Nulitatea absoluta a partajului

Partajul efectuat pe cale conventionala cat si cel efectuat prin tranzactie judiciara, poate fi afectat de nulitate absoluta in aceleasi conditii ca si orice alta conventie, cum ar fi, spre exemplu, lipsa cauzei, cauza falsa, ilicita sau imorala, obiect ilicit etc. Fata de aceasta situatie nu insistam asupra acestor aspecte si facem trimitere la lucrarile de specialitate in domeniu. Se impune totusi a ne opri asupra semnificatiei notiunii de «cauza in partaj» pentru ca aplicarea normelor generale nu se poate face fara a defini sensul acestei notiuni. Pentru acest scop trebuie sa ne raportam la finalitatea pe care o au in vedere coindivizarii atunci cand recurg la aceasta operatiune juridica. Aceasta finalitate consta in transformarea dreptului de proprietate indiviz intr-un drept exclusiv. Vom retine, deci, drept cauza a partajului transformarea drepturilor coindivizarilor asupra masei indivize in drepturi de proprietate exclusiva asupra unor bunuri echivalente cotei avute in respectiva masa. Cauza este deci afectata ori de cate ori aceasta finalitate nu se realizeaza.

In doctrina s-a discutat sanctiunea aplicabila partajului efectuat in lipsa unuia dintre coindivizari, precum si soarta partajului efectuat cu participarea unei persoane care nu are calitatea de coindivizar. Daca in ceea ce priveste partajul efectuat in lipsa unui coindivizar s-a sustinut, in general, ca acesta este inopozabil copartasului care nu a participat la imparteala ¹ , cu privire la soarta partajului la care a participat si o persoana ce nu avea calitatea de coindivizar, opiniile au fost divergente. Astfel, intr-o opinie se sustine ca acest partaj este valabil, iar partea atribuita strainului, apartinand in coproprietate erezilor, acestia si-o vor imparti dupa ce au redobandit-o prin petitia de ereditate ² . Intr-o alta opinie s-a sustinut ca acest partaj este afectat de nulitate absoluta ³ . In sfarsit, intr-o alta opinie se arata ca acest partaj este valabil cand strainul a participat la partaj cu acordul coindivizarilor si fara eroare asupra lipsei calitatii de coindivizar si ca este anulabil atunci cand tertul a fost admis la partaj motivat de eroarea copartajantilor asupra calitatii lui de coindivizar ⁴ .

In ceea ce ne priveste apreciem ca atat in cazul partajului conventional cat si al celui judiciar, neparticiparea unui coindivizar la imparteala face ca actul de partaj efectuat in lipsa lui sa-i fie inopozabil, astfel incat el are dreptul sa ceara o noua imparteala ⁵ .

Referitor la partajul efectuat cu participarea unei persoane care nu are calitatea de mostenitor, consideram ca acesta nu este nici nul, nici anulabil, ci valabil, coindivizarii aflati in eroare avand dreptul la un partaj suplimentar cu privire la bunurile atribuite acestuia. Situatia este asemanatoare celei in care au fost omise unele bunuri de la partaj si se poate face un partaj suplimentar, neexistand posibilitatea anularii acestuia. Evident, partajul suplimentar la care am facut referire mai sus se va face numai dupa ce bunurile atribuite strainului vor fi redobandite, existand, in caz de opunere, calea petitiei de ereditate.

Credem ca nu se poate obtine anularea partajului pentru eroare in situatiile in care exista cai de rezolvare a situatiei prin mentinerea acestuia, intentia legiuitorului fiind aceea de mentinere a partajului ori de cate ori acest lucru este posibil.

In afara cazurilor sus-amintite in legatura cu desfiintarea partajului, se impune a mai face urmatoarele precizari:

- in dreptul civil roman nu este posibila resciziunea impartelii pentru leziune, textul art. 887 C. civ. francez nefiind preluat de legiuitorul roman in intregime desi, asa cum am aratat, acesta si-a intitulat sectiunea a 5-a din capitolul referitor la partaj, "Despre desfiintarea sau resciziunea impartelii";

- posibilitatea desfiintarii impartelii o au si tertii in situatia cand ea a fost facuta cu ignorarea opozitiei facute de acestia ⁶ . Posibilitatea desfiintarii hotararii de partaj, la cererea tertilor, exista si pentru ipoteza cand ei nu au participat in proces si nici nu au facut opozitie, daca partajul s-a facut in graba, tocmai pentru fraudarea intereselor lor. Este admisibila, daca sunt indeplinite conditiile actiunii pauliene, atat revocarea tranzactiei ce a format dispozitivul hotararii de expedient ⁷ , cat si a unei hotarari judecatoresti de partaj, desi aceasta din urma nu reprezinta un act al partilor ci al instantei. Problema revocarii unui partaj fraudulos, prin actiune pauliana, chiar si atunci cand el s-a efectuat prin hotarare judecatoreasca, trebuie solutionata in sensul admisibilitatii acesteia deoarece in acest caz exista o intelegere frauduloasa, un act al partilor, deci nu al instantei, care a generat hotararea nelegala care lezeaza drepturile creditorilor. Ceea ce se urmareste, in situatia cand se dovedeste intelegerea frauduloasa, este anularea acesteia si numai ca o consecinta se tinde si la revocarea hotararii judecatoresti care a materializat-o ^{9 .} Sa mai adaugam ca, in caz de revocare, aceasta produce efecte numai fata de creditorul reclamant, fata de celelalte parti si de terti hotararea continuand sa produca efecte ca si cand partajul este in vigoare.

- testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca testatorul poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pana in ultima clipa a vietii sale. Dreptul testatorului de a revoca sau modifica testamentul sau trebuie privit ca unul absolut ce nu poate suferi ingradiri. O renuntare a testatorului la acest drept al sau ar fi un pact asupra unei succesiuni viitoare prohibit in mod expres de legiuitor (art. 965 C. civ.).

Daca, asa cum rezulta din dispozitiile art. 802 C. civ., testamentul cuprinde in primul rand dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate, in practica s-a observat ca in cuprinsul sau se gasesc si alte dispozitii cum sunt:

- sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala, fie de alta natura (art. 902, art. 930 raportat la art. 830 C. civ.);

- exheredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu limitarile ce le aduce rezerva succesorala (art. 802-841 C. civ.);

- numirea unui executor testamentar, adica a unei persoane care sa supravegheze aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare (art. 910 si urm. C. civ.);

- revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revocari anterioare (art. 802 si art. 920 C. civ.);

- partajul de ascendent (art. 794 si urm. C. civ.);