Identificarea persoanei fizice

identificarea persoanei fizice .

Identificarea persoanei fizice nu este altceva decat individualizarea omului in raporturile juridice civile.

Mijloacele de identificare ale persoanei fizice sunt: numele,  domiciliul si resedinta, starea civila.

NUMELE este acel atribut de identificare a persoanei fizice care consta in dreptul omului de a fi individualizat, in familie si in societate, prin cuvinte stabilite, in conditiile legii, cu aceasta semnificatie.

Legea civila statueaza ca orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobandit, potrivit legii. Numele cuprinde numele de familie si prenumele.

Dobandirea numelui.

Numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei si poate fi modificat prin efectul schimbarii starii civile, in conditiile prevazute de lege.

Prenumele se stabileste la data inregistrarii nasterii, pe baza declaratiei de nastere. Este interzisa inregistrarea de catre ofiterul de stare civila a prenumelor indecente, ridicole si a altor asemenea, de natura a afecta ordinea publica si bunele moravuri ori interesele copilului, dupa caz.

Numele de familie si prenumele copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti, precum si cele ale copilului care este parasit de catre mama in spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilita in termenul prevazut de lege, se stabilesc prin dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala a fost gasit copilul ori, dupa caz, s-a constatat parasirea lui, in conditiile legii speciale.

Modificarea numelui de familie se poate produce: fie datorita schimbarii filiatiei (stabilirea filiatiei macar fata de unul din parinti pentru copilul gasit; stabilirea filiatiei fata de al doilea parinte pentru copilul dinanfara casatoriei; cazul tagaduirii paternitatii copilului din casatorie; cazul contestarii sau anularii recunoasterii de filiatie); fie datorita adoptiei (incuviintarea sau desfacerea adoptiei), fie datorita casatoriei (la incheierea/desfacerea casatoriei, la nulitatea/anularea casatoriei).

Retranscrierea numelui de familie/prenumelui: nu este o schimbare efectiva ci doar o transcriere/traducere in alta limba decat limba materna  sau cu ortografia altei limbi. In acest caz se face doar o mentiune pe marginea actelor de stare civila.

Schimbarea numelui pe cale administrativa. Cetatenii romani pot obtine, in conditiile legii, schimbarea pe cale administrativa a numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.

In prezent, procedura de schimbare administrativa a numelui este reglementata de O.G. nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelui persoanelor fizice. Persoanele fizice isi pot schimba numele pe cale administrativa in cazuri temeinic justificate, enumarete la art. 4 alin. (2). La lit. b) - sunt considerate ca intemeiate si solicitarile potrivit carora persoana care solicita schimbarea numelui a folosit in exercitarea profesiei numele pe care doreste sa il obtina, facand dovada cu privire la aceasta, precum si asupra faptului ca este cunoscuta in societate sub acest nume. Cererea de schimbare a numelui pe cale administrativa se depune la primaria ultimului loc de domiciliu avut in tara, iar  in cazul cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate la Primaria Sector 1 Bucuresti. Cererea trebuie sa fie motivata si insotita de urmatoarele acte :

-copii legalizate de pe certificatele de stare civila ale persoanei care solicita schimbarea numelui (certificat de nastere);

-un exemplar al MONITORULUI OFICIAL AL ROMANIEI, Partea a III-a, in care a fost publicat, pe cheltuiala solicitantului, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea caruia sa nu fi trecut mai mult de un an;

-cazierul judiciar si cazierul fiscal ale solicitantului;

-declaratie de notorietate si orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare.

Termenul cumulat estimat de realizare a procedurii este de aproximativ 100 de zile de la data depunerii cererii, adica:

- depunerea cererii la Primarie pentru avizarea cererii de publicare in Monitorul Oficial - Partea a III - a - nu exista termen legal (aprox. 10 zile);

- in termen de 30 de zile de la publicarea extrasului din cererea de schimbare a numelui in Monitorul Oficial, Partea a III - a, orice persoana interesata poate face opozitie;

-dosarul se trimite spre solutionare la Serviciul Public de Evidenta a Persoanei care verifica daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege si, in termen de 60 de zile, propune Primarului emiterea deciziei de admitere sau respingerie a cererii de schimbare a numelui si restituie dosarul la serviciul public de evidenta persoanei;

- dupa admiterea cererii, persoana care solicita schimbarea numelui trebuie sa depuna taxa extrajudiciara de timbru (de 11 lei) ;

-Decizia de schimbare a numelui se comunica solicitantului care o va depune la servicul de stare civila al locului de nastere pentru mentionarea noului nume pe actul de nastere.

PRENUMELE (numele de botez), si alaturi de el pseudonimul si porecla tin de individualizarea persoanei in familie, in societate, intr-un anume domeniu de activitate respectiv in legatura cu o trasatura caracteristica (porecla). Dintre acestea, porecla, ca un supranume, nu se bucura de protectie legala fiind un element de identificare ce tine mai ales de cazierul judiciar al persoanei fizice.

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

DOMICILIUL SI RESEDINTA

Cetatenii romani au dreptul sa isi stabileasca ori sa isi schimbe, in mod liber, domiciliul sau resedinta, in tara sau in strainatate, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege.

Daca prin lege nu se prevede altfel, o persoana fizica nu poate sa aiba in acelasi timp decat un singur domiciliu si o singura resedinta, chiar si atunci cand detine mai multe locuinte.

Domiciliul persoanei fizice, in vederea exercitarii drepturilor si libertatilor sale civile, este in locul unde  persoana fizica isi are principala asezare.

Resedinta persoanei fizice este in locul unde isi are locuinta secundara.

Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozitiilor legii speciale.

Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu opereaza decat atunci cand cel care ocupa sau se muta intr-un anumit loc a facut-o cu intentia de a avea o asezare principala.

Dovada intentiei rezulta din declaratiile persoanei facute la organele administrative competente sa opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar in lipsa acestor declaratii, din orice alte imprejurari de fapt.

Prezumtia de domiciliu. Resedinta va fi considerata domiciliu cand acesta nu este cunoscut. In lipsa de resedinta, persoana fizica este considerata ca domiciliaza la locul ultimului domiciliu, iar daca acesta nu se cunoaste, la locul unde acea persoana se gaseste.

Dovada domiciliului si a resedintei se face cu mentiunile cuprinse in cartea de identitate.In lipsa acestor mentiuni ori atunci cand acestea nu corespund realitatii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a resedintei nu va putea fi opusa altor persoane.

Domiciliul legal este considerat domiciliul care este stabilit prin lege pentru anumite categorii de personae fizice. Astfel, domiciliul minorului care nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu in conditiile prevazute de lege este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care el locuieste in mod statornic. In cazul in care parintii au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta de tutela, ascultandu-i pe parinti, precum si pe copil, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului. Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, minorul este prezumat ca are domiciliul la parintele la care locuieste in mod statornic.

Prin exceptie, in situatiile prevazute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de incredere, cu consimtamantul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi si la o institutie de ocrotire. Domiciliul minorului, in cazul in care numai unul dintre parintii sai il reprezinta ori in cazul in care se afla sub tutela, precum si domiciliul persoanei puse sub interdictie judecatoreasca, este la reprezentantul legal.

Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai si supus unor masuri de protectie speciala, in cazurile prevazute de lege, se afla la familia sau la persoanele carora le-a fost dat in plasament.

In cazul in care s-a instituit o curatela asupra bunurilor celui care a disparut, acesta are domiciliul la curator, in masura in care acesta este indreptatit sa il reprezinte.

Daca a fost numit un custode sau un curator pentru administrarea bunurilor succesorale, cei chemati la mostenire au domiciliul la custode sau, dupa caz, la curator, in masura in care acesta este indreptatit sa ii reprezinte.

Cel care exploateaza o intreprindere are domiciliul si la locul acelei intreprinderi, in tot ceea ce priveste obligatiile patrimoniale ce s-au nascut sau urmeaza a se executa in acel loc, aici raportandune la ceea ce se numeste domicilu profesional.

Domiciliul ales (conventional) este considerat a fi locuinta (adresa) stabilita prin acordul partilor unui act juridic civil in vederea executarii sale in acel loc sau pentru solutionarea litigiilor si/sau comunicarea actelor de procedura. Astfel, partile unui act juridic pot sa aleaga un domiciliu in vederea exercitarii drepturilor sau a executarii obligatiilor nascute din acel act. Alegerea domiciliului nu se prezuma, ci trebuie facuta in scris.

STAREA CIVILA este dreptul persoanei de a se individualiza, in familie si societate, prin calitatile strict personale care decurg din actele si faptele de stare civila.

Starea civila se dovedeste prin actele de nastere, casatorie si deces intocmite, potrivit legii, in registrele de stare civila, precum si prin certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora.

Actele de stare civila sunt inscrisuri autentice si fac dovada pana la inscrierea in fals, pentru ceea ce reprezinta constatarile personale ale ofiterului de stare civila, si, pana la proba contrara, pentru celelalte mentiuni.

Hotararea judecatoreasca data cu privire la starea civila a unei persoane este opozabila oricarei alte persoane cat timp printr-o noua hotarare nu s-a stabilit contrariul. Daca printr-o hotarare judecatoreasca s-a stabilit o anumita stare civila a unei persoane, iar printr-o hotarare judecatoreasca ulterioara este admisa o actiune prin care s-a contestat starea civila astfel stabilita, prima hotarare isi pierde efectele la data ramanerii definitive a celei de a doua hotarari.

Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe acestea se poate face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive.

Rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai in temeiul dispozitiei primarului de la primaria care are in pastrare actul de stare civila.

Starea civila poate fi modificata in baza unei hotarari de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civila numai daca a fost formulata si o actiune de modificare a starii civile, admisa printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva.

Hotararea judecatoreasca prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civila, precum si inregistrarea facuta in temeiul unei asemenea hotarari sunt opozabile oricarei alte persoane cat timp printr-o noua hotarare nu s-a stabilit contrariul.

Anularea, completarea, modificarea si rectificarea unui act de stare civila sau a unei mentiuni inscrise pe acesta, dispuse prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva ori, dupa caz, prin dispozitie a primarului, se inscriu numai prin mentiune pe actul de stare civila corespunzator. In acest scop, hotararea judecatoreasca ramasa definitiva se comunica de indata, din oficiu, de catre instanta care s-a pronuntat ultima asupra fondului.

Actele de stare civila sunt intocmite de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea tuturor prevederilor legale si sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate, afara de cazul in care beneficiarii acestor acte au cunoscut, in momentul intocmirii lor, lipsa acestei calitati.

Starea civila se poate dovedi, inaintea instantei judecatoresti, prin orice mijloace de proba, daca:

-nu au existat registre de stare civila; registrele de stare civila s-au pierdut ori au fost distruse, in tot sau in parte;

-nu este posibila procurarea din strainatate a certificatului de stare civila sau a extrasului de pe actul de stare civila;

-intocmirea actului de stare civila a fost omisa sau, dupa caz, refuzata.

Inregistrarile de stare civila sunt operatiunile juridice de consemnare, in registrele de stare civila, a actelor si faptelor de stare civila, precum si a altor elemente prevazute de lege, operatii efectuate in conditiile legii, de organele cu atributii de stare civila.

Inregistrarile pot fi sub forma intocmirii actelor de stare civila (nastere, casatorie, deces) sau sub forma inscrierii de mentiuni marginale pe registrele de stare civila (stabilirea filiatiei, adoptie, divort, schimbarea numelui pe cale administrativa).

Inregistrarile de stare civila se fac de organe competente, adica:

-consiliul judetean si autoritatea administratiei publice locale;

-primariile locului de coborare sau debarcare (nastere, deces);

-comandantul navei (nastere, casatorie, deces);

-comandantul aeronavei (nastere, deces);

-reprezentantii diplomatici sau consulari ai Romaniei;

Registrele de stare civila, conform Legii nr.119/1996, se tin in doua exemplare:

-primul exemplar al Registrului la primaria unde a fost intocmit;

-al doilea exemplar al Registrului - se inainteaza spre pastrare serviciilor publice comunitare judetene;