Caracterizarea generala a infractiunilor contra capacitatii de aparare a Romaniei

Caracterizarea generala a infractiunilor contra capacitatii de aparare a Romaniei

1. Obiectul juridic si material al infractiunilor contra capacitatii de aparare a Romaniei

A. Obiectul juridic generic al infractiunilor contra capacitatii de aparare a tarii il constituie ansamblul relatiilor sociale a caror existenta si dezvoltare nu ar fi posibila fara mentinerea capacitatii de aparare a tarii. Deci este vorba de toate relatiile sociale conditionate de apararea eficienta a acestei valori sociale care este capacitatea de aparare a tarii si care are un caracter complex. Ea inglobeaza valori sociale compo­nente si anume: puterea de lupta a fortelor armate rezulta dintr‑o buna pregatire si dintr‑o desavarsita ordine si disciplina in desfasurarea activitatii specifice; loialitatea si comportarea vitejeasca pe campul de lupta; unitatea de interese a populatiei si spi­ritul ei de rezistenta; atitudinea constanta a cetatenilor fata de obligatiile care le incumba in legatura cu apararea tarii[1].

B. In cazul unor infractiuni contra capacitatii de aparare exista si un obiect material (de exemplu, in cazul infractiunilor de lovire a superiorului sau a sefului, a infe­riorului sau a subalternului, obiectul material este corpul persoanei lovite).

2. Subiectii infractiunilor

A. Subiectul activ al infractiunilor contra capacitatii de aparare a tarii este, de regula, militarul, deci o persoana care are o calitate anume, aceea de militar, iar in mod exceptional, pentru unele infractiuni, subiectul activ poate fi un civil, in masura in care acesta are de indeplinit obligatii cu privire la capacitatea de aparare a tarii (la unele infractiuni, subiect activ poate fi atat un militar, cat si un civil).

Deoarece in Codul penal nu se defineste notiunea de militar, pentru lamurirea aces­­teia este necesar sa tinem seama de prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 45/1994 privind apararea nationala a Romaniei[2], ale Legii nr. privind pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare , Legea nr. 42/2004 privind participarea fortelor armate la misiuni in afara teritoriului statului roman , Legea
nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu si trecerea la serviciu pe baza de voluntariat si Legea nr. 446/2006 privind pregatirea populatiei pentru aparare .

In conformitate cu art. 55 din Constitutie ,,Cetatenii au dreptul si obligatia sa apere Romania. Conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica. Cetatenii pot fi incorporati de la varsta de 20 de ani si pana la varsta de 35 de ani, cu exceptia voluntarilor, in conditiile legii organice".

Intrucat in legislatia penala nu se defineste notiunea de militar[7], pentru lamurirea acesteia este necesar sa tinem seama de prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 45/1994 privind apararea nationala a Romaniei si ale Legii nr. 446/2006 privind pregatirea populatiei pentru aparare.

Potrivit art. 55 alin. (2) si (3) din Constitutie, conditiile privind indeplinirea indato­ririlor militare se stabilesc prin lege organica, dar in orice caz, cetatenii pot fi incorporati de la varsta de 20 de ani si pana la varsta de 35 de ani, cu exceptia volun­tarilor, in conditiile legii organice.

Legea organica, Legea nr. 446/2006, stabileste in art. 3 ca serviciul militar se indeplineste de catre cetatenii romani, barbati si femei, care au implinit varsta de 18 ani, in formele prevazute de lege: a) activ; b) alternativ; c) in rezerva.

Serviciul militar activ se indeplineste in calitate de: a) militar profesionist; b) militar in termen; c) elev sau student la institutiile de invatamant din sistemul de aparare si securitate nationala, cu exceptia elevilor liceelor si colegiilor militare; d) soldat sau gradat voluntar.

Serviciul militar in rezerva se indeplineste in calitate de: a) rezervist voluntar; b) rezervist.

La declararea mobilizarii si a starii de razboi sau la instituirea starii de asediu, indeplinirea serviciului militar in calitate de militar in termen ori rezervist concen­trat/mobilizat devine obligatorie pentru barbatii cu varste cuprinse intre 20 si 35 de ani, care indeplinesc criteriile pentru a indeplini serviciul militar.

Aceasta prevedere este in acord si cu dispozitiile Legii nr. 395/2005, care prevede ca incepand cu data de 1 ianuarie 2007 executarea serviciului obligatoriu, in calitate de militar in termen si militar cu termen redus, se suspenda, dar pe durata starii de razboi, a starii de mobilizare, precum si pe timpul starii de asediu, executarea serviciului militar devine obligatorie, in conditiile Legii [art. 2 alin. (1) si art. 3].

In temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 446/2006, cetatenii care, din motive religioase sau de constiinta, refuza sa indeplineasca serviciul militar sub arme executa serviciul alternativ. De asemenea, in art. 6 din acelasi act normativ se prevede ca nu indeplinesc serviciul militar si sunt scosi din categoria cetatenilor incorporabili: a) cei clasati inapti pentru serviciul militar, cu scoatere din evidenta, conform baremului medical stabilit potrivit reglementarilor in vigoare; b) personalul hirotonit sau ordinat care apartine cultelor reigioase recunoscute de lege, personalul consacrat oficial ca deservent al unui asemenea cult, precum si calugarii care au o vechime in manastire de cel putin 2 ani; c) persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, precum si cei arestati preventiv sau trimisi in judecata, pana la data ramanerii definitive a hotararii prin care s-a solutionat cauza penala. Aceste categorii de persoane nu pot fi deci, nici subiecti activi nemijlociti la infractiunile cu subiect calificat militar.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Infractiunile contra capacitatii de aparare se pot savarsi sub toate formele de articipatie, in special sub forma instigarii si complicitatii (coautoratul fiind mai rar intalnit).

B. Subiectul pasiv principal al acestor infractiuni este statul. In cazul majoritatii infractiunilor exista si un subiect pasiv secundar, adica unitatea sau formatiunea mili­tara a carei activitate a fost perturbata prin comiterea infractiunii.

3. Latura obiectiva

A. In cazul majoritatii infractiunilor din acest grup elementul material se reali­zeaza prin actiuni si numai rareori prin inactiuni.

B. Urmarea imediata a acestor infractiuni presupune, in general, crearea unei stari de pericol derivat din insasi savarsirea actiunii (inactiunii). In alte cazuri legea cere sa existe un rezultat material. In cazul acestor din urma infractiuni va trebui consta­tata existenta raportului de cauzalitate dintre actiune (inactiune) si rezultat

C. La unele infractiuni contra capacitatii de aparare, legea prevede conditii spe­ciale privind locul si timpul savarsirii faptei (de exemplu, campul de lupta sau timp de razboi).

Prin notiunea de "camp de lupta" se intelege teritoriul pe care se dau lupte sau au avut loc lupte terestre, navale sau aeriene, cu inamicul[8].

Potrivit art. 153 C.pen., prin expresia "in timp de razboi" se intelege intervalul de timp de la data mobilizarii sau de la inceperea operatiilor de razboi pana la data trecerii armatei la starea de pace.

4. Latura subiectiva

Infractiunile contra capacitatii de aparare, in general, se savarsesc cu intentie di­recta sau indirecta. In cazul infractiunii prevazute in art. 345 alin. (1) C.pen. (co­li­ziunea), legiuitorul a prevazut explicit posibilitatea savarsirii acesteia si din culpa.

Infractiunile contra capacitatii de aparare care se comit prin inactiune (omisiune) pot fi savarsite atat cu intentie, cat si din culpa, conform dispozitiei din art. 19 alin. ultim. C.pen.

5. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi majoritatea infractiunilor contra capacitatii de aparare sunt sus­ceptibile de o desfasurare in timp si, prin urmare, de forme imperfecte ale infrac­tiunii, legiuitorul nu incrimineaza niciodata actele pregatitoare, iar tentativa este incri­minata numai la infractiunile considerate ca fiind mai periculoase [art. 338, 339, 340, 341, 344 si art. 345 alin. (2) si (3) C.pen.].

Unele din infractiunile contra capacitatii de aparare a tarii sunt de consumare instantanee, la care elementul material al laturii obiective se epuizeaza de la sine prin consumarea infractiunii (de exemplu: lovirea superiorului sau inferiorului, prevazute in art. 335 si 336 C.pen., parasirea navei prevazuta de art. 341 C.pen. etc.).

Alte infractiuni din aceasta categorie sunt infractiuni continue, la care consumarea infractiunii se prelungeste in timp, cum este, de exemplu, infractiunea de dezertare; aceasta se epuizeaza o data cu aducerea sau intoarcerea de buna voie a inculpatului in unitate sau la serviciu[9].

B. Modalitati. Infractiunile contra capacitatii de aparare prezinta, in concret, doua sau chiar mai multe modalitati normative de realizare, corespunzatoare variantelor din dispozitiile de incriminare.

La marea majoritate dintre aceste infractiuni apare ca modalitate agravata savar­sirea acestora in timp de razboi.

Fiecarei modalitati normative poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati fap­tice.

C. Sanctiuni. Sanctiunile prevazute pentru infractiunile contra capacitatii de apa­ra­re a tarii sunt stabilite de catre legiuitor in mod diferentiat, in raport cu gradul de peri­col social pe care‑l prezinta forma simpla, agravata sau calificata a fiecarei infrac­tiuni in parte.

Pentru toate aceste infractiuni legiuitorul a prevazut, ca pedeapsa principala, inchisoarea. La infractiunile care prezinta un grad de pericol social mai grav, pedeapsa principala este detentiunea pe viata, prevazuta in mod alternativ cu inchi­soarea de la 15 la 25 ani [de exemplu: capitularea - art. 338 alin. (1) C.pen.; parasirea comenzii - art. 342 alin. (2) C.pen.; coborarea pavilionului - art. 344 C.pen. etc.].

In cazul acestor infractiuni, de regula, pedeapsa principala este insotita de pedepse complimentare care privesc interzicerea unor drepturi.

Pentru unele dintre infractiunile contra capacitatii de aparare a tarii legiuitorul a prevazut, ca o conditie a tragerii la raspundere penala a autorului, obligatia ca pentru punerea in miscare a actiunii penale, sa existe sesizarea comandantului[10]. Din aceas­ta categorie fac parte infractiunile contra ordinii si disciplinei militare (art. 331‑334 C.pen.), sustragerea de la serviciul militar (art. 340 C.pen.) si infractiunile savarsite numai de civili (art. 353 si art. 354 C.pen.).

Aceasta institutie (a sesizarii comandantului) isi are justificarea in specificul acti­vitatii militare, in cadrul careia comandantul sau seful poarta raspunderea atat pentru pregatirea de lupta a militarilor, cat si pentru apararea valorilor sociale ocrotite de legea penala de catre personalul din unitatea pe care o conduce[11].