egal cu barbatii.

Preluand prevederile Pactului international relativ la drepturile civile si politice care arata ca nimeni nu va putea fi tinut in sclavie, in servitute si nu va putea fi constrans sa indeplineasca o munca fortata sau obligatorie, Constitutia Romaniei prevede in art. 42 interzicerea muncii fortate, stabilind totodata limitele acestei notiuni in sensul ca nu constituie munca fortata activitatile incluse in datoriile militare, in cazul exercitarii acestora prin servicii alternative, nici munca condamnatilor prin Hotarari judecatoresti la munca in folosul societatii. Sunt, de asemenea, exceptate prestatiile necesare in situatiile exceptionale de calamitati si pun in pericol viata, securitatea sau sanatatea unor categorii largi din populatie.

Legat de dreptul la munca si de interzicerea muncii fortate este si dreptul la greva. Prin art. 43 din Constitutie acest drept este rezervat salariatilor care trebuie sa isi apere intereselor profesionale, economice si sociale. Prin lege se stabilesc conditiile si limitele exercitarii acestui drept precum si situatiile cand, pe parcursul desfasurarii grevelor sunt necesare o serie de masuri in asigurarea serviciilor esentiale pentru bunul mers al societatii astfel incat sa nu aiba de suferit persoane nevinovate.

Dreptul de proprietate este garantat fiecarui cetatean prin art. 44 al Constitutiei si cuprinde posibilitatea persoanei fizice de a dobandi o proprietate, de a se folosi de ea si de a dispune liber in legatura cu aceasta inclusiv prin transmiterea dreptului sau altuia.

Constitutia stabileste unele limitari in legatura cu sfera propietatii atunci cand interesul general o cere, pentru cauze de utilitate publica si numai dupa o dreapta despagubire fara nici o distinctie legata de apartenenta sociala, etnica, religioasa sau politica.

Dreptul de proprietate al cetatenilor straini si a patrizilor asupra terenurilor este reglementat prin reciprocitate, in baza tratatelor internationale la care Romania este parte si cel de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

Constitutia mai are prevederi legate de exercitarea dreptului de proprietate cu buna credinta in sensul respectarii bunei vecinatati conform obiceiului si legii si protectiei medicului. Regimul confiscarilor este limitat la situatiile in care bunurile respective au fost destinate, folosite sau provenite din infractiuni ori contraventii, averea dobandita licit ne putand fi confiscata.

Asociata dreptului de proprietate privata sunt si cele prevazute in articolele 45 si 46 din Constitutie si anume:

Libertatea economica

- dreptul la mostenire, care este garantat.

Dreptul la un nivel de trai decent prevazut de art. 47 al Constitutiei obliga statul roman sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala in folosul cetatenilor pentru a le asigura nivelul de trai decent.

Sunt enumerate o serie de drepturi cu caracter social ce au fost introduse in legi specifice dupa cum urmeaza:

- dreptul la pensie

- dreptul la concediu de maternitate platit

- dreptul la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat

- dreptul la ajutor de somaj

- dreptul la Asigurari sociale publice sau private

- dreptul la masuri de asistenta sociala.

Asa cum este redactat textul Constitutiei admitem identificarea si nominalizarea de noi asemenea forme prin care statul sa asigure imbunatatirea nivelului de trai al populatiei.

In domeniul Dreptului familiei, Constitutia consfinteste din art. 48 intitulat Familia

Dreptul la casatorie se bazeaza pe liberul consimtamant al sotilor, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea lor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.

Prin lege s-au stabilit ulterior conditiile de incheiere, de desfacere si de nulitate a casatoriei, Constitutia stabilind doar ca forma religioasa a casatoriei poate fi celebrata numai dupa casatoria civila, iar dreptul copiilor nascuti in afara casatoriei este egal in fata legii cu cei din casatorie.

Desi in cadrul fiecarui drept de natura sociala reglementat de Constitutie, tinerii sunt mentionati in mod deosebit ca beneficiari ai drepturilor respective prin art. 49 se introduce un

drept al copiilor si tinerilor la protectie si asistenta In cadrul acestuia, in afara celor mentionate la dreptul la invatatura, dreptul la munca, la casatorie si la intemeierea unei familii, copii si tinerii beneficiaza de un regim special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor. Acesta se face prin intermediul unor alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap acordate parintelui care ii ingrijeste. In acelasi mod este reglementata prin interdictie exploatarea minorilor si folosirea acestora in activitati care le-ar dauna sanatatii, moralitatii sau le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea normala. Angajarea ca salariati a minorilor sub l5 ani, este interzisa, iar autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala, economica, cultura si sportiva.

Dupa cum se observa din textul Constitutiei, acesta instituie o obligatie a statului de a participa activ nu numai de a respecta un drept natural. Modul in care aceasta contributie este adusa se stabileste pin lege.

O forma de protectie speciala este rezervata persoanelor cu handicap. Acestea, prin art. 50 al Constitutiei intitulat

protectia persoanelor cu handicap sunt incadrate intr-un program national menit sa le asigure egalizarea sanselor prin participare efectiva a acestor persoane  la viata sociala prin actiuni directe sau prin indatoriri ce revin parintilor si tutorilor cu ajutorul uneori a unor organizatii nonguvernamentale specializate.

Nu vom dezvolta drepturile exclusiv politice, dreptul de a alege si de a fi ales nefacand obiectul cursului de fata nici la drepturile si libertatile social politice (libertatea constiintei, libertatea de exprimare, dreptul la informatie, libertatea intrunirilor, de asociere, secretul corespondentei). Acestea vor fi evidentiate doar in momentul in care vin in atingere cu drepturi de natura economica si sociala a cetatenilor.

Va trebui sa acordam insa atentia cuvenita asa numitelor drepturi garantii prin care cetateanul isi asigura exercitarea tuturor celorlalte drepturi.

Dintre drepturile garantii fac parte:

Dreptul de petitionare Acest drept apartine, asa cum este aratat in art. 51 din Constitutie fie indivizilor, fie unor grupari de cetateni sau organizatii legal constituite. Acestea se pot adresa autoritatilor prin petitii numai in numele colectivelor pe care le reprezinta. Din cele de mai sus rezulta clar ca orice petitie trebuie sa isi dezvaluie identitatea petitionarului prin afirmarea datelor de identificare necesare.

Pe cale de consecinta autoritatile publice au obligatia de a examina petitiile si de a raspunde acestora in termenele si conditiile stabilite prin lege, lege care nu va putea diminua dreptul de a petitiona ce va trebui doar sa prevada procedura de urmat si raspunderea celor chemati sa raspunda petitionarului.

Avand in vedere ca dreptul de petitionare nu poate fi ingradit, el este si scutit de orice taxe pentru ca posibilitatea realizarii dreptului sa nu fie influentata de taxele necesare.

Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica  este cel de al doilea drept in categoria drepturilor garantii, aflandu-se in stransa corelatie cu dreptul de petitionare. Art. 52 din Constitutie consacra dreptul cetateanului nedreptatit de o autoritate publica prin vatamarea unui drept al sau ori a unui interes legitim prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, de a obtine recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. Conditiile si limitele exercitarii acestui drept sunt stabilite prin legea organica privind contenciosul administrativ. Este prevazuta de asemenea raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare existand astfel garantia ca nimeni nu va suferi un prejudiciu din partea autoritatilor statale.

Articolul se refera insa numai la acte cu caracter administrativ, legile sau Hotararile judecatoresti nefiind incadrabile aici. In cazul legilor cetateni au deschisa calea exceptiei de neconstitutionalitate, iar in cazul Hotararilor judecatoresti au dreptul liberului acces la justitie prevazut de art.21 din Constitutie.