Actiunea in anulare a sentintei arbitrale

ACTIUNEA IN ANULARE A SENTINTEI ARBITRALE

Aspecte generale privind desfiintarea sentintei arbitrale

A. Caracterul exceptional al desfiintarii

Acest caracter este consecinta, logica, a acelui caracter al hotararii arbitrale de a fi definitiva.

in acelasi timp, caracterul exceptional al desfiintarii hotararii arbitrale rezulta din reglementarea caii de atac prin care se poate realiza, fiind exclusa calea de atac ordinara - apelul - reglementata de art. 282-298 Cod procedura civila, existand cale de atac proprie acestei materii, cu caracter derogator de la dreptul comun.

B. Caile de atac prin care se poate obtine desfiintarea hotararii
arbitrale: actiunea in anulare si cererea de reexaminare.

De lege lata, paralelismul reglementarii arbitrajului - Codul de procedura civila si Regulile C.A.B. - se regaseste si in privinta caii de atac - extraordinara - prin care se poate cere si obtine casarea hotararii arbitrale.

intr-adevar, Codul de procedura civila reglementeaza actiunea in anulare in art. 364-366, iar Regulile reglementeaza cererea de reexaminare in art. 47.

De lege ferenda, se impune uniformizarea reglementarii (in sensul 'alinierii' Regulilor - ori Normelor - la Codul de procedura civila, chiar daca nu integral).

Diferentele dintre cele doua cai de atac - actiunea in anulare si cererea de reexaminare - pot fi sesizate prin compararea dispozitiilor legale care le reglementeaza. Este necesar, prin urmare, sa fie prezentat continutul acestor dispozitii.

Actiunea in anulare a hotararii arbitrale (data, prin ipoteza, in arbitrajul ocazional ori ad-hoc) este reglementata de Codul de procedura civila, in Cartea a IV-a, cap. VIII - "Desfiintarea hotararii arbitrale'.

Motive pentru care poate fi desfiintata sentinta arbitrala prin actiunea in anulare

Potrivit art. 364: "Hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiunea in anulare pentru unul din urmatoarele motive:

a. litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului' ;

b. tribunalul arbitrai a solutionat litigiul fara sa existe o conventie
arbitrala sau in temeiul unei conventii nule sau inoperante ;

c. tribunalul arbitrai nu a fost constituit in conformitate cu conventia
arbitrala;

d. partea a lipsit la termenul cand au avut loc dezbaterile si procedura
de citare nu a fost legal indeplinita;

e. hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului
prevazut de art. 353/3 C. proc. civ.;

f. tribunalul arbitrai s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au
cerut, sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat
s-a cerut ;

g. hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata
data si locul pronuntarii, nu este semnata de arbitrii;

h. dispozitivul hotararii arbitrale cuprinde dispozitii care nu se pot

aduce la indeplinire;

i. hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii'.

Partile nu pot renunta prin conventia arbitrala la dreptul de a introduce actiunea in anulare a hotararii arbitrale, dar renuntarea la acest drept se poate face dupa pronuntarea hotararii arbitrale .

Competenta sa solutioneze actiunea in anulare a hotararii arbitrale este instanta judecatoreasca imediat superioara instantei judecatoresti care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond in prima instanta. Actiunea poate fi introdusa in termen de o luna de la data comunicarii hotararii .

Actiunea in anulare a hotararii arbitrale are natura juridica a unei cai de atac si, ca urmare, va fi solutionata de un complet format din trei judecatori .

Instanta competenta sa solutioneze actiunea va putea suspenda, cu sau fara cautiune, executarea hotararii arbitrale atacate.

Daca instanta admite actiunea va anula hotararea arbitrala, iar daca litigiul este in stare de judecata se va pronunta si in fond, in limitele conventiei arbitrale. Daca pentru a hotari in fond este nevoie de noi probe, instanta judecatoreasca se va pronunta in fond dupa administrarea lor. In acest din urma caz hotararea de anulare nu se va putea ataca decat odata cu hotararea asupra fondului.

Potrivit art. 366 alin. 2, hotararea instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi atacata numai cu recurs. in art. 364¹, 365 si 366 C. proc. civ. sunt stabilite celelalte aspecte ale regimului juridic al actiunii in anularea hotararii arbitrale⁹¹.

Subiectele actiunii in anulare a sentintei arbitrale.

Solutia in aceasta problema se desprinde din interpretarea gramaticala a dispozitiilor art. 364¹ C. proc. civ.: "Partile nu pot renunta prin conventia arbitrala () '.

Asadar, are dreptul sa intenteze actiune in anulare partea nemultumita din litigiul arbitrai.

§ 4. EXERCITAREA SI JUDECAREA ACTIUNII IN ANULARE

Exercitarea si judecarea actiunii in anulare sunt reglementate, in aspectele esentiale si specifice, de art. 365-366 C. proc. civ. In completare se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile de drept comun.

4.1. Obiectul controlului^[3]

Constituie obiectul actiunii in anulare, asa cum rezulta din textul art. 364, hotararea arbitrala^[4].

a. Numai hotararea arbitrala nationala este supusa controlului exercitat
prin actiunea in anulare. Hotararea arbitrala straina este supusa procedurii
recunoasterii si executarii prevazuta de art. 370-370 C. proc. civ. si de art. 167-
178 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
international privat.

b. Hotararea arbitrala nationala este supusa controlului prin actiunea in
anulare prevazuta de art. 364 C. pr. civ., indiferent ca a intervenit intr-un
litigiu intern sau intr-un litigiu inter national. Este irelevant faptul ca in
litigiul international s-a^Taplicat o lege procedurala straina care prevede alte cai
de atac sau o actiune/recurs in anulare pentru alte motive decat cele stabilite de
art. 364 C. pr. civ. Acest text, prin caracterul sau de dispozitie de ordine publica
si prin formularea sa (hotararea arbitrala poate fi desfiintata "numai prin
actiune in anulare' pentru motivele limitativ si expres prevazute de lit. a-i)
exclude alte cai de atac, inclusiv orice alte motive de anulare, fara a distingedupa cum legea procedurala care le prevede este legea romana sau legea straina aplicabila litigiului. Optiunea partilor pentru legea procedurala straina se poate exercita, astfel cum rezulta din art. 341 alin. 2 C. pr. civ., pana la "continutulsi forma hotararii arbitrale ' inclusiv. Dincolo de aceasta frontiera (care nu este extinsa prin dispozitiile particulare aplicabile arbitrajului international, prevazute de art. 369-369⁵ C. pr. civ.), intervine dispozitia de ordine publica a art. 364 C. pr. civ. care stabileste regimul caii de desfiintare a hotararii nationale.

Solutia legiuitorului roman este concordanta cu solutia Legii-model UNCTRAL asupra arbitrajului din 1985, astfel cum rezulta din coroborarea art. 34 cu art. 6 si art. 1 alin. 3 din aceasta lege, si a fost transpusa in legile straine care au luat-o ca model precum si in alte legi straine^[5].

Mentionam ca sunt tari care permit aplicarea legii procedurale straine si in ceea ce priveste caile de desfiintare a hotararii arbitrale. Tocmai de aceea Conventia de la New York din 1958 pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine prevede ca sentinta arbitrala poate fi anulata "de o autoritatea competenta a tarii, sau dupa legea careia, a fost data sentinta' (art.V(l)lit. e).

Controlul se va desfasura, in principiu, la fel, tara a distinge intre hotararea pronuntata intr-un litigiu intern si aceea pronuntata intr-un litigiu international, tinandu-se insa seama, in litigiul international, de dispozitiile particulare aplicabile arbitrajului international, prevazute de art. 369¹ - 369⁵ C. pr. civ., precum si de incidenta ordinii publice de drept international privat.

c. Poate face obiectul unei actiuni in anulare hotararea arbitrala finala, mai exact, urmand terminologia art. 255 C. pr. civ. si art. 181 din Legea nr.

sentinta arbitrala finala adica hotararea prin care se rezolva fondul cauzei, atat sentintele integrale, prin care se rezolva toate cererile partilor, fie prin admitere, fie prin admitere in parte, fie prin respingere, cat si sentintele arbitrale partiale in intelesul art. 270 C. pr. civ. si art. 56 alin.2 RPA-CAB. Se mai adauga:

sentinta arbitrala pronuntata in caz de renuntare la insusi dreptul pretins (art. 247 C. pr. civ.);

sentinta arbitrala prin care se consfinteste invoiala partilor (hotararea de expedient, prevazuta de art. 271-273 C. pr. civ.);

orice sentinta arbitrala care pune capat litigiului arbitrai, chiar ftira a se fi judecat fondul cum este, spre exemplu, sentinta de respingere a actiunii pentru necompetenta arbitrajului, constatandu-se ca litigiul este de competenta unei jurisdictii straine.

incheierile premergatoare se pot desfiinta numai prin actiunea in anulare introdusa impotriva sentintei arbitrale finale, aceasta actiune socotindu-se a fi tacuta si impotriva lor. Sunt exceptate de la aceasta regula incheierile prin care s-a intrerupt ori s-a suspendat cursul litigiului (incheierile de inchidere a procedurii arbitrale etc:). Asemenea incheieri pot fi desfiintate in conditiile prescrise pentru hotararea finala. O astfel de incheiere este cea de constatare a necompetentei arbitrajului si de declinare a competentei in favoarea unei instante judecatoresti. Dimpotriva, daca tribunalul arbitrai constata ca este competent, litigiul va continua iar incheierea de constatare a competentei se poate desfiinta numai prin actiune in anulare introdusa impotriva hotararii finale (art. alin. 2 C. pr. civ.).

4.2. Motivarea actiunii in anulare.

Actiunea in anulare trebuie motivata in fapt si in drept indiferent de calificarea ce i se da - actiune principala, cale de atac sau avand caracter mixt.

Aceasta inseamna indicarea precisa a motivului de anulare ce se invoca si dezvoltarea lui, adica expunerea greselilor anume imputate, argumentarea in fapt si in drept, indicarea probelor pe care se sprijina. In partea a doua a actiunii in anulare se vor arata, distinct, motivele de fapt si de drept, precum si dovezile pe care se sprijina cererea de amendare in fond a solutiei arbitrale.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Se pune intrebarea daca instanta de control poate acorda termen reclamantului pentru intregirea sau modificarea actiunii in anulare potrivit dispozitiilor art. 132 alin. 2 C. pr. civ. aplicabile unei actiuni principale. Intr-un caz, instanta de control a luat in considerare o "cerere completatoare', respingand exceptia tardivitatii formularii ei cu motivarea ca "art. 365 alin. 2 C. pr. civ. prevede termenul special de o luna de la data comunicarii hotararii arbitrale doar pentru introducerea actiunii in anulare neexistand nici un text de lege special care sa dispuna referitor la motivarea sau completarea acesteia, aplicandu-se prin analogie dispozitiile art. 132 C. pr. civ., prevederi respectate in cauza

4.3. Instanta competenta sa judece actiunea in anulare. Compunerea completului de judecata. Timbrarea.

Din coroborarea art. 365 alin. 1 cu art. 342 alin. 1 C. pr. civ. rezulta ca, in prezent, competenta sa judece actiunea in anulare este instanta judecatoreasca in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul, imediat superioara celei care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta, adica:

□ tribunalul pentru litigiile al caror obiect are o valoare de pana la un miliard lei inclusiv;

□ curtea de apel pentru litigiile al caror obiect are o valoare de peste un miliard lei.

in spiritul deciziei nr. V/2001 a Curtii Supreme de Justitie - Sectiile Unite, actiunea in anulare, "avand continut si efecte similare caii de atac a recursului impotriva hotararilor judecatoresti' se judeca, atat de tribunal cat si de curtea de apel, in complet format din 3 judecatori^[6]. in aceeasi decizie se considera ca "si ratiuni de echitate, in legatura cu fixarea taxei de timbru in raport cu valoare obiectului litigiului, cer ca actiunea in anulare sa fie considerata cale de atac, timbrata ca atare, iar nu ca o actiune propriu-zisa, care sa determine incasarea unei taxe integrale de timbru '.

4.4. Termenul de introducere a actiunii in anulare.

Actiunea in anulare poate fi introdusa in termen de o luna de la data comunicarii hotararii arbitrale (art. 365 alin. 2 C. pr. civ.).

Termenul curge de la data comunicarii valabile a hotararii; in cazul in care comunicarea este viciata, termenul nu curge^[7]. Daca, mai inainte de comunicarea hotararii integrale, se comunica dispozitivul (asa cum se face in practica CAB, la cererea oricareia dintre parti), termenul curge de la data comunicarii hotararii integrale.

Atunci cand hotararea arbitrala a fost completata sau indreptata (conform art. 362 C. pr. civ., text reluat de art. 64 RPA-CAB), ori lamurita in privinta intelesului, intinderii si aplicarii dispozitivului (conform art.281¹ C. pr. civ., text reluat de art.64¹ RPA-CAB), termenul se socoteste de la data comunicarii hotararii arbitrale pronuntata in aceste situatii, hotararea respectiva facand parte integranta din hotararea initiala care a fost completata, indreptata sau lamurita (art. 362 alin. 3 C. pr. civ.).

Depasirea termenului de introducere a actiunii in anulare atrage respingerea ei ca tardiva.

Instanta la care se depune actiunea in anulare.

Legea nu prevede daca actiunea in anulare se depune la instanta de arbitrare sau direct la instanta de control. Hotarari judecatoresti mai recente au decis ca actiunea in anulare se depune, obligatoriu, direct la instanta de control⁹⁸.

Astfel, intr-un caz instanta de control a invocat din oficiu exceptia de tardivitate a introducerii actiunii in anulare si, constatand intemeiata exceptia, a respins actiunea in anulare ca tardiv introdusa. Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut ca actiunea a fost expediata prin posta in cadrul termenului legal de o luna, instantei de arbitraj, dar aceasta a restituit-o partii pentru a fi depusa direct la instanta de control, depunere care s-a efectuat dupa expirarea termenului de o luna.

In combaterea exceptiei de tardivitate, partea a sustinut ca, fata de calificarea de cale de atac data actiunii in anulare de catre instanta suprema prin decizia nr. V/2001, actiunea in anulare se depune, sub sanctiunea nulitatii, la instanta a carei hotarare se ataca, conform art. 302 C. pr. civ.

Instanta de control a respins aceasta sustinere cu urmatoarea motivare: "Este adevarat ca instanta suprema prin decizia nr. V/2001 a statuat ca actiunea in anulare indreptata impotriva hotararii arbitrale constituie cale de atac datorita similitudinii de reglementare a majoritatii motivelor pentru care

Spre exemplu, Curtea de Apel Bucuresti. Sectia V comerciala, Decizia nr. 100 din 24 ianuarie 2003.

hotararea arbitrala poate fi desfiintata pe calea actiunii in anulare cu cazurile de casare ce pot fi invocate in cadrul caii de atac a recursului impotriva unei hotarari judecatoresti, precum si faptul ca, la fel ca in cazul recursului, actiunea in anulare nu poate determina o reexaminare cu efect devolutiv, dar actiunea in anulare ramane totusi o cale de atac cu anumite particularitati ce o evidentiaza aparte, datorita faptului ca arbitrajul, chiar institutional, ramane o " afacere ' a partilor dupa cum se mentioneaza in doctrina.

Actiunea in anulare este o cale specifica de desfiintare a unei hotarari arbitrale prin care s-a incalcat, in principal, conventia arbitrala Hotararea arbitrala are o natura eclectica, ea neputand exista in afara compromisului sau a clauzei compromisorii incheiat de parti

Astfel fiind, calea de atac indreptata impotriva unei hotarari arbitrale este individualizata fata de caile de atac prevazute de Codul de procedura civila ca putand fi indreptate impotriva unei hotarari pronuntate de o instanta judecatoreasca si, desi are natura unei cai de atac, deoarece se realizeaza pe cale de actiune, ea se depune, obligatoriu, la instanta de judecata competenta a o solutiona '^w.

Instanta suprema a confirmat aceasta hotarare prin respingerea recursului ca nefondat, subliniind ca: "Din modul de redactare a textelor legale mai sus mentionate, rezulta ca actiunea in anulare este o actiune ce se introduce direct la instanta judecatoreasca imediat superioara instantei prevazute de art. 342 Cod procedura civila, in speta aceasta fiind Curtea de Apel Bucuresti.

In caz contrar, legiuitorul ar fi stipulat expres, cum a procedat si pentru apel si recurs, ca actiunea se depune la tribunalul arbitrai care a pronuntat-o.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia V comerciala, Decizia nr. 100 din 24 ianuarie 2003. A se vedea si: Curtea de Apel Bucuresti, Sectia V comerciala, Decizia nr. 235 din 11 februarie 2004.

Pe de alta parte, este evident ca tribunalul arbitrai nu este o instanta judecatoreasca, in sensul dispozitiilor Codului de procedura civila si, in consecinta, nu se poate sustine intemeiat ca actiunea se depune la tribunalul arbitrai, numai pe considerentul ca cererea in anulare a fost calificata drept o cale de atac '^/0'.

intr-un caz, s-a decis insa ca actiunea in anulare poare fi depusa si la organul arbitrai a carui hotarare se ataca. Aceasta inseamna ca daca actiunea a fost in depusa in termenul legal de o luna la acest organ, ea se considera introdusa in termen: "Avand in vedere ca art. 364 si art. 365 din Codul de procedura civila nu prevad ca actiunea in anulare se depune in mod obligatoriii la instanta competenta si intrucat aceasta, in speta, este o cale de atac impotriva unei hotarari arbitrale, actiunea in anulare poate fi inregistrata in termen legal si la organul arbitrai a carui hotarare este atacata, aceasta urmand sa trimita dosarul instantei judecatoresti competente ceea ce in cauza s-a jacut

in recenta modificare a RPA-CAB s-a prevazut, pentru prevenirea partilor, ca actiunea in anulare se va introduce la instanta competenta potrivit legii, careia i se va trimite dosarul litigiului, de indata ce s-a primit solicitarea sa (art. 71).

Suspendarea executarii hotararii arbitrale.

Actiunea in anulare nu are efect suspensiv de executare. Instanta de control va putea suspenda executarea hotararii arbitrale atacata cu actiunea in anulare numai dupa depunerea unei cautiuni fixate de ea (art. 365 alin. 3 C. pr. civ., in forma modificata prin O.U.G. nr. 138/2000. Anterior, instanta puteaadmite cererea de suspendare "cu sau fara cautiune'). Asupra cererii de suspendare, instanta, in toate cazurile, se pronunta prin incheiere, care poate fi atacata cu recurs, in mod separat . in cazuri urgente, presedintele instantei poate dispune suspendarea provizorie a executarii pe cale de ordonanta presedintiala pana la solutionarea de catre instanta a cererii de suspendare

(art.403 alin.3 si 4 C.pr.civ.), desigur numai dupa depunerea unei cautiuni, intr-un caz s-a decis ca cererea de suspendare a executarii silite a hotararii arbitrale nu poate fi admisa decat daca aceasta hotarare este investita cu formula executorie¹⁰¹. Pana atunci, creditorul nu poate porni executarea silita, astfel ca cererea este lipsita de interes. in alte cazuri, suspendarea executarii nu a fost conditionata de prealabila investire.

4.7. Fazele judecarii actiunii in anulare.

Potrivit art. 366 alin. 1 C. pr. civ., instanta judecatoreasca, admitand actiunea, va anula hotararea arbitrala, iar, daca litigiul este in stare de judecata, se va pronunta si in fond, in limitele conventiei arbitrale. Daca, insa, pentru a hotari in fond este nevoie de noi probe, instanta judecatoreasca se va pronunta in fond dupa administrarea lor. in acest din urma caz, hotararea de anulare nu se va putea ataca decat o data cu hotararea asupra fondului.

Asadar, atunci cand motivele de anulare invocate sunt neintemeiate si actiunea se respinge ca atare, judecarea ei se face intr-o singura faza. in cazul in care actiunea in anulare este admisa se trece, in virtutea art.366 alin. 1 C. pr. civ., la o a doua faza, aceea a rejudecarii litigiului in fond.

Faza judecarii motivelor de anulare trebuie net demarcata de faza rejudecarii litigiului in fond. in prima faza obiectul judecatii il constituiehotararea arbitrala iar in faza consecutiva obiectul judecatii il constituie actiunea arbitrala. Cand este nevoie de noi probe sau chiar in cauzele mai complexe cele doua faze se judeca, de regula, la termene diferite. Se vor pronunta doua hotarari: una de anulare, a doua de solutionare a fondului. Art. 366 C. pr. civ. permite intrunirea, in anumite conditii, a celor doua faze si pronuntarea unei singure hotarari, dar aceasta nu insemna confuzia lor, amalgamul dintre motivele de anulare si motivele privind fondul. In hotararea unica trebuie sa se desparta cele doua faze, examinandu-se in prima parte exclusiv motivele de anulare si, daca sunt considerate ca fiind intemeiate, se trece la judecata pe fond. Hotararile date in cele doua faze se vor reflecta distinct in dispozitivul hotararii unice.

4.8. Limitele si conditiile controlului.

Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale este limitat strict, pe de o parte, la cele noua motive de anulare prevazute de art. 364 C. pr. civ., iar, pe de alta parte, la motivele invocate prin actiunea in anulare. O spune, intr-o formulare lapidara, o hotarare in care instanta de control precizeaza ca: "se va rezuma la analiza motivelor restrictiv prevazute de art. 364 C. pr. civ. si numai in limita celor cu care a fost investita '^[9].

Din examinarea celor noua motive de desfiintare prevazute de art. 364 C. pr. civ., rezulta ca desfiintarea hotararii arbitrale poate interveni numai pentru nelegalitate iar nu pentru greseli de judecata cum sunt cele privind aprecierea probelor sau interpretarea unor dispozitii legale.

Motivele prevazute de lit. b (lipsa unei conventii arbitrale valabile), lit. c (reaua constituirea a tribunalului arbitrai) si lit. d (neindeplinirea procedurii de citare) pot fi promovate prin actiunea in anulare numai daca au fost invocate in litigiul arbitrai, in termenul si conditiile conventiei arbitrale sau ale legii. Motivul prevazut la lit. e (caducitatea arbitrajului) poate fi promovat prin actiunea in anulare numai daca s-a facut notificarea prevazuta de art. 353 alin. 6 C. pr. civ. Viciile proprii ale hotararii arbitrale prevazute la lit. f, g si h nu sunt supuse acestor cerinte.

Motivele de ordine publica cum sunt nearbitrabilitatea litigiului (lit. a) sau cele care se incadreaza in lit. i, ca spre exemplu incalcarea regimului monedei nationale sau a regimului valutar, pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice stare a litigiului (art. 108 alin. 1 C. pr. civ.).

In principiu, si fara a se ajunge la o confuzie intre actiunea in anulare si caile de atac judiciare sau la o asimilare cu acestea, in judecarea actiunii in anulare instanta de control va putea folosi zestrea jurisprudentiala si doctrinara in materia apelului si a recursului, cel putin in ceea ce priveste motivele de desfiintare similare.

in faza de anulare, se considera ca nu se pot admite probe noi, cu exceptia inscrisurilor si numai in masura in care acestea sunt necesare pentru solutionarea motivelor de desfiintare invocate in actiunea in anulare. In schimb, in faza de judecare in fond dupa desfiintare se vor putea admite probe noi in conditiile art. 366 alin. 1 C. pr. civ.¹⁰³

Daca, in ceea ce priveste fondul litigiului, instanta de anulare se afla in fata restrictiilor aratate mai inainte, in ceea ce priveste judecarea motivelor de anulare, asemenea restrictii nu mai opereaza, motivele de anulare urmand a fi examinate sub toate aspectele. in fapt si in drept . Astfel, spre exemplu, cand se invoca nevalabilitatea clauzei compromisorii pentru faptul ca a fost inclusa intr-un contract care nu a fost semnat de persoana in drept, instanta de control va examina in fapt si in drept aceasta sustinere.

In prima faza de judecare a actiunii in anulare, instanta de control nu poate proceda la examinarea in fond a hotararii arbitrale si nici la modificarea ei. Daca actiunea in anulare este admisa, instanta de control poate anula integral sau partial hotararea arbitrala. In faza consecutiva, care se deschide numai daca actiunea in anulare a fost admisa, instanta de control va proceda la judecarea in fond a litigiului "in limitele conventiei arbitrale', asa cum prescrie art. 366 alin. 1 C. pr. civ. Judecatorul se substituie arbitrului. intocmai ca si arbitrul, judecatorul este investit numai in limitele obiectului conventiei arbitrale si, bineinteles, al cererii de arbitrare. Clauza compromisorie nu poate fi extinsa la alte situatii decat cele prevazute de conventia arbitrala. Daca, spre exemplu, conventia arbitrala prevede ca litigiile privitoare la prejudiciile cauzate prin neexecutarea contractului se solutioneaza prin arbitraj, instanta de control trebuie sa se limiteze la judecarea cererii de despagubiri, tara a se pronunta asupra rezolutiunii/rezilierii contractului. Daca partile au convenit judecarea litigiului in echitate, instanta de control se va conforma acestei intelegeri.

Solutiile ce se pot pronunta in actiunea in anulare.

Daca motivele de anulare invocate sunt neintemeiate, actiunea in anulare se respinge ca atare; in unele cazuri actiunea in anulare a fost respinsa ca inadmisibila, tara a se arata temeiul uneia sau alteia dintre aceste solutii. In literatura de specialitate¹⁰⁶ se arata ca atunci cand actiunea in anulare nu este motivata sau se face o referire globala la art. 364 C. pr. civ., ea se respinge ca inadmisibila, considerandu-se ca nu indeplineste conditiile de admisibilitate. Cand insa actiunea in anulare a fost motivata iar din examinarea motivelor instantei de control constata ca ele nu sunt intemeiate, actiunea in anulare se respinge ca nefondata.

In practica, actiunile in anulare au fost solutionate prin decizii, inclusiv in situatia in care, admitandu-se actiunea, fondul cauzei a fost solutionat prin hotarare separata.

intr-un recurs, s-a sustinut ca instanta de control trebuia sa pronunte o sentinta iar nu o decizie si ca astfel s-au incalcat prevederile art.255 C. pr. civ. Instanta suprema a respins aceasta sustinere cu motivarea ca "solutionarea actiunii in anulare prin decizie nu incalca prevederile art. 255 C. pr. civ. pentru motivele deja expuse in calificarea acesteia ca fiind o cale de atac nedevolutiva '^l0

Un singur motiv din cele prevazute de art. 364 C. pr. civ., daca este considerat ca fiind intemeiat, duce la desfiintarea, in totalitate a hotararii arbitrale, sau dupa caz, dar, in practica, foarte rar, la desfiintarea ei in parte.

Admiterea actiunii in anulare deschide faza de rejudecare a fondului litigiului de catre aceeasi instanta de control si in aceeasi compunere. in cazul admiterii in parte a actiunii in anulare, numai partea anulata din hotararea arbitrala va face obiectuhrejudecarii.

Solutia desfiintarii hotararii arbitrale cu trimitere spre rejudecare la arbitraj este exclusa fata de dispozitiile art. 366 alin. 1 C. pr. civ. Instanta suprema a casat o asemenea solutie cu urmatoarea motivare: " Conform art. 366 C. pr. civ., solutia trimiterii cauzei pentru rejudecare de catre instanta care a pronuntat-o este necunoscuta acestei proceduri, instanta investita cu o asemenea actiune in anulare trebuind sa se pronunte asupra fondului litigiului, apreciaza ca trebuie sa mai administreze probe ' .

Desfiintarea hotararii arbitrale nu atrage ipso facto naruirea intregii proceduri arbitrale. Un atare efect se produce, spre exemplu, in cazul admiterii actiunii in anulare pentru motivul prevazut de art. 364 lit. b (lipsa sau nulitatea conventiei arbitrale). Daca insa hotararea arbitrala s-a desfiintat, spre exemplu, pentru motivul prevazut de lit. i prin incalcarea principiului contradictorialitatii constand in depunerea unui act nou care nu a fost pus in discutia partilor, procedura efectuata pana la momentul vicierii poate ramane in fiinta. In principiu, daca nu sunt alte vicii, actele anterioare viciului care a dus la desfiintarea hotararii arbitrale, cum sunt probele administrate, raman castigate cauzei. Procedura arbitrala nu este un bloc compact, indisociabil, ci o succesiune de operatii procedurale si jurisdictionale a caror validitate se apreciaza, pentru fiecare, in mod autonom.

CAPITOLUL V CONSIDERATII FINALE

Dupa cum am precizat in numeroase randuri, pe parcursul prezentei lucrari, institutia arbitrajului isi gaseste consacrarea juridica, in sistemul nostru de drept, in cuprinsul Cartii a IV-a din Codul de procedura civila, asa cum a fost substantial modificata in 1993 si 2000. Intitulata ,J)espre arbitraj', Cartea a IV-a, in noua sa forma, are meritul de a actualiza regimul arbitrajului voluntar de drept privat, civil si comercial deopotriva.

Noua sa forma a fost semnificativ influentata de prevederile Legii-model UNCITRAL din 21 iunie 1985¹⁰⁹, dand expresie interesului de uniformizare a normelor aplicabile acestui domeniu. Setul de reguli definit in continutul Cartii a IV-a creeaza cadrul legal adecvat pregatirii, derularii procesului arbitrai, solutionarii litigiului, pronuntarii si atacarii hotararii arbitrale, oferind reglementarea de drept comun pentru arbitrajul ad-hoc intern.

Primul articol al Cartii a IV-a (art. 340), delimitand aria de aplicabilitate a arbitrajului la "litigiile patrimoniale ivite intre persoanele care au deplina capacitate de exercitiir a drepturilor lor', cu exceptia acelor litigii care "privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie', configureaza cu precizie continutul material adecvat cadrului procedural introdus prin acest capitol al codului si-1 plaseaza in sferele dreptului civil si comercial. Dispozitiile mentionate se completeaza cu cele ale art. 369 C. proc. civ., care adauga celor doua categorii de litigii patrimoniale interne pe cele nascute din raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate, integrate, deci, dreptului international privat sau, in functie de natura obiectului disputei.

Adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. in temeiul Rezolutiei din 11 decembrie 1985. care o recomanda statelor membre ale O.N.U.

dreptului comertului international. Prevederile Cartii a IV-a, ca lege procedurala, se valorifica, asadar, in cadrul relatiei de corespondenta, de interconditionare stabilite cu trei ramuri distincte ale dreptului substantial -civil, comercial si comert international.

Interferenta dintre cele doua categorii de norme juridice - procedurale si materiale, substantiale, corespunde relatiei dintre continutul si forma dreptului, in general. Normele substantiale determina continutul care, spre a dobandi materialitate, trebuie "asezat' in forma adecvata - normele procedurale corespunzatoare. Asadar, norma procedurala este fara valoare juridica in lipsa dreptului substantial caruia sa-i devina aplicabila.

Transpunand relatia in cazul supus analizei, prevederile Cartii a IV-a creeaza forma organizatorica si functionala a arbitrajului (cadrul procedural) in care vor fi judecate si repuse in ordine drepturi substantiale, patrimoniale, privitoare la acte si fapte juridice devenite litigioase, apartinand domeniului civil, comercial sau comertului international (respectiv dreptului material caruia arbitrajul ii este aplicabil).

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, cursuri, monografii

Ion Bacanu, "Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale', Editura

Lumina Lex, Bucuresti, 2005. n V. M. Ciobanu, "Tratat teoretic si practic de procedura civila'. Voi. I si II,

Editura National, Bucuresti, 1996, 1997.

Dumitru Mazilu, "Dreptul comertului international', Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

Viorel Ros, "Arbitrajul comercial international'. Editura Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2000.

Gheorghe Cotofana, "Procedura arbitrala. Istoric, doctrina, jurisprudenta', Editura Oscar Print, Bucuresti, 1999.

loan Les, "Proceduri civile speciale', Editura ALL Beck, Bucuresti, 2000.

n G. Boroi. D. Radescu, "Codul de procedura comentat si adnotat', Editura

ALL, Bucuresti, 1994. I. Stoenescu, S. Zilberstein, "Drept procesual civil. Teoria generala'.

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993. Savelly Zilberstein, Viorel Mihai Ciobanu, "Drept procesual civil.

Executarea silita', Voi. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998. -i Savelly Zilberstein, Viorel Mihai Ciobanu, "Tratat de executare silita'.

Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001. loan Les. "Tratat de drept procesual civil', Editura ALL Beck, Bucuresti.

Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996. n Ion Dogaru. C-tin Mocanu, Tudor R. Popescu, Maria Rusu, "Principii si

institutii in dreptul comertului international', Editura Scrisul Romanesc,

Craiova, 1980.

-n Sergiu Deleanu, "Drept comercial international. Partea generala.' Editura

Lumina Lex, Bucuresti 1994. a Matthieu de Boisseson, "Le Droit francais de l'arbitrage interne et

international'', GLN, editions 1990. n Monica Ionas Salagean, "Arbitrajul comercial', Editura AII Beck,

Bucuresti, 2001

I. Stoenescu, S. Zilberstein, "Caile de atac si procedurile speciale', Editura

Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981. P. Vasilescu, "Tratatteoretic si practic de procedura civila', partea III, Voi.

IV, Bucuresti. 1943. Gr. Porumb, "Codul de procedura civila comentat si adnotat', Voi. I,

Editura Stiintifica, Bucuresti, 1960. ~~i Stanciu D. Carpenaru, "Drept comercial roman', Editura AII, Bucuresti,

Octavian Capatina, "Litigiul arbitrai de comert exterior', Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1978.

Gh. Beleiu, "Hotararea arbitrala si desfiintarea ei', in RDC, nr. 6/1993. -i I. Stoenescu, S. Zilberstein, "Drept procesual civil', Editura Didactica si Pedagogica. 1981.

n Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, "Drept international privat¹¹, Editura

Actami. Bucuresti, 2002. Ovidiu Ungureanu, Calina Jugastru, "Manual de drept international privat'

Editura Rosetti, Bucuresti, 2001. Nicoleta Diaconu, "Drept international privat', Editura Lumina Lex,

Bucuresti, 2002.

Augustin Fuerea, "Drept international privat', Editura Actami, Bucuresti, 2002.

II. Articole de specialitate

I. Bacanu, "Renasterea arbitrajului ad-hoc', in "Dreptul' nr. 9/1991.

I. Bacanu, "Arbitrajul ad-hoc si arbitrajul institutional' in Revista Dreptul

nr. 8/1995.

Gh. Beleiu, E. Osipenco, M. Cozmanciuc, "Actiunea in anulare a hotararii arbitrale', in Dreptul nr. 9/1995.

-i S. Beligradeanu, "Executarea in Romania a sentintelor Curtii de Arbitraj Comercial international de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei prin care s-au solutionat litigii de drept international privat cu elemente de extraneitate', in Revista Dreptul nr. 9/1995.

O. Capatina, "Efectele hotararilor straine in Romania', Bucuresti, Editura Academiei, 1971.

O. Capatana, "Aplicarea in instanta de exequatur a unor conventii internationale referitoare la arbitraj', in Revista Romana de Drept nr. 89/1986.

O. Capatana, "Unele probleme ivite in practica judiciara de drept al comertului international', in Revista Romana de Drept, nr. 5/1978.

Viorel Mihai Ciobanu, "Din nou despre natura juridica a actiunii in

anulare', in Dreptul nr. 1/2002. n D. Clocotici, "Reguli comune si distinctiile dintre procedura arbitrajului

civil, comparativ cu cel comercial. Notiuni de drept comparat privind

arbitrajul comercial', in Revista de Drept comercial nr. 2/1996. -i I. Deleanu, S. Deleanu, "Arbitrajul pe baza normelor de drept si arbitrajul in

echitate', in Revista de Drept comercial nr. 12/2000.

M. Ionas-Salagean, "Conventia arbitrala', in Revista de Drept comercial nr. 3/1999.

M. Popa, V. Ciobanu, "Aspecte privind arbitrajul ad-hoc', in Revista de drept comercial nr. 1/1991.

Mohamed I.M. Aboul-Enein, "Rolul Centrului de la Cairo in solutionarea litigiilor comerciale si maritime', material prezentat cu ocazia Simpozionului organizat la Mangalia in zilele de 21-22 mai 1998, cu prilejul aniversarii a 45 de ani de la infiintarea Curtii de Arbitraj International.

S. Zilberstein, I. Bacanu, "Desfiintarea hotararii arbitrale', in Dreptul nr. 10/1996.

S. Zilberstein, "Procesul civil international, Normele de procedura din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat', Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994.

III. Legislatie

Constitutia Romaniei republicata in 2003, revizuita prin Legea nr. 429/2003, aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin Hotararea Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003.

Codul civil roman si Codul de procedura civila. Codul civil al provinciei Quebec.

Codul de procedura civila uruguaian.

Legea nr. 105 din 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, intrata in vigoare la 1 decembrie 1992.

Legea de ratificare a Protocolului din 1923 a fost publicata in Monitorul

Oficial Partea I. nr. 65 din 21 martie 1925. n Conventia din 1927, ratificata prin Legea publicata in Monitorul Oficial,

Partea I, nr. din 27 martie 1931. Conventia de la New York, ratificata prin Decretul nr. 186/1961.

Conventia de la Geneva din 1961, ratificata prin Decretul nr. 281/1963.

Conventia de la Washington a fost ratificata prin Decretul nr. 56 din 7 iunie 1975.