Infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei: denuntarea calomnioasa, marturia mincinoasa, nedenuntarea

DENUNTAREA CALOMNIOASA (art. 259 c.pen.)

Denuntarea calomnioasa este incriminata in art 259 c.pen., intr-o varianta tip si alta agravata.

Varianta tip art 259 alin 1 c.pen. consta in invinuirea mincinoasa facuta prin denunt sau plangere, cu privire la savarsirea unei infractiuni, de catre o anume persoana.

Varianta agravata art 259 alin 2 c.pen. consta in producerea ori ticluirea de probe mincinoase in sprijinul unei invinuiri nedrepte.

Fapta de a invinui mincinos o persoana ca a savarsit o infractiune, cat si fapta de a produce sau ticlui probe in sprijinul unei invinuiri nedrepte constituie unreal pericol pentru infaptuirea justitiei, pentru ca aduc atingere activitatii organelor judiciare, punand aceste organe in situatia de a urmarii fapte inexistente sau de a actiona impotriva unor persoane nevinovate.

marturia mincinoasa (art 260 c.pen.)

Potrivit art 260 alin. 1si 4 c.pen., constituie infractiunea de marturie mincinoasa fapta martorului, expertului sau interpretului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alte cauza in care participa in aceasta calitate, face afirmatii mincinoase sau nu spune tot ce stie cu privire la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.

Savarsirea de catre martor, experti sau interpreti a unor astfel de fapte aduce atingerea bunei desfasurari a activitatii de infaptuire a justitiei, prin inducerea in eroare a organelor judiciare in stabilirea adevarului si solutionarea nedreapta a cauzelor , pe considerente contrarea adevarului. De aceea, se justifica pe deplin incriminarea marturiei mincinoase.

NEDENUNTAREA UNOR INFRACTIUNI (art.262 c.pen.)

Este prevazuta in art 262 c.pen. si consta in omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infrcatiunile prevazute in art 174, art 175, art 176, art 211, art 212, art 215, art 217 alin 2-4 art 218 alin 1, art 276 alin 3 c.pen.

Nedenuntarea unor infractiuni s-a apreciat ca prezinta pericol social intrucat aceasta omisiune lipseste organelor competente de posibilitatea de a descoperi si reprima la timp pe infractori si uneori de a preintampina savarsirea altor infractiuni sau de a curma o activitate infractionala in curs de executare.

Cazurile in care denuntarea este obligatorie sunt strict delimitate de lege fiind prevazute fie in dispozitiile care incrimineaza fapta de nedenuntare (art 262 c.pen), fie in alte dispozitii legale (art. 170 c.pen. incrimineaza nedenuntarea unor infractiuni contra sigurantei statului).

Nedenuntarea infractiunilor enumerate in art 262 c.pen. a fost asezata in grupul "Infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei", pentru ca ea aduce atingere in principal, activitatii de infaptuire a justitiei.

OMISIUNEA SESIZARII ORGANELOR JUDICIARE (art. 263 c.pen.)

Omisiunea sesizarii organelor juridice este incriminata in art 263 c.pen., intr-o varianta tip si o varianta agravata.

Varianta tip art 263 alin. 1 c.pen. consta in fapta functionarului public care luand cunostinta de savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile, omite sesizarea de indata procurorului sau organului de urmarire penala, potrivit legii de procedura penala.

Varianta agravata art. 263 alin 2 c.pen. exista daca fapta descrisa la varianta tip este savarsita de catre un functionar public cu atributii de conducere sau de control.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Functionarii publici si functionarii au atributii de control, au posibilitatea sa cunoasca imediat savarsirea unei infractiuni la locul de munca. De aceea ei au obligatia de a sesiza de indata organele de urmarire penala cand iau la cunostinta de savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplinesc sarcinile.

Omisiunea sesizarii organelor judiciare este o fapta periculoasa deoarece aduce atingere activitatii de infaptuire a justitiei prin aceea ca lipseste organele de urmarire penala de una din principalele posibilitati de a descoperi si cerceta la timp pe infractori in vederea combaterii si reprimarii fenomenului infractional.

Aceasta justifica incriminarea faptei.

ARESTAREA NELEGALA SI CERCETAREA ABUZIVA ( art. 266 c.pen.)

In art 266 c.pen. este prezentat continutul legal a doua infractiuni: arestarea nelegala si cercetarea abuziva.

Astfel, constituie arestarea nelegala fapta unui functionar public, cu o anumita calitate de a face urmatoarele activitati: "retinerea sau arestarea nelegala ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative, in alt mod decat cel prevazut din dispozitiile legale."

Conform art 266 alin 2 c.pen. constituie cercetare abuziva "intrebuintarea de promisiuni, amenintari sau violente impotriva unei persoane aflate in curs de cercetare, ancheta penala ori de judecata pentru obtinerea de declaratii."

S-ar putea spune ca exista si o a treia infractiune:"supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau edcative, in alt mod decat cel prevazut prin dispozitiile legale", iar arestarea nelegala ar consta in "retinerea sau arestarea nelegala".

EVADAREA (art. 269 c.pen.)

Evadarea este incriminata in art 269 c.pen., intr-o varianta tip si o varianta agravata.

Varianta tip art 269 alin 1 c.pen. consta in evadarea din starea legala de retinere sau de detinere.

Varianta agravata art 269 alin 2 c.pen. se realizeaza daca fapta descrisa la varianta tip este savarsita prin folosire de violente, de arme sau de alte instrumente, ori de catre doua sau mai multe persone impreuna.

Persoanele fata de care s-a luat masura retinerii sau arestarii preventive, cat si persoanele care executa pedepse privative de libertate sunt obligate sa ramana in starea de retinere sau detinere in care se afla legal supuse.

Ori de cate ori persoanele aflate in stare legala de retinere sau detinere fac, prin acte ilicite, sa inceteze de fapt aceasta stare, creeaza reale dificultati pentru activitatea de infaptuire a justitiei. Aceasta este si ratiunea pentru care evadarea este incriminata.