Delimitarea exceptiilor de procedura de exceptia de neconstitutionalitate

Delimitarea exceptiilor de procedura de exceptia de neconstitutionalitate

In desfasurarea unui proces civil pe langa exceptiile procesuale pe care le-am aratat (de procedura si de fond) poate fi invocata si o exceptie de neconstitutionalitate. Pentru ca este invocata in timpul unui proces aflat in desfasurare, in fata instantelor judecatoresti si pentru a consolida pozitia procesuala a partii care a formulat-o, se poate pune intrebarea: este ea o exceptie procesuala ca si cele analizate anterior?

Doctrina are multe si importante rezerve fata de un eventual raspuns afirmativ[1]. Totusi, o analiza temeinica, poate surprinde punctele de apropiere si pe cele de deosebire.

Exceptia de necontitutionalitate este o forma a controlului de constitutionalitate a posteriori realizat de Curtea Constitutionala in virtutea art. 146, litera d) din legea fundamnetala si a legii organice nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii. Prin excelensa, ea priveste drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor reprezentand in egala masura "o garantie constitutionala a apararii intereselor lor."[2]

Astfel, exceptia de neconstitutionalitate poate fi privita ca un mijloc de aparare procesual prin efectul caruia se inlatura de la aplicarea in spita in text de lege ce consacra o regula de drept ce contravine dispozitiilor de forta juridica superioara. Ceea ce particularizeaza institutia juridica analizata este natura normei juridice la care nu raportam prin efectul exceptiei. Raportarea se face la normele constitutionale care prevaleaza asupra tutuor celorlalte. Daca in cazul exceptiilor de procedura se invoca anumite nregulritati de procedura, iar in cazul exceptiilor de fond se invoca lipsuri referitoare la exercitiul dreptului la actiune, exceptia de neconstitutionalitate vine cu un mecanism revolutionar. Nu mai este purtata discutia in sfera aplicarii dreptului (prezumat corect si de aceea necontestat) la situatia particulara dedusa judecatii, si se transfera discutia pe terenul normei juridice insasi. Parte care se acopera astfel nu mai spune ca aplicarea dreptului (ca suma a normelor juridice an vigoare) este alta, ci sustine ca insasi norma juridica a carei aplicare trebuie realizata, este gresita, viciata, neconstitutionala. Aceasta ar fi diferenta specifica dintre notiunile comparate din care decurg altele.

Amintim in aceasta ordine de idei cateva deosebiri. In primul rand exceptia e neconstitutionalitate este judecata de o alta instanta decat cea investita sa solutioneze cauza. Compententa sa judece este Curtea Constitutionala pentru toate exceptiile "ridicate in fata instantelor judecatoresti camerei de arbritaj comercial"[3]. De asemenea, instanta de contencios admnistrativ, sesizata de o actiune impotriva unei ordonante sau dispozitii dintr-o ordonanta a Guvernului, daca apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate indeplineste conditiile prevazute de art. 29 ali. 1 si 3 din legea nr. 47/1992 sesizeaza, prin incheiere motivata Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond.

In al doilea rand daca efectul exceptiilor procesuale poate fi dilatoriu sau peremptoriu efecrtul exceptiei de neconstitutionalitae poate fi considerat declinatoriu intr-o prima faza, putand deveni peremptoriu daca exceptia a fost admisa, sau doar dilatoriu, daca exceptia nu este admisa.

Articolul 29 ali. 5 din legea nr. 47/1992, republicata prevede ca pe perioada solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate (a legii sau ordonantei aplicabile spetei) judecarea cauzii se suspenda (suspendarea este obligatorie indiferent de instanta judecatoreasca inaintea careia s-a invocat exceptia).[5] Aceeasi solutie este prevazuta si de legea nr. 554/2004 a constentiosului administrativ. Astfel, instanta de contencios administrativ suspenda solutionarea cauzii pe fond. Este un caz de suspendare legala de drept a judecatii. Repunderea cauzii pe rol se face dupa pronuntarea Curtii Constitutionale. Se va da termen cu citirea partilor, numai daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarata neconstitutionala. In caz cpntrar, respinge actiunea ca inadmisibila pe fond.

In situatia in care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei exceptii ridicate in alta cauza, sesizarea instantei de contencios administrativ se va face in conditiile art. 7 ali. 5 - procedura prealabila nu este obligatorie - si ale art. 11, ali. (1) - in termen de 6 luni - si (2) - pentru motiv temeinic si dupa 6 luni, cu precizarea ca termenele incep sa curga de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.[7]

Rezulta o a treia deosebire: deciziile prin care Curtea Constitutionala s epronunta asupra unei exceptii de neconstitutionalitae produc efecte "erga omnes". In consecinta, dispozitia din lege sau ordonanta declarata neconstitutionala nu se mai poate aplica in nici o alta cauza. Daca aceeasi exceptie se mai invoca in alte pricini ea este respinsa ca fiind lipsita de obiect. Daca, insa exceptia a fost respinsa, ea poate fi invocata de alte parti sau instante judecatoresti in alte cauze si Curtea se va pronunta din nou.[8]

In concluzie, invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate intr-un proces pendente este un demers mult mai ambitios decat acela de a invoca o exceptie de procedura sau de fond, dar rezultatul in cazul admiterii este mult mai energic. Ramane doar ca partea interesata sa analizeze sansele de reusita ale unui astfel de demers. Invocarea exceptiei de neconstitusionalitate doar in scop de sicana este corectabila de catre instanta de judecata in fata careia se invoca, caci instanta actioneaza ca un prin filtru legal.[9] Sesizarea Curtii se face numai atunci cand aceasta constata ca este vorba de neconstitutionalitatea unei dispozitii de care depinde judecata cauzii.