Izvoare de drept medical - hotarari de guvern

Chiar daca este definit ca un ansamblu de norme, dreptul medical nu-si are originea intr-o serie de acte sistematizate, normele legale gasindu-se in surse diferite. Aceste surse, care se pot grupa intr-un sistem ierarhic, sunt denumite izvoare de drept.

Din dreptul intern pot fi retinute ca izvoare de drept medical acte normative cu forta juridica deosebita, in functie de emitent si domeniul de reglementare:

Constitutia Romaniei;

Legile organice, legile ordinare si actele normative cu putere de lege emise de guvern (ordonantele  si ordonantele de urgenta);

Hotararile de guvern emise in temeiul legilor;

actele normative emise, in aplicarea legilor de catre ministere si alte organe  centrale ale administratiei de stat;

acte normative emise de organe locale;

acte cu caracter normativ emise de organisme nonguvernamentale.

Numeroase acte cu caracter international (tratate si conventii) se constituie in izvoare de drept in Romania, aplicabilitatea lor fiind prevazuta in constitutie.

Constitutia Romaniei este norma juridica fundamentala. Ei ii sunt subordonate toate actele normative cu grad inferior. Intr-un capitol distinct, contitutia cuprinde definirea si modul de realizare si ocrotire a drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor printre care si acelea referitoare la ocrotirea vietii si integritatii fizice si psihice, dreptul la ocrotirea sanatatii si asigurarea nivelului de trai.

Legile organice si ordinare sunt principalul izvor de drept in domeniul ocrotirii sanatatii. Intrucit legile referitoare la activitatea medicala si sociala nu au suferit nici o sistematizare sau codificare, studiul lor se poate face doar pe domenii de activitate, chiar daca unele dintre acestea nu sunt inca bine delimitate.

Sanatatea publica a fost reglementata si inainte de cel de-al doilea razboi mondial prin legi sanitare successive, care s-au ocupat de igiena localitatilor si constructiilor, de actiunile preventive de sanatate, de modul de acordare a serviciilor medicale si de reglementarea exercitarii profesiilor medicale si paramedicale. Din perioada comunista retinem Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei din care majoritatea articolelor sunt abrogate sau perimate, insa, alaturi de continutul care mai este in vigoare, din structura acestei legi trebuie sa retinem o incercare de sistematizare a legislatiei medicale, legea acoperind majoritatea domeniilor de reglementat in sanatatea publica.

Dupa 1989, numeroase legi au reglementat activitatea din domeniu. Retinem in mod deosebit:

Legea 100/1998 cu modificarile si completarile ulterioare - privind asistenta de sanatate publica;

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului asigurarilor sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare;

Legea spitalelor nr. 270/2003, cu modificarile si completarile ulterioare;

Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic precum si organizarea si functionarea Colegiului Mediclor din Romania;

Legea 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical si a profesiei de moasa, precum si organizarea ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania;

Legea 308/2004 privind exercitarea profesiei de medic dentist precum si infiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor Dentisti din Romania;

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Legea drepturilor pacientilor nr. 46 din 2003;

Legea 487/2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice, cu modificarile si completarile ulterioare;

Ordonanta Guvernului nr. 109/2000 privind statiunile balneare climaterice si balneoclimaterice si asistenta medicala balneara de recuperare;

Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date;

Legea 296/2002 privind acordarea aistentei medicale cetatenilor straini in baza acordurilor, intelegerilor, conventiilor sau protocoalelor internationale, cu modificarile si completarile ulterioare.

Hotarari de guvern au fost emise in aplicarea legilor enuntate mai sus. Anual, in conformitate cu Ordonanta de urgenta nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului asigurarilor sociale de sanatate se elaboreaza un contract cadru in care sunt prevazute serviciile medicale de care beneficiaza asiguratii si conditiile de contractare ale acestora. Acest contract cadru se aproba prin hotarare Guvernului Romaniei din care ulterior se desprind numeroase norme de aplicare aprobate tot prin hotarare de guvern. Guvernul mai reglementeaza prin hotarari structura ministerelor implicate in acordarea asistentei sanitare si a celei cu caracter social precum si structura unitatilor sanitare centrale si locale cu atributiile si teritoriul de competenta. Angajarea unor cheltuieli pentru investitii importante in domeniul ocrotirii sanatatii se face tot prin hotarare a guvernului data in aplicarea legilor care reglementeaza activitatea sanitara si sociala si a legii bugetului, ce se aproba anual.

Actele normative emise de organele centrale sunt date, in principal, in aplicarea legilor si a hotararilor de guvern. Prin acest acte se stabilesc atributii specifice diferitelor structuri specializate din subordinea organului emitent. In aplicarea legii, Ministrul Sanatatii poate emite ordine cu aplicabilitate si in afara institutiilor subordonate. Prin acestea se reglementeaza norme de igiena si de protecsie a mediului, norme privind producerea si comercializarea alimentelor, a medicamentelor sau a produselor toxice pentru om. Prin publicarea, in temeiul legii in Monitorul Oficial al Romaniei aceste acte normative devin opozabile tuturor persoanelor fizice si juridice de pe teritoriul de competenta.

Actele normative emise de organele locale ale administratiei publice se refera la stabilirea sarcinilor precise care revin, in aplicarea actelor normative de rang superior, structurilor decentralizate ale ministerelor, institutiilor sanitare, scolare sau sociale de pe teritoriul de competenta sau chiar cetatenilor. Prin asemenea norme se stabilesc masuri in caz de calamitate, epidemie etc.

Actele cu caracter normativ elaborate de organismele nonguvernamentale au in general putere doar in interiorul organizatiei respective. Totusi, in unele cazuri, legea imputerniceste anumite organisme nonguvernamentale sa emita norme cu valabilitate generala, acestea urmand sa fie facute public oficial. Este cazul organismelor reprezentative pentru profesiile medicale, paramedicale si farmaceutice cum sunt:

Colegiul Medicilor din Romania,

Colegiul Medicilor Dentisti din Romania,

Colegiul Farmacistilor din Romania,

Colegiul Biologilor, Chimistilor si Biochimistilor,

Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania.

Aceste organisme sunt imputernicite prin legea de organizare specifica fiecaruia sa elaboreze pe langa regulamentul de organizare, care este un act normativ cu aplicare doar in interiorul organizatiei, si a unor coduri deontologice prin care se stabilesc norme relative la atitudinea fata de pacienti, aceste norme fiind opozabile si pacientilor. Atributiile de reglementare a acestor organizatii nonguvernamentale se manifesta si prin faptul ca ele sunt consultate de catre organele legislative si executive in legatura cu elaborarea diferitelor acte normative (legi, hotarari sau ordine) cu aplicabilitate in domeniul de competenta al lor.

Reglementarile internationale, in masura in care sunt cuprinse in tratate internationale (conventii, pacte sau acorduri) la care Romania este parte, au efect si in interiorul tarii, articolul 11 din Constitutie precizand ca 'Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna credinta obligatiile ce-i revin  din tratatele la care este parte.

Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei'.

In mod distinct sunt reglementate drepturile continute in actele internationale privitoare la drepturile omului. Astfel in art. 20 Constitutia prevede ca: 'Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la  drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementariule internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile'.

Dreptul la sanatate a fost definit initial in Constitutia Organizatiei Mondiale a Sanatatii de unde a fost preluat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si acceptat de statele semnatare prin intermediul Pactului international referitor la drepturile economice, sociale si culturale. In art. 5 al Declaratiei gasim urmatoarea definire a acestor drepturi: 'Orice persoana are dreptul la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii sale, bunastarii proprii si a familiei, cuprinzand hrana, imbracamintea si locuinta, ingrijiriea medicala precum si serviciile sociale, are dreptul la asigurarea de somaj, de boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau in alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor imprejurari independente de vointa sa'.

Dreptul la sanatate a fost defalcat, pe componente prin acte normative subsecvente, in componenta acestuia aflandu-se:

dreptul la un mediu natural sanatos,

dreptul la un nivel de viata corespunzator asigurarii sanatatii,

Acestea sunt reluate in legislatiile statelor semnatare unde li se da putere prin acte normative specifice.

Ca sursa internationala de drept mai putem retine actele unor organisme nonguvernamentale internationale.

Asociatia Medicala Mondiala,

Asociatia Medicala Europeana,

Uniunea Europeana a Medicilor  Specialisti,

Uniunea Europeana a Medicilor Omnipracticieni,

Comitetul Permanent al Medicilor din Europa

sunt organizatii cu participare voluntara, la care si Rominia a aderat, fie prin reprezentanti oficiali (Asociatia Medicala Romana sau Colegiul Medicilor din Romania), fie prin participarea unor medici ca membri individuali. In urma reuniunilor profesionale, aceste organisme adopta hotarari care sunt folosite de catre membri, in tarile de origine, pentru redactarea de acte normative interne.

Dreptul medical mai are o serie de izvoare denumite indirecte. Acestea sunt:

Doctrina - ansamblu de opinii, conceptii si interpretari date de juristi unor reglementari din domeniu;

Jurisprudenta - culegere de practica judiciara a diferitelor autoritati judecatoresti cuprinzand solutiile adoptate la cazuri asemanatoare,

Norme profesionale, protocoale si ghiduri terapeutice elaborate de organismele profesionale.