Aplicarea legli penale in spatiu

APLICAREA LEGlI PENALE IN SPATIU

1. Consideratii generale

Eficienta activa si eficienta reactiva a legii penale. Eficienta legii penale in apararea valorilor sociale este reala din momentul intrarii in vigoare a acesteia. Respectarea exigentelor legii penale de catre marea majoritate a destinatarilor ii confera legii penale o eficienta activa. Fata de cei care savarsesc faptele interzise (infractiuni) ordinea de drept urmeaza sa se realizeze prin constrangere, iar legea penala va avea o eficienta reactiva.

In literatura juridica, aplicarea legii penale este inteleasa ca o pro­blema ce priveste eficienta reactiva a acesteia, adica de realizare prin constrangere a ordinii de drept ce are loc prin intermediul raporturilor juridice penale de conflict.

Eficienta legii penale se raporteaza la anumite elemente care ii determina limitele de aplicare. Aceste elemente sunt: spatiul, timpul, persoanele si faptele.

Desi cele patru elemente sunt importante in aplicarea legii penale, codul penal roman a consacrat principii in legatura numai cu spatiul si timpul, urmand ca problemele in legatura cu persoanele si faptele sa-si gaseasca rezolvare in cadrul celor dintai, fara a le minimaliza importanta in aplicarea legii penale.

Principiile de aplicare a legii penale in spatiu

I. Aplicarea legii penale in raport cu faptele savarsite pe teritoriul tarii

Principiul teritorialitatii. Este un principiu de baza al aplicarii legii penale in spatiu, consacrat prin dispozitiile art. 3 Cp.: "Legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei'.

Aplicarea legii penale romane infractiunilor savarsite pe teritoriul tarii este exclusiva si neconditionata, adica atat calificarea faptei ca infractiune, conditiile raspunderii penale, aplicarea sanctiunilor ca si executarea acestora se realizeaza pe baza legii penale romane, indiferent de calitatea faptuitorului (cetatean roman, cetatean strain, apatrid cu domiciliul in tara sau in strainatate).

Principiul teritorialitatii legii penale romane decurge si da expresie principiilor suveranitatii si independentei tarii.

Aplicarea legii penale romane infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei corespunde nevoilor de aparare sociala a valorilor esentiale ale societatii noastre democratice si a relatiilor nascute in legatura cu aceste valori; este legea cunoscuta si care apara in mod egal valorile sociale aflate pe teritoriul tarii; este legea cunoscuta de cei chemati sa o aplice.

"Legea penala este teritoriala fiindca rostul ei este de a realiza, mentine si reintegra ordinea juridica pe teritoriul statului caruia ii apartine'.

Cunoasterea sferei de aplicatiune a legii penale teritoriale presupune determinarea notiunii de teritoriu in sens juridico-penal.

Notiunea de teritoriu. Prin dispozitiile art. 142 Cp. s-a precizat ca: "«Prin termenul teritoriu» din expresiile «teritoriul Romaniei» si «teritoriul tarii» se intelege intinderea de pamant si apele cuprinse intre frontiere, cu subsolul si spatiul aerian, precum si marea teritoriala cu solul, subsolul si spatiul aerian al acesteia'.

In notiunea de teritoriu sunt cuprinse deci elementele:

a)    intinderea de pamant sau suprafata terestra cuprinsa intre frontierele politico-geografice stabilite de statul nostru prin conventii cu statele vecine;

b)    apele interioare, adica apele cuprinse intre frontiere ca: lacuri, balti, rauri, apele maritime din golfuri.

O clarificare importanta o aduce Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale si al zonei contigue ale Romaniei', modificata si completata prin Legea nr. 36 din 16 ianuarie 2002 si publicata in M. Of. nr. 77 din 31 ianuarie 2002, cu privire la apele maritime interioare, care se situeaza intre tarmul marii si liniile de baza de la care se masoara marea teritoriala (art. 4 din Legea nr. 17/1990). Liniile de baza sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau dupa caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale tarmului, inclusiv ale tarmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajarilor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare perma­nente (art. 1 al. 2 din Legea nr. 17/1990).

c) Marea teritoriala a Romaniei ce cuprinde fasia de mare adiacenta tarmului ori, dupa caz apelor maritime interioare pe o latime de 12 mile marine (22.224 m) masurata de la liniile de baza (art. 1 al. 1 din Legea nr. 17/1990 este linia care are fiecare punct situat la o distanta de 12 mile marine masurata de la punctul cel mai apropiat al liniilor de baza, aceasta limita "constituie frontiera de stat maritima a Romaniei' (art. 3 din Legea nr. 17/1990).

d)               Subsolul, corespunzator solului terestru, acvatic, marii teritoriale fara limite in adancime (practic pana unde poate ajunge omul).

e)               Spatiul aerian sau coloana de aer de deasupra teritoriului (suprafetei terestre apelor interioare, mari teritoriale) pana la limita spatiului cosmic

f)                - pana unde se intinde suveranitatea statului nostru.

Suveranitatea absoluta si exclusiva asupra spatiului aerian este consacrata si prin art. 1 din Codul aerian roman, aprobat prin Decretul nr. 516/ 1953.

Spatiul cosmic este delimitat de spatiul aerian dupa altitudinea celui mai de jos perigeu ce permite mentinerea pe orbita a unui satelit (90-110 km).

Infractiuni savarsite pe teritoriul tarii. Intelesul expresiei "infractiuni savarsite pe teritoriul tarii' il gasim in codul penal art. 143. "Prin infractiuni savarsite pe teritoriul tarii se intelege orice infractiune comisa pe teritoriul aratat in art. 143 Cp. sau pe o nava ori aeronava romana'.

Deci pe langa teritoriul aratat mai sus, infractiunea savarsita pe teritoriu este si cea savarsita pe o nava ori aeronava romana, aflata in afara granitelor tarii (oriunde s-ar afla nava ori aeronava).

Prin dispozitiile art. 143 al. 2 Cp. se precizeaza ca: infractiunea se considera savarsita pe teritoriul tarii si atunci cand pe acest teritoriu, ori pe o nava ori aeronava romana s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infractiunii.

Prin aceste dispozitii se consacra criteriul zis al ubicuitatii sau al desfasurarii integrale potrivit caruia infractiunea se considera savarsita pretutindeni (termenul ubicuitate deriva din adverbul latin ubique = pretutindeni), unde s-a savarsit fie si numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infractiunii. Este astfel competent sa judece infractiunea orice stat pe teritoriul caruia s-a savarsit un act de executare ori s-a produs rezultatul. Teoria ubicuitatii a fost preferata altor teorii preconizate (teoria actiunii, teoria rezultatului, teoria preponderentei sau a actului esential, teoria ilegalitatii, teoria vointei infractorului) pentru determinarea locului savarsirii infractiunii fiindca nu restrange acest loc la teritoriu pe care s-a savarsit o anumita parte a activitatii infractionale cu excluderea competentei de jurisdictie a altor state ca in cazul teoriilor enumerate mai sus

Teoria ubicuitatii, a intrunit adeziunea celor mai multi autori si a fost adoptata in cele mai multe legislatii si ofera solutii problemelor ce privesc: infractiunile continue, continuate, complexe, in cazul tentativei sau participarii la infractiune ca autor, instigator, complice, cand activitatea infractionala se desfasoara in parte si in afara teritoriului tarii.

Exceptii de la principiul teritorialitatii. Sunt restrangeri ale principiului teritorialitatii si privesc infractiunile savarsite de persoanele care se bucura de imunitate de jurisdictie penala, precum si infractiunile savarsite de militarii unei armate straine aflate in trecere ori stationate pe teritoriul tarii.

Aceste exceptii nu stirbesc suveranitatea statului roman, ele deriva din conventiile internationale pe care le-a semnat statul roman tocmai pentru ca este suveran.

Imunitatea de jurisdictie. Potrivit art. 8 Cp. legea penala romana nu se aplica infractiunilor savarsite de reprezentantii diplomatici ai statelor straine, sau de alte persoane care, in conformitate cu conventiile internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman.

Imunitatea de jurisdictie penala este unanim admisa in legislatiile penale moderne si presupune ca infractiunile savarsite de reprezentantii diplomatici straini nu vor fi judecate dupa legea penala a statului unde sunt acreditati. Astfel legea penala romana nu se va aplica infractiunilor comise de reprezentantii diplomatici straini, nici pentru infractiunile comise pe teritoriul Romaniei, nici pentru alte infractiuni unde legea penala romana ar fi incidenta conform principiilor realitatii ori universalitatii. S-a recunoscut pentru personalul diplomatic imunitatea de jurisdictie penala a statului unde este acreditat, pentru a-i oferi acestuia conditii depline in indeplinirea misiunilor incredintate.

Consacrarea in legea penala romana a imunitatii de jurisdictie penala a reprezentantilor diplomatici este o reflectare a Conventiei de la Viena din 1961 ratificata si de Romania ca si a altor conventii si tratate incheiate de tara noastra cu alte state.

In afara de reprezentantii diplomatici se bucura de imunitate de jurisdictie penala, conform art. 8 Cp., si alte persoane prevazute in conventiile internationale care pot fi: sefi de state, sefi de guverne, ministrii de externe, personalul tehnic si administrativ din cadrul misiunilor diplomatice, reprezentanti ONU, agenti consulari, care au doar o imunitate partiala in legatura cu actele savarsite in indeplinirea atributiilor de serviciu consulare.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

Strans legata de imunitatea personalului diplomatic se cuvine mentionata si neaplicarea legii penale romane infractiunilor savarsite in localurile si pe terenurile misiunilor diplomatice din Romania. Si in astfel de situatii imunitatea de jurisdictie penala apare ca o exceptie de ordin procedural, intrucat legea penala romana nu poate fi aplicata, deoarece organelor de urmarire penala le este interzis accesul in localurile si terenurile misiunilor diplomatice care se bucura de inviolabilitate conform conventiilor internationale. Daca seful misiunii diplomatice incuviinteaza, ori cere autoritatilor romane sa intervina, atunci legea penala romana se aplica.

Imunitatea de jurisdictie penala recunoscuta personalului diplomatic ori altor persoane prin conventiile internationale nu le pune pe acestea la adapost de raspunderea penala la care pot fi supuse in statele carora apartin.

Statul unde reprezentantul altui stat se bucura de imunitate de jurisdictie penala are la indemana alte mijloace de drept international pentru a atrage atentia statului acreditar asupra activitatii infractionale a reprezentantului sau, declarandu-1 ,,persona non grata' si obligat sa paraseasca teritoriul tarii.

In categoria altor persoane la care se refera dispozitiile art. 8 Cp., ce se bucura de imunitate sunt asimilati in doctrina penala, militarii unei armate straine, aflate in trecere ori stationate pe teritoriul tarii in baza unui acord cu statul roman.

Deci infractiunile savarsite de personalul acestor armate nu li se aplica legea teritoriului, ci legea statului caruia apartin aceste trupe.

Regimul juridic al trupelor straine aflate pe teritoriul altor state este reglementat prin conventii. Tot prin conventii se poate prevedea si compe­tenta de a judeca infractiunile savarsite pe teritoriul tarii impotriva militarilor straini si impotriva cetatenilor proprii.

In tara noastra, acum, nu se pune, in mod practic, o astfel de problema.

Infractiunile savarsite la bordul navelor sau aeronavelor straine aflate pe teritoriul tarii noastre. Problema se rezolva diferit dupa cum navele si aeronavele sunt militare ori sunt folosite in scopuri comerciale.

Navele si aeronavele militare ori folosite in scopuri guvernamentale se afla pe teritoriul tarii cu acordul statului roman si reprezinta statul carora apartin. Infractiunile savarsite la bordul lor nu cad sub incidenta legii penale romane.

Infractiunile ce ar fi savarsite de persoanele care fac parte din echipajul acestor nave sau aeronave pe timpul cat nava sau aeronava s-ar afla in porturi sau aeroporturi romanesti, ori cand nava s-ar afla in apele maritime interioare ori marea teritoriala, se judeca tot dupa legea statului caruia apartine nava ori potrivit conventiilor internationale.

Infractiunile savarsite la bordul navelor sau aeronavelor comerciale. Navele si aeronavele folosite in scopuri comerciale nu se bucura de acelasi regim. Infractiunile savarsite la bordul lor atata timp cat se afla in porturi ori aeroporturi romanesti se judeca dupa legea romana.

Legea penala romana se aplica si cu privire la orice infractiune savarsita pe teritoriul roman de catre persoane imbarcate la bordul navelor straine folosite in scopuri comerciale, precum si cu privire la orice infractiune savarsita la bordul unei asemenea nave, pe timpul cand aceasta se afla in porturile romanesti sau in apele maritime interioare (art. 17 al. 1 din Legea nr. 17/1990).

Infractiuni savarsite la bordul navelor comerciale straine aflate in trecere prin marea teritoriala. In cazul infractiunilor savarsite la bordul navelor comerciale aflate in trecere prin marea teritoriala a Romaniei, situatia este diferita.

In principiu nu se aplica legea penala romana (deci este o exceptie de la principiul teritorialitatii - art. 17 al. 2 din Legea nr. 17/1990).

Dar legea penala romana se va aplica (art. 17 al. 2 din Legea nr. 17/ 1990) infractiunilor savarsite la bordul navelor comerciale straine aflate in trecere prin marea teritoriala daca:

a)    interactiunea a fost savarsita de un cetatean roman sau de o persoana fara cetatenie care are domiciliul pe teritoriul Romaniei;

b)    infractiunea este indreptata impotriva intereselor Romaniei sau impotriva unui cetatean roman, ori a unei persoane rezidente pe teritoriul Romaniei;

c)    infractiunea este de natura sa tulbure ordinea si linistea publica in tara sau ordinea in marea teritoriala;

d)    exercitarea jurisdictiei romane este necesara pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante sau de substante psihotrope;

e)     asistenta autoritatilor romane a fost ceruta, in scris, de capitanul navei ori de un agent diplomatic sau un functionar consular al carui pavilion il arboreaza nava.

Se cuvine mentionat ca prin Legea nr. 36/2002 de modificare si completare a Legii nr. 17/1990, printre altele, s-a prevazut jurisdictia statului roman asupra zonei economice exclusive a Romaniei la Marea Neagra privind:

amplasarea si folosirea de insule artificiale, de instalatii si lucrari;

cercetarea stiintifica marina;

protectia si conservarea mediului marin si a faunei marine, in conformitate cu legislatia Romaniei (art. 12 al. 1 lit. d si al. 2 din Legea nr. 36/2002).

Potrivit art. 71 din Legea nr. 36/2002 "Zona economica exclusiva a Romaniei este instituita in spatiul marin al tarmului romanesc la Marea Neagra, situat dincolo de limita apelor marii teritoriale si adiacent acestora, in care, Romania isi exercita drepturi suverane si jurisdictia asupra resurselor naturale ale fundului marii, subsolului acestuia si coloana de apa de deasupra, precum si in ceea ce priveste diferitele activitati legate de explorarea, exploatarea, protectia, conservarea mediului si gestionarea acestora'.

Tot prin aceeasi lege s-a prevazut ca "intinderea zonei economice exclusive a Romaniei se stabileste prin delimitarea pe baza de acord incheiat cu statele vecine ale caror tarmuri sunt limitrofe sau situate fata in fata cu litoralul romanesc al Marii Negre, tinandu-se seama de faptul ca latimea maxima a zonei economice exclusive, in conformitate cu prevederile Conventiei Natiunilor Unite asupra dreptului marii ratificata de Romania prin Legea nr. 110/1996 poate fi de 200 mile marine masurate de la liniile de baza'.

II. Aplicarea legii penale romane infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii

Cadrul principiilor. Legea penala romana, pentru a acoperi intreaga gama de situatii ce se pot ivi in legatura cu locul savarsirii infractiunii, se aplica si infractiunilor comise in strainatate exercitandu-se un rol activ in combaterea criminalitatii pe plan international.

Principiile consacrate in legea penala romana ale personalitatii, realitatii si universalitatii, ofera cadrul legal de reprimare al faptelor periculoase oriunde se vor savarsi si de catre oricine.

Principiul personalitatii legii penale se mai numeste al nationalitatii active si este prevazut in art. 4 Cp. "Legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean roman sau daca, neavand nici o cetatenie, are domiciliul in tara'.

Pentru aplicarea legii penale romane conform acestui principiu sunt necesare conditiile:

a)     infractiunea sa se savarseasca in strainatate;

b)    fapta sa fie considerata infractiune potrivit legii penale romane. Nu se cere ca fapta sa fie incriminata si de legea locului unde s-a savarsit;

c)     infractorul in momentul savarsirii infractiunii sa fie cetatean roman, ori persoana fara cetatenie, dar cu domiciliul in Romania.

Nu este necesara prezenta infractorului in tara.

Prin principiul personalitatii se stabileste competenta exclusiva si neconditionata a legii penale romane, in sensul ca aceasta se va aplica indiferent daca faptuitorul a fost condamnat in strainatate.

Pedeapsa executata in strainatate se deduce din pedeapsa pronuntata de instantele romane (art. 8 si 9 Cp.). De lege ferenda principiul ar putea fi reformulat in sensul ca aplicarea legii penale romane sa fie posibila numai daca exista dubla incriminare iar urmarirea si judecata sa fie posibile atat potrivit legii penale straine cat si legii penale romane.

Principiul realitatii. Este cunoscut si sub denumirea de principiul protectiei reale sau al nationalitatii pasive Prin acest principiu se consacra aplicarea legii penale romane infractiunilor savarsite in strainatate, daca acestea sunt contra statului roman, contra vietii unui cetatean roman sau prin care s-a pricinuit o vatamare grava integritatii corporale unui cetatean roman, de catre un cetatean strain ori de un apatrid care nu domiciliaza in Romania.

Conditii de aplicare a legii penale romane conform principiului realitatii.

a)     Infractiunea sa se savarseasca in strainatate.

b)    Infractiunea sa fie dintre cele aratate expres in art. 5 Cp.: contra sigurantei statului roman; contra vietii unui cetatean roman; prin care s-a pricinuit o vatamare corporala grava unui cetatean roman.

c)     Infractorul sa fie cetatean strain ori apatrid care nu domiciliaza in Romania.

d)    Actiunea penala se pune in miscare cu autorizarea prealabila a Procurorului general.

Aplicarea legii penale potrivit principiului realitatii este exclusiva si neconditionata.

Legea penala romana se va aplica numai daca nu se dispune altfel printr-o conventie internationala

Principiul universalitatii - Consacra aplicarea legii penale romane infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, altele decat cele aratate anterior daca infractorul este cetatean strain ori apatrid care nu domiciliaza in Romania.

Principiul universalitatii consacra cooperarea Romaniei la lupta co­muna a statelor impotriva criminalitatii.

Aplicarea legii penale romane conform principiului universalitatii este conditionata de:

a)    Savarsirea in afara teritoriului tarii a unei infractiuni, alta decat cea pentru care ar fi incidenta legea penala conform principiului realitatii.

b)    Infractiunea sa fie prevazuta ca atare atat in legea penala romana cat si in legea locului unde s-a savarsit (dubla incriminare).

c)    Infractorul sa fie cetatean strain sau daca nu are cetatenie sa nu aiba domiciliul in Romania.

d)    Infractorul sa se afle in Romania de buna voie, ori daca s-a obtinut extradarea sa.

Numai in mod exceptional si anume in cazul infractiunilor indreptate impotriva intereselor statului roman de ex.: infractiunile de falsificare de moneda, timbre sau alte valori romanesti (art. 282-283 Cp.), sau contra unui cetatean roman - altele decat cele pentru care functioneaza principiul realitatii (art. 5 Cp.), infractorul poate fi judecat in Romania si atunci cand s-a cerut si obtinut extradarea lui (art. 6 al. 2 Cp.).

Aplicarea legii penale romane conform principiului universalitatii este posibila numai daca nu se dispune altfel prin conventiile internationale.

In ce priveste urmarirea si judecata se cere ca acestea sa fie posibile si potrivit legii tarii unde s-a savarsit infractiunea, adica sa nu existe, potrivit acelei legi, vreo cauza care impiedica punerea in miscarea sau exercitarea actiunii penale ori executarea pedepsei (amnistia, prescriptia, abrogarea incriminarii etc), iar daca infractorul a fost judecat si condam­nat in strainatate, pedeapsa aplicata sa nu fi fost executata ori stinsa exe­cutarea prin vreun mod prevazut de lege.

6. Extradarea

Notiune. Extradarea este un act bilateral intre doua state inbaza caruia un stat pe al carui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat il preda la cerere, altui stat pentru a fi judecat ori pus sa execute pedeapsa la care fusese condamnat.

La extradare participa intotdeauna doua state:

Statul solicitat - pe teritoriul caruia se gaseste infractorul sau condamnatul.

Statul solicitant (care cere) si care poate fi:

a)     statul pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea;

b)   statul impotriva intereselor caruia a fost savarsita infractiunea;

c)     statul al carui cetatean este infractorul.

Felurile extradarii.

a)     activa - cand se cere extradarea;

b)  pasiva - cand se acorda extradarea.

Reglementarea extradarii. Extradarea este reglementata cu caracter principial in art, 9 Cp, "extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si in lipsa acestora in temeiul legii'.

Prin aceasta reglementare s-a stabilit si ordinea de prioritate a reglementarilor privind extradarea:

a)      Prin conventii internationale incheiate de Romania;

b)   in lipsa conventiilor pe baza de reciprocitate (declaratie de reciprocitate);

c) in temeiul legii interne (Legea nr. 296/2001 privind extradarea). in legatura cu dispozitiile finale ale art. 9 Cp. ce privesc acordarea sau solicitarea extradarii "in temeiul legii' se cuvin unele precizari.

Constitutia Romaniei din 1991 in dispozitiile art. 19 al. 2 privitor la extradare prevede: "Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate. Asadar in Constitutie - legea - nu mai este prevazuta expres ca temei al extradarii. Fata de aceste precizari constitutionale se pune intrebarea daca legea interna mai poate constitui temei al extradarii, asa cum se prevede in art. 9 Cp.?

Raspunsul la aceasta intrebare se desprinde din dispozitiile Legii privind extradarea nr. 296/2001 care consacrand preeminenta dreptului international in aceasta materie a prevazut prin dispozitiile art. 2 al. 1: "Prezenta lege se aplica numai in baza si pentru executarea normelor interesand extradarea, cuprinse in conventiile internationale in care Romania este parte pe care le completeaza in situatiile nereglementate', al. 2: "in absenta unei conventii internationale, prezenta lege reprezinta dreptul comun in materie, aplicabil de statul roman in virtutea curtoaziei internationale sub garantia reciprocitatii'.

Intrucat "Declaratia de reciprocitate - potrivit art. 3 al. 1 din Legea privind extradarea nr, 296/2001 - facuta de statul solicitant, in lipsa unei conventii internationale, in vederea obtinerii extradarii, poate produce efecte in Romania numai dupa ratificarea prin lege a intelegerii negociate intre cele doua state, in conformitate cu normele general admise ale dreptului international in materie' - apreciem ca legea interna doar completeaza, dezvolta principii ale extradarii, are caracter subsidiar conventiilor de extradare ori declaratiilor de reciprocitate si nu mai poate constitui temei, izvor al extradarii, asa cum se desprinde din dispozitiile art. 9 Cp. in vigoare. In concluzie normele cuprinse in legea interna de extradare, in lipsa unei conventii internationale ori a reciprocitatii, nu pot constitui temei al extradarii, iar dispozitiile din Codul penal (art. 9) privind extradarea trebuie puse de acord cu dispozitiile din Constitutie.

Conditii in care se poate solicita ori acorda extradarea. Din reglementarile privitoare la extradare, Conventia europeana, conventiile bilaterale, legea interna de extradare, se desprind conditiile cu privire la infractiune, cu privire la infractor, cu privire la urmarirea penala sau executarea pedepsei, cu privire la cererea de extradare.

a) Conditii cu privire la infractiune.

1. Sa se fi savarsit o infractiune pe teritoriul statului solicitant ori impotriva intereselor acestuia, sau de catre un cetatean al acestui stat.

Sa nu fie aplicabila legea penala romana (conform principiului teritorialitatii; - ubicuitatii ori principiului realitatii - cand statul roman este solicitat).

2.    Fapta sa fie incriminata in legile ambelor state (dubla incriminare) care participa la extradare (art. 8 din Legea nr. 296/2001).

3.    Pedeapsa prevazuta de lege sa fie privatiunea de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsa mai severa. in cazul extradarii condamnatului, pedeapsa sa fie inchisoarea ori o pedeapsa echivalenta mai marc de 1 an. (Se prevede in conventiile bilaterale ale Romaniei si in Legea nr. 296/2001).

In Conventia europeana de extradare se prevede ca vor da loc la extradare faptele pedepsite de legile partii solicitante si ale partii solicitate cu o pedeapsa privativa de libertate sau cu o masura de siguranta privativa de libertate de cel putin 1 an sau cu o pedeapsa mai severa, dar la aceste dispozitii (art. 2 paragraful 1 din Conventie) Romania a facut rezerva prin art. 3 din Legea nr. 80 din 9 mai 1997, in sensul de mai sus.

4. In ce priveste gravitatea deosebita a faptelor pentru care se acorda ori cere extradarea in Legea nr. 296/2001 se prevede ca "Daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu moartea de catre legea statului solicitant, extradarea nu va putea fi acordata decat cu conditia ca statul respectiv sa dea asigurari considerate ca indestulatoare de catre statul roman ca pedeapsa capitala nu se va executa urmand a fi comutata' (art. 13). Aceste dispozitii sunt in concordanta cu dispozitiile din Conventia europeana de extradare.

In adevar, in Conventia europeana de extradare (art. 11) se prevede expres ca "Daca fapta pentru care se cere extradarea este pedepsita cu pedeapsa capitala de catre legea partii solicitante si daca, in acest caz, aceasta pedeapsa nu este prevazuta de legislatia partii solicitate, sau in mod normal aici nu este executata, extradarea nu va putea sa fie acordata decat cu conditia ca partea solicitanta sa dea asigurari considerate ca indestulatoare de catre partea solicitata ca pedeapsa capitala nu se va executa.

d) persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca parti, martori sau experti in fata unei autoritati judiciare romane solicitante, in limitele imunitatilor conferite prin conventie internationala.

Extradarea oricarei alte persoane straine poate fi refuzata sau amanata, daca predarea acesteia este susceptibila sa aiba consecintele de o gravitate deosebita pentru ea, in mod special din cauza varstei sau a starii sale de sanatate (art. 5 al. 2 din Legea nr. 296/2001).

Dispozitiile art. 5 al. 1 lit. a si b din Legea nr. 296/2001 citate mai sus in concordanta cu dispozitiile Constitutiei Romaniei care prevad expres in art. 19 (al. 1) "cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania' si tot astfel art. 18 (al. 2) "dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii'.

In conventia europeana privind extradarea este prevazuta posibilitatea extradarii si a nationalilor (art. 6), dar se prevede totodata ca "orice parte contractanta are dreptul sa refuze extradarea resortisantilor sai', facand o declaratie in acest sens cu ocazia ratificarii conventiei si sa defineasca termenul de resortisant.

Prin Legea nr. 80/1997 de ratificare a Conventiei europene de extradare s-a prevazut in dispozitiile art. 2 ca "ratificarea conventiei se face cu urmatoarele declaratii: "Cetateanul roman si persoana careia i s-a acordat drept de azil in Romania nu pot fi extradati' (art. 2 al. 1); si tot astfel "Prin termenul resortisant, in sensul prezentei conventii, se intelege cetateanul roman sau persoana care a obtinut drept de azil in Romania' (art. 2 al. 2).

Mentionam ca refuzul extradarii propriului cetatean ori a refugiatului politic obliga statul roman ca la cererea statului solicitant sa supuna cauza autoritatilor sale judiciare competente, astfel incat sa se poata exercita urmarirea penala si judecata, daca este cazul (art. 7 al. 1 din Legea nr. 296/2001).

c) Conditii privind urmarirea penala sau executarea pedepsei

1.           Infractiunea pentru care se cere extradarea sa nu fie dintre acelea pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta persoana se opune extradarii (art. 17 din nLegea nr. 296/2001).

2.     Sa nu fi intervenit potrivit legii penale romane, ori potrivit legii penale a statului strain o cauza care inlatura raspunderea penala ori consecintele condamnarii (amnistia, prescriptia).

3.           Fata de infractor sa nu se fi pronuntat pe teritoriul Romaniei o hotarare de condamnare, de achitare ori de incetare a procesului penal ori sa se fi emis ordonanta de catre procuror pentru scoaterea de sub urmarire ori de incetare a urmaririi penale pentru infractiunea savarsita in strainatate.

Cand infractorul a carui extradare se cere este invinuit ori inculpat pentru savarsirea altei infractiuni in fata organelor de urmarire sau de judecata romana, ori are de executat o pedeapsa privativa de libertate aplicata de instantele romane - extradarea nu poate avea loc decat dupa incetarea procesului, ori executarea pedepsei, dupa caz.

Se admite extradarea temporara pentru a evita prescriptia raspunderii penale.

d) Conditii privind cererea de extradare

Cererea de extradare, formulata in scris de autoritatea competenta a statului solicitant se adreseaza Ministerului Justitiei din Romania. Daca cererea de adreseaza pe cale diplomatica, ea se transmite Ministerului Justitiei.

Cererea de extradare trebuie sa fie insotita de inscrisuri din care sa rezulte temeiurile pentru admiterea extradarii (art. 24 din Legea nr. 296/ 2001):

originalul sau copie autentica a mandatului de arestare sau dupa caz, copie a hotararii de condamnare;

o expunere a faptelor pentru care se cere extradarea. Data si locul savarsirii lor, calificarea lor juridica si referirile la dispozitiile legale care le sunt aplicabile;

copie a textelor de lege aplicabile;

alte date: privind eventuala executare partiala a pedepsei, unde locuieste infractorul etc.

Principiul specialitatii extradarii. Acest principiu presupune ca persoana extradata nu poate fi judecata decat pentru infractiunea ori infractiunile pentru care a fost extradata, si tot astfel, nu poate fi pusa sa execute decat pedeapsa ori pedepsele pentru care a fost extradata (art. 51 din Legea nr. 296/2001). Persoana extradata este intr-un fel sub protectia statului care a acordat extradarea.

Persoana ce a fost extradata:

va fi judecata si pentru alte infractiuni, dar cu acordul prealabil al statului ce a acordat extradarea si in acelasi sens, pentru cazul extradarii condamnatului;

va putea fi judecata si pentru alte infractiuni daca dupa executarea pedepsei nu paraseste teritoriul in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva sau dupa ce a parasit teritoriul statului solicitant revine pe acesta (art. 51 al. 1 lit. b din Legea nr. 296/2001).

Sisteme de acordare a extradarii. Sunt cunoscute trei sisteme:

a)     Sistemul zis politic sau guvernamental, in care extradarea este un act politic si de aceea se acorda de guvernul statului solicitat, pe baza datelor culese de organele administrative sau judiciare.

b)    Sistemul jurisdiclional, in care extradarea este un act exclusiv jurisdictional si vor decide asupra ei instantele judecatoresti.

c) Sistemul mixt, in care se recunoaste extradarii un caracter atat politic, cat si jurisdictional la rezolvarea extradarii participand atat organele judiciare care verifica indeplinirea conditiilor prevazute de lege cat si autoritatea guvernamentala, ce decide asupra extradarii.

Sistemul mixt era prevazut prin dispozitiile Legii nr. 4/1971 privind extradarea, dar acesta a fost abrogat tacit prin dispozitiile Constitutiei din 1991.

Potrivit dispozitiilor constitutionale si a Legii nr. 296/2001 sistemul de acordare al extradarii este cel jurisdictional.

in adevar doar instanta de judecata (Curtea de apel) judeca cererea de extradare si decide acordarea ori respingerea ei.

Aspectele de ordin procedural vor fi examinate la disciplina drept procesual penal - proceduri speciale.

Ordinea de preferinta in acordarea extradarii. Daca extradarea este ceruta de mai multe state, fie pentru aceeasi fapta, fie pentru fapte diferite, partea romana hotaraste, tinand seama de toate imprejurarile si, in mod deosebit, de gravitatea si de locul savarsirii infractiunilor, de datele depunerii cererilor respective, de nationalitatea persoanei reclamate, de existenta reciprocitatii de extradare in raport cu statul roman si de posibilitatea unei extradari ulterioare catre alt stat solicitant.

Despre existenta concursului de cereri Ministerul Justitiei va instiinta de urgenta autoritatile competente ale statelor in relatie (art. 26 din Legea nr. 297/2001).