Coproprietatea obisnuita sau temporara - regimul juridic al exercitarii coproprietatii obisnuite sau temporare

Aspecte introductive. Specificul coproprietatii obisnuite sau temporare consta in faptul ca are caracter vremelnic^[1] deoarece dureaza in timp pana la sistarea ei. Modalitatea specifica de sistare este imparteala. Codul civil nu cuprinde reguli privind exercitarea coproprietatii obisnuite. In schimb, cu privire la indiviziune exista cateva reglementari in partea consacrata impartelii succesorale (art.728 si urm.). Datorita acestei stari legislative, regimul juridic al coproprietatii obisnuite a fost elaborat si conturat de literatura de specialitate si practica judiciara.

Coproprietatea obisnuita sau temporara poate rezulta dintr­o mostenire, atunci cand la succesiune vin doi sau mai multi mostenitori. De asemenea, izvoarele coproprietatii pot fi: un contract de dobandire a unui bun de catre doua sau mai multe persoane; uzucapiunea rezultata dintr-o coposesie; construirea sau realizarea in comun a unui bun mobil sau imobil, incetarea unei societati civile neurmata de impartirea patrimoniului ei intre asociati (art. 1530 C.civ) etc.

Regimul juridic al exercitarii coproprietatii obisnuite sau temporare. Asa cum aratam, regimul juridic al coproprietatii nu este organizat prin lege. De aceea, elaborarea si constructia lui s-a realizat de literatura de specialitate si practica judiciara^[2].

In acest scop s-au avut in vedere unele reglementari ale Codului civil care isi au sediul la materia succesiunilor. Succesiunea constituie principala si cea mai frecventa sursa a coproprietatii.

Regimul juridic al coproprietatii are la baza doua idei sau principii, si anume^[3]:

a) nici unul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv asupra unei parti materiale determinata din bunul aflat in coproprietate;

b) fiecare copartas are un drept exclusiv numai asupra unei cote-parti ideale, abstracte, matematice din dreptul de proprietate asupra acelui bun.

In functie de aceste doua principii pot fi analizate drepturile si obligatiile copartasilor. Este insa necesar sa distingem intre drepturile copartasilor asupra bunului in materialitatea sa si drepturile copartasilor referitoare la cota-parte ideala, matematica din dreptul de proprietate care apartine fiecaruia in mod exclusiv.

A.             Drepturile copartasilor asupra bunului in materialitatea sa Dupa cum am putut constata, coproprietarii nu au drepturi sau prerogative asupra unei parti determinate din bun, privit in materialitatea sa. De aici, ar trebui sa ajungem la concluzia ca nici un fel de act nu poate fi facut cu privire la bun, privit in materialitatea lui, fara acordul unanim al copartasilor^[4]. Asadar, in lipsa unor reglementari legale in materie ori a conventiei copartasilor, s-ar impune aplicarea si respectarea principiului unanimitatii. Totusi, literatura de specialitate si practica judiciara au admis ca exercitarea atributelor de posesie si folosinta poate fi facuta de fiecare coproprietar. Ba mai mult, pot fi incheiate chiar si acte de dispozitie juridica, a caror eficacitate depinde de rezultatul impartelii.

Pentru o corecta intelegere a modului de exercitare a acestor prerogative este necesar sa ne referim, pe de-o parte, la actele materiale si, pe de alta parte, la actele juridice^[5].

a) Actele materiale constau in acte de posesie, folosinta si dispozitie materiala asupra bunului comun. Posesia ori, mai corect, coposesia permite fiecarui copartas sa exercite stapanirea materiala a bunului, simultan si concurent cu ceilalti copartasi. Copartasul care este tulburat sau exclus de la posesie de catre ceilalti copartasi are dreptul sa introduca impotriva lor o actiune posesorie^[6]. Posesia exercitata de catre un singur copartas asupra bunului comun nu este o posesie utila si deci el nu poate invoca uzucapiunea . Ea insa poate deveni utila atunci cand copartasul interverteste coposesia in posesie exclusiva . In acest din urma caz, copartasul posesor exclusiv al bunului are posibilitatea sa invoce uzucapiunea, in conditiile prevazute de lege, pentru a deveni proprietarul sau exclusiv . Folosinta materiala a bunului poate fi exercitata de fiecare copartas cu respectarea urmatoarelor doua reguli: sa nu schimbe destinatia si modul de utilizare a bunului , sa nu impiedice exercitiul simultan si concurent al folosintei celorlalti copartasi . Atunci cand copartasii nu se inteleg cu privire la folosirea materiala a bunului comun, instantele de judecata nu sunt competente, in principiu, sa hotarasca asupra unui partaj de folosinta la cererea unui copartas, fara consimtamantul celorlalti . Credem ca ratiuni practice fac totusi necesara admisibilitatea partajului de folosinta imobiliar pe cale judiciara . In primul rand, daca orice coproprietar poate cere partajul dreptului, cu atat mai mult el poate cere partajarea folosintei, conform principiului "cine poate mai mult, poate si mai putin". In al doilea rand, cat timp coproprietarii nu cer chiar partajarea dreptului, rezulta ca ei sunt de acord cu partajul de folosinta, iar neintelegerea priveste doar modalitatea de realizare a acestui partaj (de folosire a bunurilor comune) . In orice caz, in viitorul cod civil se impune sa consacre expres posibilitatea realizarii unui asemenea partaj. In schimb, oricare copartas are dreptul de a cere incetarea coproprietatii prin partaj, in lipsa unei conventii de ramanere temporara in coproprietate . Fructele bunului comun pot fi percepute sau culese in proprietate exclusiva de catre coproprietari, proportional cu cota-parte ideala din dreptul de proprietate ce revine in exclusivitate fiecaruia .

Dispozitia materiala asupra bunului comun poate fi exercitata numai daca exista consimtamantul tuturor coproprietarilor^[17]. Asadar, un coproprietar nu poate, fara acordul celorlalti, sa execute lucrari de transformare, renovare sau orice alta lucrare de natura a schimba destinatia bunului . Productele bunului revin fiecarui coproprietar, proportional cu cota-parte pe care o are din dreptul de proprietate.

b) Actele juridice. Avand in vedere specificul coproprietatii, actele juridice care se incheie asupra bunului comun in materialitatea sa ori asupra unei parti materiale determinata din bun sunt guvernate de regula unanimitatii^[19]. Totusi, viata a demonstrat ca acest principiu aplicat in mod scrupulos este, adeseori, daunator sub aspect economic. De aceea, el cunoaste unele derogari si atenuari. In acest sens, este necesar sa distingem intre actele de conservare, administrare si dispozitie juridica .

In ce priveste actele de conservare si de administrare, regula unanimitatii a fost atenuata de catre practica judiciara. Astfel, actele de conservare incheiate de catre un singur coproprietar sunt validate in mod constant, in temeiul gestiunii de afaceri^[21]. De asemenea, actele de administrare incheiate de un singur coproprietar pot fi validate, de la caz la caz, considerandu-se ca intre copartasi exista un mandat tacit sau ca acel copartas a actionat in calitate de gerant de afaceri ori aplicandu-se, cand este posibil, regulile de la contractul de societate .

Tot practica judiciara a statuat ca oricare coproprietar poate sa ceara remedierea degradarilor cauzate bunului comun sau despagubiri de la autorul lor, potrivit normelor raspunderii civile delictuale, fara a fi necesar consimtamantul celorlalti coproprietari^[23].

Cu totul alta este rezolvarea in cazul actelor de dispozitie. Astfel, un singur copartas nu poate incheia acte de dispozitie, fara acordul unanim al celorlalti copartasi, prin care sa instraineze sau sa greveze intregul bun ori o parte materiala determinata din acel bun^[24]. Urmeaza ca asemenea acte ar trebui sa nu fie valabile. In pofida acestui fapt, practica judiciara si doctrina clasica a decis ca soarta unui astfel de act juridic este diferita dupa cum dobanditorul cunostea sau nu ca instrainatorul nu are calitatea de proprietar exclusiv al bunului respectiv.

In cazul in care dobanditorul a cunoscut in momentul contractarii ca instrainatorul nu este proprietarul exclusiv al bunului, actul juridic este valabil, fiind insa afectat de o conditie rezolutorie^[25]. Consolidarea sau desfiintarea lui depinde de rezultatul impartelii. Daca prin partaj bunul va reveni in proprietatea exclusiva a fostului copartas-instrainator, dreptul dobanditorului se va consolida, devenind pur si simplu . Atunci cand bunul instrainat va reveni in lotul altui coproprietar, instrainarea se desfiinteaza, fiind rezolvita, in temeiul efectului declarativ al impartelii .

In ipoteza in care dobanditorul bunului comun nu cunoaste, la data incheierii actului, faptul ca instrainatorul are numai calitatea de coproprietar, s‑a apreciat ca actul respectiv este lovit de nulitate relativa^[28]. Aceasta orientare insa nu poate explica de ce valabilitatea actului depinde de comportamentul unui tert si nu de raporturile dintre coproprietari.

O alta opinie, pe care o impartasim, considera ca actul juridic incheiat de un singur coproprietar, fara acordul celorlalti coproprietari, este valabil sub conditia rezolutorie ca la partaj  bunul obiect al acelui act sa fie atribuit unui alt coproprietar indiferent de faptul ca tertul dobanditor a cunoscut sau nu ca instrainatorul nu este proprietarul exclusiv al bunului comun . Prin urmare, actul este perfect valabil intre partile contractante (coproprietarul contractant si tert) dar este inopozabil coproprietarilor care nu si au dat acordul la incheierea acestuia . Astfel, cat timp coproprietarii necontractanti nu invoca opozabilitatea, actul produce efecte . In momentul invocarii ei sunt inlaturate insa efectele acestui act fata de coproprietarii care o invoca; actul este considerat ca fiind inexistent, coproprietarii putand exercita atributele uzului si folosintei fata de tertul care este considerat ca neavand nici un drept asupra bunului comun. Inopozabilitatea poate fi invocata doar pana la partaj, cand prin efectul impartelii conditia rezolutorie se va realiza (caz in care actul se va desfiinta retroactiv) sau va cadea (caz in care actul se va consolida) .

B. Drepturile copartasilor cu privire la cota‑parte ideala din dreptul de proprietate . Reamintim faptul ca fiecare coproprietar are un drept de proprietate propriu, exclusiv, in cota-parte ideala, matematica. De aceea, oricare coproprietar poate instraina si greva cota-parte din dreptul de proprietate asupra bunului in favoarea unui alt copartas sau a unei terte persoane. In caz de instrainare a cotei-parti din dreptul de proprietate, situatia nu se schimba, dobanditorul luand locul fostului coproprietar.

C. Obligatiile copartasilor . Toti copartasii sunt obligati si contribuie, proportional cu cota-parte a fiecaruia, la acoperirea cheltuielilor si datoriilor ocazionate de intretinerea, conservarea si administrarea bunului comun. Ele pot fi datorate unuia dintre coproprietari ori unei alte persoane. Daca obiectul coproprietatii este un teren agricol, coproprietarii mai au si o suma de obligatii propter rem prevazute expres de legislatia funciara.