Fotbalul la 6-10 ani

FOTBALUL LA 6-10 ANI

1.1. PROFILUL ANTRENORULUI DE COPII

Predarea jocului de fotbal copiilor si antrenarea acestora reprezinta o activitate foarte importanta si de mare raspundere.

Antrenorul trebuie sa aiba cunostinte tehnice, tactice, educationale, psihologice si de comunicare, avand in vedere varsta copiilor cu care intra in contact.

De asemenea, antrenorul trebuie sa aiba cunostinte de metodica predarii si sa fie suficient de familiarizat cu privire la aspectele legate de dinamica invatarii fizice. In plus, trebuie sa cunoasca procesele de dezvoltare fizica si sa tina cont de acestea, respectiv sa cunoasca etapele cheie aflate la baza evolutiei biologice a procesului de invatare, cum ar fi, in primul rand, capacitatea de coordonare, esentiala pentru miscarile tehnice.

Aceste cunostinte si capacitati sunt absolut necesare pentru orice antrenor de copii care doreste sa obtina rezultate, dar in opinia noastra, sunt necesare in primul rand pentru a reduce greselile si pentru a evita potentialele efecte negative asupra cresterii copiilor.

De aceea, in ciuda faptului ca rolul antrenorului a aparut si s-a dezvoltat in zona activitatii de voluntariat, cunostintele si abilitatile profesionale pe care trebuie sa le posede acesta sunt multiple si extrem de importante si in plan cultural.

Antrenorii echipelor de copii trebuie sa fie constienti de faptul ca activitatea lor are valoare formativa si ca trebuie sa transmita cunostintele specifice, in functie de grupa de varsta a copiilor cu care lucreaza.

In cazul in care copiii sunt tratati ca niste mici adulti (prin adoptarea unui program de pregatire specific adultilor, dar mai redus din punct de vedere cantitativ), acest lucru va afecta nu numai evolutia tehnica a copiilor, dar si dezvoltarea psihologica a acestora.

Exista inca foarte multi antrenori obsedati de competitivitate si care sunt sustinatori ai specializarii. Cu toate acestea, programele de antrenament pentru copii nu pot fi separate de caracterul formativ al acestui tip de activitati, ceea ce le diferentiaza net de metodele utilizate in mod traditional pentru adulti.

De aceea, devine evident faptul ca antrenorul trebuie sa se adapteze permanent realitatilor legate de evolutia fotbalului si a aspectelor pedagogice implicate.

Antrenorul trebuie sa antreneze copiii in baza unor concepte formative, punand accent pe dezvoltarea si evolutia abilitatilor tehnice si tactice, dar si a abilitatilor fizice necesare pentru jocul de fotbal.

Un antrenor bun de copii si scoala de fotbal, cu precadere, trebuie sa urmareasca atingerea obiectivelor didactice individuale si de echipa, in mod simplu si metodic.

Predarea miscarilor tehnice nu este suficienta, antrenorul trebuind sa stie care este cea mai buna cale de transmitere a cunostintelor si de asigurare a unui proces de invatare consecvent.

De asemenea, trebuie sa aiba capacitatea de a-si modifica si readapta programul in functie de abilitatile dobandite de echipa si de evolutia acesteia.

La antrenamente, antrenorul trebuie sa tina cont de urmatorii factori:

- sa asigure mentinerea unui nivel ridicat al motivarii in ceea ce priveste perfectionarea abilitatilor, prin imbogatirea capacitatilor sale (interpersonale) metodice, didactice si psiho-sociale;

- sa constientizeze care sunt propriile sale limite si sa incerce sa depaseasca dificultatile cu care se confrunta;

- sa-si dezvolte calitatile personale;

- sa conceapa o metoda personala de lucru, care sa includa, in masura in care este posibil, solutii originale si creative;

- sa fie sensibil la contextul in care lucreaza si sa se adapteze la acesta.

Cei care se hotarasc sa-si dedice timpul antrenarii copiilor trebuie sa aiba o mare pasiune pentru fotbalul de copii, avand in vedere faptul ca aceasta activitate presupune diverse situatii neplacute, cum ar fi: un grup de copii prea mare sau eterogen, lipsa facilitatilor si echipamentelor etc.

Motivatia este un factor psihologic care permite surmontarea obstacolelor si dezamagirilor si care poate spori si genera entuziasm, la observarea progreselor copiilor.

O persoana care se ocupa de educatia fizica a copiilor se confrunta cu sarcini delicate deoarece prin activitatea sa formativa actioneaza in mod direct asupra dezvoltarii fizice si psihice a subiectilor, ca si asupra dezvoltarii personalitatii acestora.

O persoana care isi asuma o sarcina atat de delicata ca antrenarea micilor fotbalisti, trebuie sa intruneasca anumite calitati, dintre care unele pot fi numai perfectionate, iar altele, din fericire, pot fi invatate.

Calitatile intrinsece care pot fi doar imbunatatite sunt urmatoarele:

- pasiune pentru fotbal si pentru lucrul cu copiii, in general;

- capacitate de relationare interpersonala;

- personalitate echilibrata;

- respect de sine.

Referindu-ne la calitatile care pot fi invatate putem enumera:

- competente privind demonstratiile tehnice;

- competente didactice la antrenamente si jocuri;

- abilitati de comunicare;

- cunostinte pedagogice;

- cunostinte privind pregatirea fizica, tehnica, tactica, psihologica etc.;

- cunoasterea aspectelor legate de organizarea competitiilor la nivelul copiilor.       

O etapa fundamentala pentru un antrenor este de a se indeparta de activitatile de rutina si de stereotipurile specifice antrenarii adultilor, deoarece acestea pot obstructiona creativitatea necesara pentru evolutia individuala si de grup.  

Activitatile propuse trebuie sa fie usor de inteles si usor de asimilat, fiind concepute tinandu-se cont de nevoile reale ale copiilor si de diversele obiective avute in vedere.

Fiecare antrenament, fiecare exercitiu, fiecare etapa a programului trebuie sa aiba ca efect o adaptare pozitiva a comportamentului copiilor, ca si o implicare activa, care sa faciliteze dezvoltarea globala a acestora, progresele si dorinta de a continua practicarea acestui sport minunat.

Copiii trebuie sa simta o satisfactie din ce in ce mai mare in urma capacitatii

crescande de a conduce mingea, de a sti cum sa o utilizeze pe parcursul jocului, de a intelege evolutia jocului si de a putea coopera mai eficient cu coechipierii.

Antrenorul este regizorul nevoilor primare ale micului jucator, care trebuie sa joace pentru a se simti bine si pentru a invata, utilizandu-si mintea (activitate cognitiva), utilizandu-si corpul (abilitati motrice) intr-o actiune comuna cu altii (socializare).

Prin respectarea nevoilor normale ale micilor jucatori, antrenorul le alimenteaza acestora pasiunea pentru fotbal in modul cel mai natural cu putinta. Asa cum un jucator bun stie sa gaseasca o solutie pentru orice situatie de joc, un antrenor bun este atent la situatiile care apar pe parcursul unui antrenament.

La antrenamente, ca si la competitii, antrenorul trebuie sa raspunda in mod adecvat la nevoile elevilor sai. Placerea de a antrena se va regasi astfel in organizarea si programarea cea mai adecvata, ca si in utilizarea metodelor celor mai eficiente in fiecare situatie.

Fiecare echipa este legata de conceptia de joc si de strategia alese de antrenor.

Acesta este un aspect major, mai ales ca in fotbalul juvenil, primul obiectiv al tuturor antrenorilor trebuie sa fie construirea unei mentalitati si stari de spirit pozitive in ceea ce priveste jocul, pe care trebuie sa le transmita copiilor.

Antrenorul de copii trebuie sa fie educator, organizator, profesor, organizator, a tehnician, psiholog, animator.

Antrenorul trebuie sa aiba capacitatea de a evalua, decide si actiona. Pentru a avea autoritate este necesar sa aiba aceste abilitati, de care copiii sa isi poata da seama intr-un mod sau altul.

In plus, relatia dintre antrenor si copii nu trebuie sa fie intotdeauna bazata pe autoritate, in sensul strict al cuvantului. Dimpotriva, aceasta trebuie sa decurga sub forma unui proces de indrumare si deschidere catre dialog, chiar daca acest proces se deruleaza conform unor planuri si metode didactice prestabilite, care ii permit antrenorului sa obtina cele mai bune rezultate prin punerea in valoare a potentialului fiecarui copil.

Antrenorul nu isi poate derula activitatea in mod adecvat decat daca a castigat increderea copiilor. Acest lucru este esential pentru ca elevii sa isi poata manifesta dorinta maxima de invatare.

Antrenorii de fotbal, si de sporturi de echipa in general, in comparatie cu antrenorii din sporturile individuale, trebuie sa faca fata unor probleme complexe, pe masura ce interactioneaza cu un grup si nu cu o singura persoana, fiecare din subiectii care compun grupul, avand propriile sale particularitati, cum ar fi:

- particularitati tehnice, in sensul in care trebuie avuta in vedere integrarea comportamentului tehnic al fiecarui membru al echipei; de aceea, este necesar ca mai multi copii sa fie invatati sa execute diverse miscari corect, impreuna si in acelasi timp;

- particularitati psihologice specifice personalitatilor diferite ale copiilor care compun grupul si necesitatea ca acestia sa interactioneze in mod corespunzator. Antrenorul trebuie sa propuna jocuri si obiective tehnice care sa fie considerate satisfacatoare de intregul grup.

Rolul antrenorului este sa orienteze activitatile grupului catre indeplinirea obiectivului comun si sa valorifice cat mai bine potentialul fiecarui copil. Antrenorul trebuie sa fie capabil:

- sa identifice problemele si sa gaseasca solutii didactice pentru acestea;

- sa motiveze toti indivizii care compun grupul in diversele faze ale activitatii;

- sa asigure sprijin psihologic in cazul producerii unei crize, atat indivizilor, cat si intregului grup.

In acest sens, este necesar ca inca de la inceput antrenorul sa stabileasca o relatie excelenta cu echipa si cu fiecare dintre membrii acesteia, astfel incat intre antrenor si echipa sa existe o relatie bazata pe incredere si respect reciproc, relatie care trebuie intretinuta pe intregul parcurs al sezonului.

In cazul copiilor mici, acestia trebuie sa fie facuti sa se simta in largul lor, prin organizarea de activitati amuzante si interesante inca de la primul antrenament. In cazul copiilor mai mari, deoarece dialogul se poate desfasura mai usor, antrenorul trebuie sa le capteze atentia, prin identificarea motivatiilor necesare pentru indeplinirea scopurilor si obiectivelor pe care trebuie sa le atinga impreuna.

Antrenorul trebuie sa se asigure ca elevii sai inteleg si adopta urmatoarele tipuri de comportament:

- vorbesc despre activitatea pe care o desfasoara, exprimanduse la plural, ca membri ai unei echipe si ai unui grup;

- isi manifesta entuziasmul (cu privire la faptul ca fac parte din echipa) fata de prieteni, familie si profesori;

- vorbesc despre problemele care pot aparea, indiferent de natura acestora, cu profesorul si coechipierii;

- se implica activ, daca este posibil impreuna, in gasirea unei solutii la o problema;

- inteleg si pretuiesc filosofia conform careia "castigam si pierdem impreuna";

- sunt constienti ca pot invata din greseli.

Pentru a atinge aceste obiective antrenorul de copii trebuie sa incerce sa ofere un exemplu bun si sa capteze atentia jucatorilor prin folosirea urmatoarelor strategii de comunicare si comportament:

- vorbeste intotdeauna la plural: "Am pierdut", "Vrem sa obtinem", "Trebuie sa perfectionam . ";

- defineste etape pe care grupul trebuie sa le parcurga in cadrul unui antrenament, in cadrul unei competitii sau intr-o anumita perioada de timp;

- stabileste regulile de lucru - aceste reguli trebuie adaptate in mod corespunzator, in functie de grupele de varsta in care se incadreaza copiii, in functie de caracteristicile facilitatilor de antrenament, respectiv trebuie armonizate cu alte componente educationale (scoala si familia), care fac parte, impreuna cu fotbalul, din procesul de educare a copiilor si de dezvoltare a personalitatii acestora;

- in loc sa sublinieze greselile, aproba comportamentul corespunzator - "Bine, o solutie buna", "O buna lovitura de cap", "Foarte bine, ai procedat exact asa cum voiam". Utilizarea de confirmari pozitive ajuta la mentinerea unui nivel ridicat de stimulare si are ca efect stabilirea de catre copii a unor obiective din ce in ce mai ridicate, in ceea ce priveste propriile abilitati. Prin sublinierea greselilor se creeaza o limitare care se manifesta printr-un joc avand ca scop evitarea greselilor;

- incurajeaza comportamentul altruist - acordarea de ajutor, pasele bune, o recuperare defensiva, o manevra care creeaza spatiu, o manevra prin care lasa mingea sa se "scurga" catre un coechipier etc. Jucatorului care s-a sacrificat i se multumeste public, astfel incat echipa sa primeasca un mesaj clar si semnificativ din partea antrenorului;

- descurajeaza comportamentul egoist - intr-un joc ca al nostru unde exista o singura minge la 22 de jucatori, este important ca fiecare sa obtina satisfactie din controlul asupra mingii;

- stimuleaza implicarea in luarea deciziilor care privesc intreaga echipa, se asigura ca fiecare isi face cunoscuta opinia;

- crearea de ocazii pentru a petrece timp impreuna - este extrem de util de a acorda copiilor perioade de repaus pentru a se putea intalni in alte contexte, iar in cazul celor mici, ma ales impreuna cu familiile. In ultimii ani am auzit din ce in ce mai des de echipe de copii care petrec cateva zile la munte, la inceputul sezonului, inainte de inceperea scolii. Aceste initiative par sa imite cantonamentele echipelor profesioniste.

De asemenea, in aceasta perioada, chiar daca este vorba de numai doua sau trei zile, copiii au posibilitatea de a se integra si de a se cunoaste mai bine, ceea ce duce la imbunatatirea lucrului in echipa.

- antrenorul explica lectia copiilor . ". In timpul lectiilor, antrenorul trebuie sa fie atent sa asigure oportunitati egale de invatare pentru toti copiii si sa nu dea curs preferintelor personale. De asemenea, trebuie sa le permita copiilor sa se exprime liber in timpul jocului si sa evite aplicarea de sanctiuni in urma unor posibile interpretari personale.

furnizeaza un feedback optim care mareste gradul de implicare a copilului. Acest aspect pedagogic extrem de important este valabil pentru toate grupele de varsta, dar este esential pentru incepatori, care incearca anumite executii tehnice, chiar daca nu le stapanesc intru totul. Daca sunt laudati numai in momentul in care realizeaza corect executiile tehnice, le vor executa numai pe acelea de care sunt siguri ca le executa corect, ceea ce conduce nu numai la scaderea gradului de implicare si a atentiei, ci si la reducerea posibilitatii de atingere a unor obiective mai complexe.

- indruma copiii catre adoptarea valorilor morale care au o importanta deosebita, nu numai pe teren, ci si in viata. Acesta trebuie sa fie unul din obiectivele generale ale lucrului cu copiii, pe care trebuie sa-l aiba in vedere antrenorul. Un copil care respecta regulile de fairplay pe teren, va adopta acelasi comportament etic si social si in alte situatii de viata, din afara terenului de joc.

Din punct de vedere strict didactic, obiectivele principale ale unui antrenor de la club de fotbal constau in formarea tinerilor sportivi, prin folosirea unor solutii organizatorice si anume:

- activitatile trebuie sa se desfasoare tinandu-se cont de asigurarea continuitatii procesului de formare, astfel incat acestea sa contribuie la dezvoltarea personalitatii copiilor;

- antrenorul trebuie sa le permita tinerilor sportivi sa participe in mod activ, oferindu-le experiente din ce in ce mai bune s stimulandu-le motivatiile emotionale;

- activitatea antrenorului trebuie stabilita impreuna cu antrenorul principal si cu clubul, astfel incat toate persoanele implicate s foloseasca un limbaj comun.

In acest sens, antrenorul trebuie:

- sa cunoasca tehnicile specifice jocului si etapele formative cu ajutorul carora sa transmita elevilor sai aceste tehnici;

- sa motiveze si sa sprijine interesul indivizilor si al grupului, prin crearea de situatii care sa favorizeze atingerea obiectivelor planificate, prin controlul timpului si al spatiului si crearea unui mediu care sa promoveze cooperarea;

- sa incurajeze dezvoltarea combinata a abilitatilor motrice si a bagajului cultural al fiecarui copil, concomitent cu utilizarea unui limbaj care sa favorizeze expresivitatea si creativitatea;

- sa obtina valoare maxima din orice experienta, felicitand atat fiecare jucator, cat si echipa in ansamblu;

- sa permita copiilor sa interactioneze in cadrul jocului, punand in valoare particularitatile psihologice ale fiecaruia si ajutand la afirmarea unicitatii grupului;

- sa conceapa un plan de lucru care sa contina obiectivele care trebuie atinse, metodele didactice care urmeaza a fi utilizate, variabilele care pot aparea, testele si evaluarile care vor fi efectuate la anumite momente.

Din punct de vedere tehnic si organizatoric, antrenorul de copii trebuie sa cunoasca regulile de participare la activitatile oficiale ale Federatiei de Fotbal - Sectorul de copii si juniori, la competitiile pentru incepatori si sa planifice jocurile amicale, competitiile oficiale si alte evenimentele fotbalistice.

In plus, antrenorul trebuie sa colaboreze cu conducerea clubului de fotbal unde activeaza, in vederea:

- organizarii de intalniri cu parintii, in care poate expune modul de organizare si obiectivele grupului, strategiile pe care intentioneaza sa le utilizeze pentru atingerea acestor obiective, planul pentru sezonul respectiv;

- crearii de comun acord a unui plan in ceea ce priveste obiectivele formative care trebuie atinse in cooperare cu alte persoane responsabile din cadrul clubului de fotbal, specificand rolurile si atributiile fiecareia dintre aceste persoane, intr-un mod cat mai clar pentru copii si pentru familiile acestora.

De asemenea, antrenorul trebuie:

- sa participe la sedintele tehnice si organizatorice convocate de club;

- sa informeze periodic pe Coordonatorul Centrului de Copii si Juniori al clubului cu privire la situatia grupului, discutand problemele care apar cu personalul responsabil din cadrul clubului, in vederea identificarii de comun acord a solutiilor si strategiilor ce se impun;

- sa intocmeasca o documentatie detaliata cu privire la programul didactic general si periodic si problemele specifice ale grupului.

Antrenorul de copii trebuie sa-si conduca activitatea dupa anumite reguli principale:

1. sa formeze copiii, in spiritul implicarii, respectului reciproc si cooperarii;

2. sa nu favorizeze niciun elev, sa fie constant in ceea ce priveste regulile aplicate si sa isi respecte promisiunile facute;

3. sa incurajeze si sa motiveze si nu sa sanctioneze;

4. sa nu permita exaltarea in cazul victoriilor si descurajarea in cazul infrangerilor;

5. sa transmita entuziasm, bucurie, incredere si optimism;

6. sa respecte nevoia copiilor de a se simti bine;

7. sa prezinte probleme care trebuie rezolvate si nu solutii care trebuie memorate;

8. sa urmareasca un singur obiectiv, avand in vedere ca prea multi stimuli pot crea confuzii;

9. sa reduca ceea ce are de spus la cateva fraze importante;

10. sa planifice activitatile in mod coerent, in functie de grupele de varsta;

11. sa acorde aceeasi atentie si evolutiei individuale si evolutiei echipei;

12. sa stimuleze spiritul de echipa si comportamentul altruist fata de micii jucatori;

13. sa se implice in reducerea numarului copiilor care parasesc scoala in timpul sezonului;.

14. sa lase toti copiii sa joace in cadrul activitatilor competitionale.

Antrenorul trebuie sa fie pentru copii, amuzant, tanar, prietenos, sa ii iubeasca pe acestia, sa ii faca sa se simta bine, sa ii lase sa se joace, sa ii ajute cand au probleme, sa ii incurajeze, sa aiba incredere in posibilitatile copiilor, sa ofere sugestii, sa ii invete, sa ii corecteze peermanent si sa nu-i certe pe copii cu asprime.

1.2. PARTICULARITATI DE VARSTA

Varsta scolara mica (a treia copilarie sau perioada antepubertara) este o perioada mai linistita in dezvoltarea copiilor, fiind caracterizata de o modificare progresiva a structurilor si functiilor organismului.

Cu toata incetinirea ritmului de crestere, in general inaltimea (statura) fetelor pana la 11 ani si a baietilor pina la 12 ani creste mai mult decat masa corporala. Se modifica proportiile corpului: creste evident lungimea membrelor inferioare, se micsoreaza indicele de dezvoltare a toracelui (raportul dintre perimetrul toracic si inaltime) si Indicele Erismann (diferenta dintre perimetrul toracic si 1/2 din inaltime), adica are loc o alungire a corpului. Exista o diferenta neta intre baieti si fete din punct de vedere inaltimii si masei corporale.

In procesul de pregatire sportiva la varsta de 6-10 ani trebuie sa se tina cont de particularitatile formarii scheletului. Astfel, nu trebuie sa se uite faptul ca, aterizarile in forta la sarituri (intalnite in multe situatii la fotbal), incarcatura inegala pe membrul inferior drept si stang, pot produce deplasarea oaselor bazinului si apoi o sudare defectuoasa a acestora. O supraincarcare a membrelor inferioare, cand procesul de osificare nu s-a terminat, poate duce la aplatizarea boltei plantare si la aparitia piciorului plat.

Scheletul copiilor la aceasta varsta contine o proportie mare de tesut cartilaginos, articulatiile sunt foarte mobile, iar ligamentele se intind foarte usor.

Ca urmare a modificarilor in structurile ligamentelor, a cartilagiilor si a elementelor osoase ale coloanei vertebrale, treptat se fixeaza curburile acesteia: la 7 ani curbura cervicala (a gatului) si cea toracala (dorsala), iar la 12 ani curbura lombara. Coloana vertebrala are cea mai mare mobilitate la copii pana la varsta de 8-9 ani. De aceea, la scolarii mici pot aparea diferite deficiente ale coloanei vertebrale si ale cutiei toracice.

La copiii de 6-10 ani muschii contin fibre subtiri, sarace in proteine si lipide, dar, contin multa apa. De aceea este necesar ca dezvoltarea lor sa se realizeze progresiv si multilateral. Trebuie evitate eforturile cu volum si de intensitate mare, deoarece acestea implica o cheltuiala mare energrtica, ceea ce poate duce la incetinirea procesului de crestere in inaltime.

La scolarii mici musculatura membrelor inferioare si superioare este mai putin dezvoltata decat musculatura trunchiului. In orientarea si selectia copiilor trebuie sa se tina cont si de tipul fibrelor musculare, deoarece un individ dotat cu un numar mare de fibre musculare rosii poate obtine rezultate bune in probele de rezistenta (eforturile), iar cel dotat cu un numar mai mare de fibre albe va obtine astfel de rezultate in probele (eforturile) de viteza si forta.

La aceasta varsta, dezvoltarea sistemului de inervare a muschilor atinge un nivel destul de ridicat. In aceasta perioada se dezvolta grupele de muschi mari. Astfel se explica capacitatea copiilor de a executa miscari de mare amplitudine si dificultatile lor in executarea miscarilor de finete si precizie. De asemenea, datorita permanentei tensiuni tonice produsa de actiunea fortelor greutatii membrelor, dezvoltarea muschilor o devanseaza pe cea a muschilor extensori. In acest sens se recomanda folosirea in procesul de pregatire a exercitiilor de tonifiere a muschilor extensori.

La aceasta varsta modificarile aparatului cardiovascular se caracterizeaza prin uniformitate, un ritm relativ mai redus, marirea volumului cardiac in raport cu lumenul insumat al vaselor, desi raportul dintre volumul cardiac si diametrul vaselor mari ramane constant pana la 11-12 ani.

Intre volumul cardiac al fetelor si cel al baietilor nu exista diferenta. Arterele la copii au un lumen relativ mai mare si sunt mai bine dezvoltate decat venele. Relativ mai mare decat la adulti este si lumenul retelei capilarelor si precapilarelor. Aceasta este una din cauzele unei tensiuni arteriale mai mici, la 7-10 ani tensiunea sistolica fiind de 100-105 mmHg.

Cu varsta scade treptat frecventa cardiaca: la 7-8 ani aceasta este in medie de 80-92 puls/min, iar la 9-10 ani este de 72-80 puls/min. Aceasta se explica prin modificarile calitative ale influentei sistemului de inervare a cordului. La aceasta varsta influenta sistemului nervos simpatic asupra cordului se manifesta mai puternic decat cea a parasimpaticului.

La copii capacitatea de contractie a miocardului este insuficienta, activitatea inimii fiind neeconomica, iar rezervele sale functionale nu sunt prea mari.

La efort fizic mare, frecventa pulsului la copiii de 8-11 ani atinge 200-220 puls/min, iar tensiunea arteriala creste mai putin decat la adulti ceea ce se explica printr-o mai slaba dezvoltare a miocardului, un volum cardiac mai mic si, comparativ cu dimensiunile cordului, un lumen mai mare al vaselor.

Totusi, rezerva functionala mica, hemodinamica neeconomica si o tensiune arteriala relativ mica creeaza conditii pentru suprasolicitarea si instabilitatea aparatului cardiovascular in timpul efortului fizic, pentru diferite tulburari ale ritmului cardiac si variatii bruste ale tensiunii arteriale.

Referitor la aparatul respirator, se cunoaste faptul ca de la nastere pana la 7 ani, volumul pulmonar se mareste de 8 ori, iar intre 7-10 ani de 10 ori, ajungand la sfarsitul celei de-a treia copilarii sa reprezinte jumatate din volumul pulmonar al adultului.

Frecventa respiratiei continua sa scada: la 7 ani este in medie de 23 resp/ min, la 8 ani este de 22, la 9 ani este de 21, iar la 10 ani este cuprinsa intre 18-20.

Amplitudinea respiratorie se mareste, iar volumul respirator maxim in repaus creste de la 3500 ml/min la 7 ani la 4700 ml/min la 11 ani.

Capacitatea vitala creste intre 7 si 10 ani de la 1200 ml la 2000 ml, la fete valoarea medie fiind mult mai mica decat la baieti. Cresc considerabil ventilatia pulmonara maxima si rezerva respiratorie care caracterizeaza in mare masura capacitatea functionala a aparatului respirator la aceasta varsta.

La copiii de 6-10 ani se constata o capacitate limitata de a efectua un efort in conditiile ,,datoriei de oxigen" este mai scazuta decat capacitatea anaeroba. Acestia nu pot executa un efort intens cand datoria de oxigen reprezinta doar 800-1200 ml. Astfel, trebuie sa se acorde o mare atentie atunci cand se propune pentru copii un efort maxim de scurta durata. Puterea maxima de efort (pe 1 kg masa corporala) la copiii de 8-9 ani este de 2 ori mai mica decat la adulti.

In sinteza se poate spune ca in timpul efortului muscular regimul de utilizare la copiii de 6-10 ani este mai putin economic decat la adulti. La copii este mai mare coeficientul de ventilatie, mai mic coeficientul de utilizare a oxigenului, mai putin eficient aportul de oxigen la tesuturi, iar utilizarea oxigenului in perioada de refacere se realizeaza printr-o functionare mai putin economica a sistemului cardiorespirator.

La scolarii mici sunt caracteristice o mare solicitare a functiilor cardiace si respiratorii si o cheltuiala mai putin economica a potentialului energetic in efort fizic comparativ cu scolarii mijlocii (10-14 ani) si mari (14-18 ani).

La varsta de 6-10 ani se perfectioneaza activ functiile locomotorii si se formeaza mecanismele de coordonare care asigura un nivel inalt de dezvoltare a calitatilor motrice.

Imbunatatirea actiunii reciproce a muschilor antagonisti contribuie la cresterea capacitatii de coordonare a copiilor. La aceasta varsta se dezvolta functia de echilibru, iar copiii suporta mai usor si stapanesc mai bine miscarile executate in regim extensiv, pot executa cu usurinta miscari de mare amplitudine, dar intampina probleme la executarea miscarilor de finete si precizie.

Motricitatea in aceasta perioada este dezvoltata, capacitatea de invatare motrica remarcabila, dar posibilitatile de fixare a miscarilor noi sunt reduse. In consecinta, doar repetarea sistematica integreaza si stabilizeaza structura noua in repertoriul motric al copilului. Deprinderile motrice fundamentale se supun unui proces de consolidare - perfectionare.

Alergarea are un aspect apropiat de cel optim. Odata cu cresterea si cu imbunatatirea repartitiei de forte, deplasarea verticala a centrului general de greutate este mai evidenta, ceea ce corespunde unei mai mari extensii a membrului inferior de impulsie. De asemenea, membrul inferior liber are o cursa mai ampla, cu ridicarea mai accentuata a genunchiului.

Prinderea mingii se caracterizeaza printr-o pozitie de asteptare mai supla, bratele sunt semiflectate, iar membrele inferioare departate. La inceputul perioadei (la 6 ani), copilul are dificultati de plasare in spatiu, in raport de traiectoria mingii. La 9-10 ani, deplasarile la minge sunt mai sigure si se caracterizeaza prin mentinerea stabilitatii posturale verticale.

Aruncarea mingii, in aceasta etapa, cunoaste o faza pregatitoare in care membrul inferior opus bratului de aruncare avanseaza, bratul liber este ridicat pentru a echilibra rotatia trunchiului, ce are drept consecinta un recul al acestui brat si o flexie lejera laterala si antero-posterioara a trunchiului. Aceasta deprindere motrica, fundamentala, se realizeaza printr-o actiune pluriarticulara (scapulo-humerala, coxo-femurala).

Saritura in lungime este una dintre cele mai utilizate deprinderi si implica o actiune complexa a diferitelor segmente corporale - membre superioare, membre inferioare, trunchi, cap - in functie de orientarea lor in spatiu si de amplitudinea miscarii fiecaruia dintre acestea.

Copilul care a capatat un plus de forta fata de etapa de varsta anterioara, este capabil sa realizeze o impulsie puternica a membrului inferior de bataie, o relativa buna "cooperare" a fortelor orizontale si verticale, o actiune coordonata a membrelor superioare, o extensie completa a membrului inferior de impulsie in timpul zborului, elemente importante in executarea deprinderilor motrice de baza.

Lovirea mingii cu piciorul la scolarii mici se caracterizeaza prin:

membrul inferior de lovire nu executa o miscare de pendulare completa, mingea de multe ori , fiind impinsa, nu lovita cu piciorul;

elanul este constituit din 2-3 pasi (exista tendinta de lovire a mingii de pe loc);

membrul inferior de sprijin este asezat in lateral prea departe sau prea aproape de minge, avand implicatii negative asupra miscarii de lovire;

in momentul lovirii mingii se remarca tendinta generala de lasare a trunchiului pe spate (extensia trunchiului pe bazin). Astfel, mingea va capata o traiectorie ascendenta (mingea va trece peste coechipier sau peste poarta).

Avand in vedere particularitatile de crestere si dezvoltare ale scolarilor mici se recomanda folosirea mingilor de fotbal nr.4 (in special pentru copiii de 6-8 ani).

Lovirea mingii cu capul la aceasta varsta prezinta urmatoarele particularitati:

in general, copiii nu lovesc mingea cu fruntea (cu osul frontal) si inchid ochii in momentul lovirii;

de multe ori, se apreciaza gresit traiectoria mingii, aceasta fiind lovita cu o alta parte a corpului (cu ceafa, cu umarul, cu pieptul);

majoritatea copiilor lovesc mingea cu capul dintr-o pozitie dezechilibrata sau de echilibru instabil (mai ales la cei de 6-8 ani).

Se recomanda, de asemenea, folosirea mingilor de fotbal nr.4 (mai ales pentru copiii de 6-8 ani), a mingilor de volei sau a mingilor mai usoare.

La aceasta varsta, copiii se joaca frecvent cu mingea, lovind-o cu piciorul si cu capul, nu numai in cadrul unor jocuri bilaterale (numar mai mic de jucatori, porti mai mici), ci si in alte tipuri de activitati desfasurate in timpul liber, cu parintii, cu prietenii sau in carul unor jocuri individuale cu mingea (pe terenuri de sport, in sali de sport, in parcuri, in locuri mai putin amenajate, in tabere, in excursii).

Acest fapt se realizeaza datorita placerii si entuziasmului copiiilor de a se juca cu mingea, atat in activitatile scolare, cat si in cele extrascolare. Scolarii mici sunt atrasi de jocurile cu mingea - jocuri sportive, jocuri de miscare, stafete si intreceri cu mingea.

Caracteristicile psiho-fizice, extrem de favorabile achizitionarii de structuri motrice, trebuie exploatate in mod just, in vederea invatarii tehnicilor fundamentale, coordonate grosier la inceput, dar consolidate ulterior.

Dozarea corecta a efortului la scolarii mici, cu evitarea suprasolicitarii sau subsolicitarii, trebuie sa asigure o valorificare completa a capacitatii reale de efort si posibilitatii crescute de progres.

Dinamica solicitarilor psihice la varsta de 6-10 ani este caracterizata de disponibilitatile fizice ale copiilor. Indicii functionali ai sistemului nervos sunt inca departe de perfectiune, dar aspectele inhibitiei interne si procesele de inductie negativa, care asigura concentrarea atentiei sunt destul de accentuate. Predomina insa procesele de excitatie, ceea ce poate duce la o rapida epuizare a celulelor scoartei cerebrale, la oboseala rapida si lipsa de atentie.

Excitabilitatea si reactivitatea mare, precum si deosebita plasticitate a sistemului nervos, contribuie la o mai buna si mai rapida insusire a deprinderilor motrice, iar reflexele conditionate motorii se fixeaza foarte repede. Astfel, se explica faptul ca acesti copii, de 6-10 ani, pot executa mai usor miscari de o mare complexitate tehnica.

Scolarul mic de 6-7 ani, nu este capabil sa respecte toate regulile unor jocuri de tipul fotbalului. De altfel, nici forta si nici rezistenta acestuia nu pot sustine un astfel de joc. De aceea, chiar si cand se integreaza unui astfel de joc, are momente de repaus. Totusi nu paraseste jocul, chiar daca ceilalti indispusi de incurcaturile facute de inabilitatile sale motorii reactioneaza vehement.

Momentul varstei de 8 ani este foarte sensibil pentru educatia sociala, dat fiind faptul ca adaptarea a depasit inca o etapa tensionala si copilul a inceput sa treca intr-o faza de mai mult echilibru si mai mare stapanire a conditiilor de activitate scolara pe care le traverseaza. Competitia colectiva incepe sa devina deosebit de activa si se evidentiaza in jocurile sportive (jocuri de echipa), cum ar fi fotbalul si diferite alte jocuri cu reguli, in care copiii se grupeaza in mod spontan in acelasi fel.

Progresele in dezvoltarea intelectuala sunt de asemenea evidente. Intre 9 si 10 ani are loc o crestere evidenta a spiritului de evaluare a copilului, spiritul critic se dezvolta la fel.

Capacitatea de invatare a scolarului mic are o mare importanta in procesul dezvoltarii psihice a acestuia. Bazandu-se pe intelegere, invatarea se dezvolta ea insasi antrenata nu numai prin utilizarea intensiva a perceptiei observative si a memoriei, ci si a strategiilor diverse de invatare si de exercitare a acestora in situatii foarte diverse care fac sa capete consistenta planul intelectual.

La 9-10 ani jocurile incorporeaza forme noi de fantezii si incita la creativitatea instrumentala pentru joc. In timpul pauzelor la scoala, jocurile devin un fel de revarsare de energii motrice.

Toate acestea creeaza o complexa antrenare a capacitatilor psihice multilaterale, dar si conditii divrese de antrenare a capacitatilor psihice multilaterale, dar si conditii diverse de antrenare a numeroase abilitati, ale inventivitatii, ale antrenarii de strategii si tehnici creative si de inteligenta care suplimenteaza activ dezvoltarea psihica.

La varsta de 10 ani se incheie ciclurile copilarie, in care se constituie bazele personalitatii copilului, apare constanta de sine, dobandirea statutului de scolar alaturi de acela de membru al familiei, toate acestea oferind copilului o deschidere larga spre viata sociala.

1.3. SELECTIA PRIMARA

(STADIUL I )

Selectia reprezinta o sarcina de o deosebita importanta in toate domeniile de activitate, cu precadere in cele in care elementul competitiv predomina.

Deviza omul potrivit la locul potrivit devine un imperativ al zilelor noastre si exprima preocuparea de a potrivi aptitudinile umane cu exigensele umane.

Selectia este deci, procesul prin care sunt individualizati indivizii inregistrati cu talent si capacitati favorabile sportului cu ajutorul unor metode si teste stiintifice.

Selectia sportiva este determinata de o serie de factori principali - ereditatea, variabilitatea, baza materiala, nivelul cunostintelor specialistilor, sistem competitional, mod de actionare si secundari - nivel cultural, nivel educational, atitudinea fata de sport, antecedente sportive in familie.

Selectia este un proces permanent, fiind necesara pentru alegerea copiilor pe care antrenorul ii poate pregati in vederea participarii la competitii sportive.

Scopul antrenorului de fotbal este acela de a gasi copii care sa corespunda cerintelor practicarii acestei discipline sportive.

Selectia, ca proces permanent, poate fi divizata in functie de stadiile de pregatire astfel:

- selectia primara (stadiul I) - care incepe la varsta de 6 ani;

- selectia secundara (stadiul II) - care se desfasoara in 2 etape:

10-12 ani;

12-14 ani;

- selectia finala (stadiul III) - 14-18 ani.

Stadiul I corespunde selectiei primare, adica depistarii copiilor cu aptitudini deosebite pentru practicarea jocului de fotbal, precum si inceperii pregatirii organizate si sistematice a acestora.

In fotbal, ca de altfel in toate jocurile sportive, strategia si selectia includ atat procesul de depistare a copiilor talentati, cat si etapa imediat urmatoare de initiere.

Pana cand se ajunge la selectia primara, copilul se afla la o varsta frageda, la care nu se poate spune cu certitudine daca acesta are talent pentru fotbal. Depistarea copiilor talentati pentru fotbal se realizeaza cu dificultate, deoarece  adevaratul talent apare relativ rar, dar, in multe cazuri, acesta se manifesta ca o configuratie unica de aptitudini si abilitati.

In fotbal unde este posibil sa se precizeze cerintele specifice pentru realizarea performantei, apar si jucatori remarcabili, deosebiti, atipici.

Identificarea talentului pentru fotbal nu este chiar atat de grea, dificila insa este detalierea cerintelor specifice.

Se remarca usor copilul care obtine rezultate sportive cu mult peste cele ale altor copii de aceeasi varsta, dar, mai dificil este de argumentat cu certitudine ca realizarile acestuia se datoreaza unor calitati exceptionale (talent), unei dezvoltari temporar accelerate sau unei maturizari precoce.

De multe ori, alegerea practicarii unei discipline sportive se face datorita parintilor, prietenilor sau chiar intamplator.

Dar, decisiv nu este modul in care un copil a ajuns sa practice fotbalul ci, atragerea unui numar cat mai mare de copii spre acest sport, fiindca numai asa pot fi alesi dintre acestia cei mai talentati.

Totodata, mai apare si riscul unei alegeri gresite. Din aceasta cauza, nu se poate spune despre un copil selectionat, imediat dupa prima intalnire cu antrenorul (selectionerul), ca o sa devina fotbalist.

Antrenorul (selectionerul) trebuie sa se informeze ce nivel de pregatire au copiii, precum si ce cunostinte fotbalistice poseda, intrucat exista si copii talentati, care, din pacate, nu au avut parte de o pregatire adecvata.

Cu alte cuvinte, antrenorul (selectionerul) trebuie sa tina seama de starea de sanatate a copilului (cea mai importanta), inteligenta copilului (orientarea sa in teren), de viteza acestuia, de vioiciunea (vigoarea), de usurinta in alergare, de inaltimea acestuia, de trasaturile psiho-sociale.

Pentru copiii care au trecut cu bine de prima intalnire cu antrenorul (selectionerul) este nevoie sa se asigure conditii corespunzatoare de pregatire. Copiii sunt astfel mandri si entuziasmati ca au fost acceptati intr-o echipa de fotbal si sunt nerabdatori sa inceapa procesul organizat si sistematic de pregatire.

Materialele (literatura) de specialitate prezinta anumite date (repere) morfologice, functionale, motrice pentru varsta de 6-10 ani. Aceste date sunt orientative, dar dirijeaza eficient procesele de selectie, antrenament si joc la nivelul copiilor de varsta scolara mica.

EXEMPLIFICARE

1. Indicatori morfologici :

- inaltime 126 cm - 6 ani;

- 130 cm - 7 ani;

- 133 cm - 8 ani;

- 137 cm - 9 ani;

- 144 cm - 10 ani.

- greutate - 23 kg - 6 ani;

- 26 kg - 7 ani;

- 29 kg - 8 ani;

- 33 kg - 9 ani;

- 36 kg - 10ani.

- diametrul toracic in repaus - 56 cm - 6 ani;

- 59 cm - 7 ani;

- 62 cm - 8 ani;

- 66 cm - 9 ani;

- 69 cm - 10 ani.

- diametrul toracic in inspiratie - 60 cm - 6 ani;

- 63 cm - 7 ani;

- 66 cm - 8 ani;

- 69 cm - 9 ani;

- 73 cm - 10 ani.

- diametrul toracic in expiratie - 55 cm - 6 ani;

- 58 cm - 7 ani;

- 61 cm - 8 ani;

- 64 cm - 9 ani;

- 66 cm - 10 ani.

- diametrul bitrohanterian - 19,3 cm - 6 ani;

- 20,1 cm - 7 ani;

- 21 cm - 8 ani;

- 22,9 - 9 ani;

- 23,8 cm - 10 ani.

2. Indicatori functionali:

- capacitatea vitala - 1000 ml - 6 ani;

- 1200 ml - 7 ani;

- 1200 - 1400 ml - 8 ani;

- 1400 - 1700 ml - 9 ani;

- 1700 - 2000 ml - 10 ani

3. Indicatori motrici:

- alergare de viteza 50 m - 10,5 sec - 6 ani;

- 10 sec - 7 ani;

- 9,5 sec - 8 ani;

- 9 sec - 9 ani;

- 8,7 sec - 10 ani.

- saritura in lungime de pe loc - 125 cm - 6 ani;

- 135 cm - 7 ani;

- 142 cm - 8 ani;

- 152 cm - 9 ani;

- 162 cm - 10 ani.

- alergare de rezistenta 600 m - 2,64 min - 6 ani;

- 2,57 min - 7 ani;

- 2,50 min - 8 ani;

- 2,45 min - 9 ani;

- 2,36 min - 10 ani.

- aruncarea mingii de oina - 11 m - 6 ani;

- 14 m - 7 ani;

- 18,7 m - 8 ani;

- 23,7 m - 9 ani;

- 27,1 m - 10 ani.

- mentinut in atarnat - 38 sec - 6 ani;

- 43 sec - 7 ani;

- 48 sec - 8 ani;

- 53 sec - 9 ani;

- 57 sec - 10 ani.

- ridicarea trunchiului din culcat dorsal

- 15 - 17 rep - 6 ani;

- 17 - 19 rep - 7 ani;

- 20 - 21 rep - 8 ani;

- 21 - 22 rep - 9 ani;

- 22 - 23 rep - 10 ani.

- indoirea trunchiului din stand - 48 cm - 6 ani;

- 51 cm - 7 ani;

- 53 cm - 8 ani;

- 55 cm - 9 ani;

- 57 cm - 10 ani.

1.4. OBIECTIVE

OBIECTIVELE DE PERFORMANTA

Eficienta procesului de initiere si invatare - varsta 6 -10 ani consta in realizarea unor obiective de performanta si de pregatire pentru acest nivel.

Cand ne referim la performanta, pentru copiii de 6 -10 ani, aceasta implica o serie de aspecte importante de recunoastere si evaluare. La acest nivel, procesul de pregatire ocupa prim - planul activitatii, insa putem vorbi si despre anumite repere ale performantei obtinute de copii.

Obiectivele de performanta pentru 6-8 ani

Document online: Dieta de slabire cu supa de varza Referat: Alimentatia, factor de influenta in starea de sanatate

La finalul acestei categorii de varsta, chiar daca la prima vedere, nu se poate vorbi despre un obiectiv de performanta, credem ca este importanta constituirea unui numar de 3 - 5 grupe, a cate 12 copii, capabili sa treaca testele fizice si tehnice.

Obiectivele de performanta pentru 8-10 ani

Ca finalitate a perioadei de pregatire, se urmareste constituirea a 2-3 grupe, de cate 16 jucatori, capabili sa desfasoare regulamentar un joc 8 : 8.

OBIECTIVELE DE PREGATIRE

Procesul de pregatire al copiilor de 6 - 10 ani este extrem de important, avand in vedere particularitatile varstei si aspectele importante legate de componentele antrenamentului la acest nivel.

Antrenorii trebuie sa tina cont de faptul ca, la varsta de 6 - 10 ani, pe langa initierea copiilor si invatarea tehnicii si tacticii de baza a jocului, dezvolta moticitatea acestora, formeaza o serie de deprinderi, priceperi, atitudini, trasaturi de caracter necesare trecerii in a doua perioada importanta in fotbal si anume cea de consolidare (dezvoltare) - varsta 10 - 14 ani.

Obiectivele de pregatire pentru 6-8 ani

Stare de sanatate perfecta.

Aragerea copiilor pentru practicarea organizata si sistematica a fotbalului.

Adaptarea marilor functiuni la efort si dezvoltarea psiho - motrica in mod progresiv, cu mijloace adecvate.

4. Dezvoltarea formelor de manifestare a aptitudinilor motrice de baza (in concordanta cu varsta sportivilor), cu accent pe imbunatatirea:

- vitezei de reactie;

- vitezei de repetitie;

- vitezei de decizie;

- vitezei de deplasare;

- coordonarii.

Initierea in scoala alergarii si sariturii.

6. Insusirea tuturor elementelor de tehnica de baza si utilizarea lor in conditii de intrecere si jocuri:

- simtul si controlul mingii;

- lovirea mingii cu ambele picioare;

- lovirea mingii cu capul;

- preluarea;

- conducerea mingii;

- miscarea inselatoare.

7. Optimizarea aptitudinilor psihice specifice.

8. Insusirea unor termeni si elemente teoretice de baza ale jocului de fotbal, precum si a unor notiuni cu privire la pregatirea biologica.

Obiectivele de pregatire pentru 8-10 ani

Stare de sanatate perfecta.

Adaptarea copiilor la activitatea sportiva organizata in colectiv (disciplina, respect, punctualitate).

Depistarea caracteristicilor esentiale ale genelor transmise copiilor de catre parinti.

Adaptarea marilor functiuni la efort si dezvoltarea psiho - motrica in mod progresiv, cu mijloace adecvate.

5. Dezvoltarea formelor de manifestare a aptitudinilor motrice de baza (in concordanta cu varsta sportivilor), cu accent pe imbunatatirea:

- vitezei de reactie;

- vitezei de repetitie;

- vitezei de decizie;

- vitezei de deplasare;

- coordonarii.

Invatarea elementelor de baza din scoala alergarii si sariturii.

7. Invatarea tuturor elementelor de tehnica de baza si utilizarea lor in conditii de intrecere si jocuri:

- simtul si controlul mingii;

- lovirea mingii cu ambele picioare;

- lovirea mingii cu capul;

- preluarea;

- conducerea mingii;

- miscarea inselatoare.

8. Invatarea actiunilor tactice de baza:

- pasa;

- combinatii intre 2 - 3 jucatori;

- finalizare prin sut la poarta.

9. Optimizarea aptitudinilor psihice specifice.

10. Insusirea unor termeni si elemente teoretice de baza ale jocului de fotbal, precum si a unor notiuni cu privire la pregatirea biologica.

Varsta de 8-10 ani este perioada optima pentru invatarea trasului (sutului) la poarta si se pot folosi eficient exercitiile pentru invatarea combinatiilor intre jucatori.

1.5. MODELUL DE JOC

Antrenorii de copii neglijeaza, in general, munca lor sistematica de formare si aplica, in schimb, in mod prematur si grabit, metodele rigide si elementele care apartin antrenamentelor pentru adulti.

Cauta astfel, in timp minim rezultatele maxime si acest lucru explica, macar in parte, cum dupa ani de antrenament, unii jucatori instruiti in aceasta perioada, nu fac saltul scontat catre elita fotbalului, jucand la nivelul esaloanelor inferioare.

Se neglijeaza fazele decisive ale formarii initiale a jucatorului:

jocul pentru initiere - de la 6 la 8 ani;

jocul pentru invatare - de la 8 la 10 ani;

invatarea jocului - de la 10 la 14 ani.

Copiii de 6 - 10 ani participa la competitii amicale si oficiale pe terenuri de dimensiuni reduse, practicand minifotbalul extrem de important in formarea lor ca viitori fotbalisti.

La acest nivel jocurile de minifotbal se desfasoara dupa reguli simplificate, fiind foarte agreate de copii.

In continuare prezint aspectele importante ale jocurilor de minifotbal desfasurate la acest nivel.

Modelul si descrierea jocului pentru 6-8 ani - fotbalul in 5 (4+1)

Materialele de specialitate prezinta urmatoarele componente si parametrii corespunzatori jocului de minifotbal la acest nivel (Tabel nr.1).

Tabel nr.1 - MODEL DE JOC 6 -8 ANI

DESCRIEREA JOCULUI

1. Obiectivul jocului

O echipa trebuie sa reuseasca sa inscrie cat mai multe goluri si, in acelasi timp, sa impiedice, prin mijloace regulamentare, echipa adversa sa intre in posesia mingii si sa inscrie.

Copiii trebuie sa inteleaga ca scopul acestui joc este de a inscrie cat mai multe goluri si sa practice un fotbal ofensiv.

2. Numarul de jucatori

Fiecare echipa are cinci jucatori: un portar si alti patru jucatori.

Se vor putea folosi mai multe rezerve care nu vor putea sa intre pe teren decat la intreruperea jocului. Plasarea celor patru jucatori pe teren este la latitudinea fiecarui antrenor.

3. Durata jocului

Partida are doua reprize de 15 minute fiecare, cu pauza intre ele de 5-10 minute.

4. Oficiali

Un arbitru conduce jocul. El este singurul suveran pe teren. Arbitrul dirijeaza jocul din exteriorul terenului, asigurand si supravegherea unei tuse.

Un antrenor supravegheaza cealalta tusa.

5. Terenul

Dimensiuni: dimensiunile convenabile sunt 20 x 30m (maximum 30 x 50m);

Marcarea: se va efectua cu vopsea speciala (teren sintetic, bitum) sau cu var (teren de iarba, zgura);

Portile: lungime 3m, inaltime 2m.

6. Echipamentul

Pantofi sport. Cu toate acestea, pentru intalnirile in aer liber, incaltamintea de fotbal, cu crampoane de cauciuc este admisa.

7. Mingea

Mingea este mai mica si mai usoara decat una regulamentara - minge nr.4.

8. Reguli

Regulile sunt cele pentru fotbalul in 11. Cu toate acestea, s-au adus cateva modificari, pentru a da acestui joc valoarea educativa pentru micii fotbalisti.

Repunerea in joc

Daca mingea trece linia de margine, se repune in joc, cu piciorul (lovitura libera directa), din locul de unde mingea a iesit .

Copiii vor evita sa trimita mingea catre poarta adversa ( solutie utilizata adesea pentru a impiedica un atac advers, dar lipsita de eleganta si putand fi considerata ca un gest anti-joc).

Copilul trebuie sa joace si sa nu caute sa distruga jocul. Aceste dispozitii sunt valabile avand ca scop favorizarea jocului ofensiv.

In zona de 6m, repunerea in joc cu mana este dictata prin decizia arbitrului, notiune indispensabila fotbalului in 11.

- Cornerul

Cornerul va fi, de asemenea, sanctionat printr-o aruncare de la margine, cu piciorul, din coltul terenului.

Aici insa, se cauta solutia cea mai avantajoasa pentru terenul advers. Este evident ca, un corner nu va putea sa fie direct transformat in gol; va trebui ca inainte de a intra in poarta, mingea sa atinga un jucator.

- Zona de pedeapsa

Zona de pedeapsa (6m) va fi singura zona in care portarul va avea dreptul de a se folosi de membrele superioare. Aceasta zona corespunde, pentru portar, careului de 16m pentru terenul mare.

- Lovitura libera directa si lovitura de pedeapsa ( se executa cu piciorul )

Toate greselile de joc vor fi sanctionate printr-o lovitura libera directa care se va executa din locul unde s-a produs greseala. Totusi, arbitrul va sanctiona printr-o lovitura de pedeapsa, greselile grave, voluntare, comise in timpul jocului. Lovitura de pedeapsa va fi executata de la 7m. Nici un jucator nu va avea dreptul sa stea in zona de pedeapsa si adversarii vor fi la o distanta de 6m (aceeasi distanta impusa pentru alte lovituri directe si repuneri de la margine cu piciorul).

Aceasta utilizare a loviturii de pedeapsa este foarte importanta. Este necesar ca jucatorul (copilul) sa invete sa joace in cel mai corect mod posibil (fair-play).   Stiind ca toate greselile intentionate vor fi sanctionate printr-o lovitura de pedeapsa, copilul va intelege ca are interesul sa joace numai mingea.

- Minge in out de poarta

Toate mingiile iesite in afara liniei portii sunt repuse in joc cu piciorul, de catre portar, din zona de 6m.

Se joaca fara ofsaid

Acesta simplifica jocul si evita erorile de judecata si arbitraj care atrag incidente ce nu trebuie sa existe in jocuri la copii.

- Castigarea meciului

Echipa care a marcat mai multe goluri castiga. Intr-un turneu (sau intr-o cupa), echipele pot sa fie departajate prin cinci lovituri de la 7m, executate de catre cinci jucatori, ai fiecarei echipe. In loc de a obosi copiii prin prelungiri, aceste executii (lovituri de la 7m) ii va departaja.

Dupa cum se observa, regulile jocului sunt simple, ceea ce ne intereseaza in principal este aspectul legat de participarea loiala, activa si constienta a copiilor.

Modelul si descrierea jocului pentru 8 -10 ani - fotbalul in 8 (7+1)

Componentele si parametrii jocului de minifotbal la acest nivel sunt prezentate in tabelul urmator (Tabel nr.2)

Tabel nr.2 - MODEL DE JOC 8 - 10 ANI

DESCRIEREA JOCULUI

Obiectivul jocului

O echipa trebuie sa reuseasca sa inscrie cat mai multe goluri si, in acelasi timp, sa impiedice, prin mijloace regulamentare, echipa adversa sa intre in posesia mingii si sa inscrie.

Copiii trebuie sa inteleaga ca scopul acestui joc este de a inscrie cat mai multe goluri si sa practice un fotbal ofensiv.

Numarul de jucatori

Fiecare echipa este alcatuita din opt jucatori, din care unul este portar. Fiecare echipa poate sa prezinte mai multe rezerve. Rezervele pot intra in joc in orice moment al partidei, cu conditia sa astepte intreruperea jocului si sa se prezinte la arbitru.

Durata partidei

- pentru 8-9 ani - 2 reprize de 15min, fara prelungiri;

- pentru 9-10 - 2 reprize de 20min, fara prelungiri.

Pauza dintre reprize va fi de maxim 10min.

Oficiali

Identic fotbalului in 11.

Terenul de joc

Lungimea: 50m - 70m;

Latimea: 40m - 55m;

Poarta: lungimea de 5m si inaltimea de 2m;

Cercul de la centrul terenului: raza de 6m.

Recomandari: se va utiliza pe cat posibil o jumatate de teren regulamentar, in scopul observarii celor doua jumatati simultan, delimitand o zona neutra intre cele doua suprafete de joc.

Echipamentul de joc. Identic fotbalului in 11.  

Mingea. Mingea folosita este regulamentara (normala) - minge nr. 5.

Reguli

Lovitura de incepere. Identic fotbalului in 11.

Mingea in joc. Identic fotbalului in 11, dar nu se aplica regula offsaidului.

Gol marcat . Identic fotbalului in 11.

Greseli si incorectitudini. Identic fotbalului in 11.

De mentionat: daca un jucator comite intentionat una din cele noua greseli de referinta, in afara propriei suprafete de pedeapsa, de exemplu, daca se face vinovat de brutalitati, daca opreste un atac in terenul advers atingand mingea cu mana sau pune piedica adversarului cand este depasit, arbitrul apreciind gravitatea greselii, va putea sa acorde echipei adverse o lovitura libera directa sau o lovitura de pedeapsa.

- Lovituri libere

Toate loviturile libere sunt directe.

Identic fotbalului in 11, cu exceptia distantelor: 6m in loc de 9,15m.

- Lovitura de pedeapsa de la 9 m. Identic fotbalului in 11.

Repunerea de la margine. Identic fotbalului in 11.

Lovitura de la poarta. Identic fotbalului in 11.

- Lovitura de la colt (cornerul). Identic fotbalului in 11, cu exceptia distantei: 6m in loc de 9,15m.

1.6. MODELUL JUCATORULUI SI CONTINUTUL PREGATIRII

La varsta de 6 - 10 ani pregatirea copiilor pe componentele antrenamentului trebuie sa tina cont de un anumit model, atat pentru jucatorii de camp, cat si pentru portari.

Existenta acestor modele conduce la dirijarea stiintifica a proceselor de antrenament si joc desfasurate la nivelul copiilor.

Modelul jucatorului de camp si continutul pregatirii pentru 6-8 ani

Pregatire fizica:

- copilul trebuie sa fie initiat in scoala alergarii si scoala sariturii;

- dezvoltarea vitezei in regim de coordonare si echilibru instabil;

- dezvoltarea mobilitatii si supletei.

Pregatire tehnica:

- copilul trebuie sa posede simtul si controlul mingii;

- initierea si invatarea elementelor tehnice de baza.

Pregatire tactica:

- deplasari in teren, pe spatii si zone libere (evitarea aglomerarilor);

- stimularea formarii gandirii tactice prin jocuri de minifotbal scoala;

- initierea copiilor in participarea la primele jocuri amicale pe teren redus (minifotbal).

Pregatire teoretica:

- cunoasterea jocului de fotbal si a regulilor de baza;

- utilizarea echipamentului de joc si antrenament;

- explicatii asupra organizarii jocului pe teren redus , in atac si in aparare;

- cunostinte elementare de igiena personala, alimentatie si odihna.

Pregatire psihologica:

- trebuie sa existe la copil dezvoltata placerea de a practica jocul de fotbal;

- dezvoltarea atasamentului fata de club;

- dezvoltarea spiritului de echipa si de prietenie intre componentii grupei.

Pregatire biologica:

- cunostinte despre refacerea organismului dupa efort, prin odihna si alimentatie.

Modelul portarului pentru 6 - 8 ani

La aceasta varsta modelul portarului respecta trasaturile modelului jucatorului de camp pe componentele antrenamentului, dar are specific urmatoarele:

1. copilul trebuie sa fie capabil sa prinda mingea la nivelul corpului;

2. sa se arunce fara frica (la dreapta si la stanga sa);

3. sa doreasca si sa fie capabil sa transmita mingea unui coechipier.

Modelul jucatorului de camp si continutul pregatirii pentru 8-10ani

Pregatire fizica :

invatarea elementelor de baza din scoala alergarii si sariturii;

- dezvoltare fizica generala superioara;

- dezvoltarea psihomotricitatii prin folosirea deprinderilor de miscare;

- dezvoltarea vitezei in regim de coordonare si echilibru instabil;

- dezvoltarea mobilitatii si supletei.      

Pregatire tehnica:

- simtul si controlul mingii dezvoltat;

- consolidarea elementelor tehnice invatate si initierea in tehnica de baza.

Pregatire tactica:

- formarea deprinderilor tactice de baza individuale si colective pentru atac si aparare;

- stimularea formarii gandirii tactice prin jocuri scoala;

- plecare rapida in atac spre zonele si culoarele libere, demarcare permanenta pentru a fi vazut de posesorul mingii;

- preluarea mingii cu iesire in intampinare, urmata de schimbarea directiei de actiune prin pasa la cel mai indicat coechipier;

- initierea copiilor in participarea la primele jocuri oficiale pe teren redus (minifotbal).

Pregatire teoretica:

- cunostinte elementare de igiena personala, alimentatie si odihna;

- cunoasterea progresiva a regulamentulu jocului de fotbal, a detaliilor de participare la jocurile oficiale si amicale;

explicatii asupra organizarii jocului pe teren redus, in atac si in aparare.

Pregatire psihologica:

- dezvoltarea atasamentului fata de club si a spiritului de echipa;

dezvoltarea spiritului de echipa si de prietenie intre componentii grupei.

Pregatire biologica:

- cunostinte despre refacerea organismului dupa efort prin odihna si alimentatie.

Modelul portarului pentru 8-10 ani

La aceasta varsta modelul portarului respecta trasaturile modelului jucatorului de camp pe componentele antrenamentului, dar are specific urmatoarele:

copilul trebuie sa stie sa aprecieze traiectoria mingii si sa stie sa intervina in consecinta;

cand intervine, sa stie sa pozitioneze mainile astfel incat sa intrerupa traiectoria mingii (cu traiectorie inalta, joasa si de inaltime medie);

sa stie sa acopere mingea cu corpul;

sa se arunce fara frica (spre dreapta si spre stanga sa);

sa perceapa, pe cat posibil, coechipierii demarcati, avand o buna vedere periferica.

1.7. ASPECTE PRIORITARE IN PREGATIRE

La varsta de 6 - 8 ani, se lucreaza pe grupe mici de jucatori (maximum 12), in conditii izolate de joc tinand cont de urmatoarele:

- 50% din timp se aloca pregatirii fizice si initierii in scoala alergarii si sariturii;

- 50% se aloca deprinderilor de ordin tehnic;

- durata unui antrenament va fi de 45 - 50 minute;

- se pune accent pe corectitudinea executiilor;

- se folosesc jocuri cu tema 1:1, 2:2, 3 : 3.

La varsta de 8 - 10 ani, se lucreaza pe grupe medii de jucatori (maximum 16), tot in conditii izolate de joc tinand cont de urmatoarele:

- 45% din timp se aloca pregatirii fizice si invatarii elementelor specifice din scoala alergarii si sariturii;

- 45% se aloca deprinderilor de ordin tehnic;

- 10% se aloca deprinderilor teoretice;

- durata unui antrenament va fi de 60-70 minute;

- se pune accent pe corectitudinea executiilor;

- se folosesc jocuri cu tema 1:1, 2:2, 3:3 si 4:4. (Cojocaru V., 2002)

Caracteristic pentru varsta de 6-10 ani este interesul copiilor pentru sport. Acest interes joaca un rol important in procesul de pregatire. Copilul se bucura cand joaca fotbal si, de aceea, trebuie folosite anumite metode, exercitii si jocuri pentru o pregatire cat mai buna.

La aceasta varsta, copilul incepe sa aiba simtul mingii si, de asemenea, se pot identifica cei cu aptitudini pentru acest sport. Nu se poate incepe insa imediat cu predarea regulilor de joc, deoarece copiii de 6-10 ani nu pot fi atenti si concentrati un timp mai indelungat.

De asemenea, musculatura copiilor nu este bine dezvoltata si ar putea duce la scaderea randamentului acestora in pregatire. Astfel, cele mai indicate exercitii sunt cele individuale si colective, dar si meciurile (jocurile) cu durata mica.

Prin aceste exercitii, copiii invata sa se pregateasca in echipa, sa fie atenti la coechipieri si la adversari, sa se bucure la victorie, dar sa si invete sa accepte infrangerile.

Elementele tehnice simple pot fi incluse in exercitii, iar antrenorul nu trebuie sa intervina des in jocul copiilor, rabdarea fiind esentiala in procesul de pregatire al copiilor.

La varsta de 6-8 ani copiii trebuie sa participe la trei antrenamente pe saptamana, cu durata de 45-50 minute fiecare. La pregatire, trebuie sa participe un numar mic de jucatori.

Cu cat inainteaza in varsta, copiii devin mai constienti de regulile impuse de catre antrenor. Copiii de 9-10 ani pot efectua si exercitii mai dificile fiindca se pot concentra mult mai usor decat cei de 7-8 ani.

Circulatia, sistemul respirator, aparatul locomotor se imbunatatesc, ceea ce stabilizeaza evolutia in cadrul antrenamentului.

De asemenea, la 9-10 ani, jocurile de grup si de echipa pot fi mai eficiente si mai disputate. Pentru aceasta categorie de varsta se folosesc frecvent si cu eficienta exercitiile cu mingea, precum si diversele tipuri de joc. Antrenamentele se vor desfasura tot de 3 ori pe saptamana, dar acestea vor dura 60-70 minute fiecare.

Pregatirea tehnica la 6-8 ani

Pregatirea tehnica la aceasta varsta, nu se poate baza doar pe invatarea anumitor miscari, ci trebuie sa se tina cont si de conditiile pe care le implica jocul de fotbal. Astfel, cele mai indicate sunt exercitiile efectuate intr-un tempou mai ridicat, cele efectuate pe suprafete mai reduse, dar si cele care ofera solutii la situatiile mai complicate de joc.

Tehnica si tactica alcatuiesc o unitate. Doar pregatirea tehnica nu formeaza un jucator. De aceea, antrenamentul tehnic trebuie sa se afle mereu in legatura cu tactica individuala si colectiva.

In aceasta etapa, este recomandat ca antrenorul sa inceapa cu exercitiile de miscare cele mai simple si de initiere in tehnica de baza a jocului, iar acestea sa se execute individual. Astfel, copilul se poate concentra mult mai usor, decat in situatia in care ar avea un partener de lucru.

Explicatia data de antrenor trebuie sa fie cat mai simpla, clara si pe intelesul tuturor pentru ca cei mici sa recunoasca usor scopul folosirii acestor elemente tehnice simple. In acest sens, antrenorul va putea folosi mai eficient elementele predate in jocul celor mici.

Atunci cand incepe practicarea jocului de fotbal, copilul trebuie sa invete exercitiile tehnice cele mai simple. Fara aceste exercitii copilul nu va fi capabil sa joace. Pentru inceput, este indicat sa se efectueze anumite exercitii simple cu mingea.

Astfel, sunt necesare anumite tipuri de exercitii ii initiaza pe copii in tehnica de baza a jocului, tipuri de intreceri, precum si jocuri de durata mica, in care acestia folosesc, atat membrele inferioare, cat si membrele superioare.

Un rol esential il are si demonstratia acestor elemente tehnice. Antrenorul trebuie sa demonstreze aceste exercitii in fata copiilor si sa-i corecteze permanent pe acestia.

Pregatirea tehnica la 8-10 ani

Se considera, ca incepatorii au intrat, pana la aceasta varsta, in contact cu elementele de baza ale tehnicii fotbalistice. De aceea, antrenorul trebuie sa predea elementele tehnice mai complexe corespunzatoare etapei de pregatire.        

Copiii trebuie obisnuiti sa prezinte singuri exercitiile predate de catre antrenor. Astfel, este mult mai usor ca un copil sa fie mai atent daca prezinta exercitiul in fata celorlalti.

Copilul trebuie sa fie atent si activ in timpul antrenamentului si trebuie sa cunoasca ce, cum si de ce sunt utilizate exercitiile respective.

La aceasta varsta se folosesc urmatoarele tipuri de exercitii (unele se pot folosi si la 6-8 ani) in scopul practicarii jocului de fotbal:

1. exercitii tehnice cu mingea care pot fi efectuate cu membrele superioare: prinderea mingii de pe loc sau din miscare; aruncarea mingii spre un coechipier sau la perete; lovirea mingii incet, apoi repede, mai intai normal ca mai apoi sa se foloseasca si schimbari de directie, actiuni de joc sau concursuri efectuate in doi sau in grupur;

2. exercitii tehnice cu mingea care pot fi efectuate cu membrele inferioare: actiuni de joc efectuate cu partea interioara a piciorului (cu latul), oprirea mingii cu talpa sau cu latul, conducerea mingii in linie dreapta si oprirea acesteia cu talpa, conducerea mingii cu schimbari de directie, tras la poarta;

3. exercitii tehnice cu mingea care au un grad de dificultate mai ridicat: mentinerea mingii cu piciorul si cu capul, lovirea mingii cu latul, preluarea mingii de pe loc si din miscare, conducerea mingii cu schimbari de directie si de tempo, lovirea mingii cu capul spre poarta, fentarea unui adversar, preluarea mingii si centrare spre poarta.

Principalele elemente de tehnica pentru jucatorii de camp la 6- 10 ani sunt urmatoarele: 

- simtul si controlul mingii;

- lovirea mingii cu piciorul (cu ambele picioare) - cu partea interioara (cu latul), cu siretul plin, cu siretul interior, cu siretul exterior, cu varful, cu calcaiul, cu talpa (toate aceste procedee tehnice se vor executa de la nivelul solului, din demi-volé si din volé) si cu alte segmente ale membrului inferior - cu genunchiul si cu coapsa;

- lovirea mingii cu capul - de pe loc, din deplasare si din saritura

- preluarea mingii - cu partea interioara a piciorului (cu latul), cu interiorul si cu exteriorul piciorului, cu talpa, cu siretul plin, cu coapsa, cu pieptul si cu capul si oprirea mingii - cu partea interioara a piciorului (cu latul), cu talpa, cu siretul plin, cu pieptul;

- conducerea mingii - cu partea interioara a piciorului (cu latul), cu siretul plin, cu siretul interior si exterior

- miscarea inselatoare - din pozitie statica si din deplasare cu un picior si cu ambele picioare, cu trunchiul si cu capul (cu privirea) .

Principalele elemente tehnice ale jocului portarului pentru 6-10 ani:

- pozitia fundamentala;

- deplasarile in teren;

- prinderea mingii;

- boxarea mingii;

- plonjonul-caderile.

La varsta de 6-10 ani se pune accent pe formarea si dezvoltarea simtului si controlului mingii, pe invatarea lovirii mingii cu piciorul si cu capul si pe initierea in tehnica de baza a jocului, se invata sutul (trasul la poarta) si se pot invata combinatiile intre 2-3 jucatori.

Principalele greseli frecvente si utilizarea tactica a elementelor tehnice enumerate mai sus trebuie cunoscute de toti antrenorii care activeaza in fotbalul juvenil, in scopul eficientizarii proceselor de antrenament si joc.

Elementele tehnice specifice jucatorilor de camp

Simtul si controlul mingii:

greseli frecvente: nu se lucreaza cu ambele picioare, se folosesc mai mult exercitii statice, lipsa exercitiilor care folosesc materiale ajutatoare;

utilizare tactica: pentru invatarea actiunilor tehnico-tactice de baza, pentru depasirea adversarului, finalizare.

Lovirea mingii cu piciorul (cu ambele picioare) :

greseli frecvente: asezarea piciorului de sprijin prea departe, in spatele sau in fata mingii, glezna nu este incordata si piciorul in extensie in momentul lovirii, inclinarea trunchiului pe spate;

utilizare tactica: la finalizare, pentru schimbarea directiei de joc, pentru executarea paselor, pentru respingerea mingilor in aparare.

Lovirea mingii cu capul:

greseli frecvente: mingea nu este lovita cu fruntea, in momentul lovirii se inchid ochii, nu se apreciaza traiectoria mingii;

utilizare tactica: la finalizare, in executarea paselor (in atac) si respingerea mingii (in aparare), la pastrarea mingii prin demarcari.

Preluarea mingii:

greseli frecvente: contactul cu mingea se face prin miscari rigide, nu se amortizeaza la intrarea in posesia mingii;

utilizare tactica: schimbarea directiei de joc, in pregatirea altor executii de transmitere a mingii, la finalizare.

Oprirea mingii:

- greseli frecvente: contactul cu mingea se face prin miscari rigide, nu se apreciaza taria si intensitatea pasei;

utilizare tactica: schimbarea directiei de joc, in temporizare, in pregatirea altor executii de transmitere a mingii, la finalizare.

Conducerea mingii:

greseli frecvente: jucatorul nu imprima o miscare de "retro" prin loviturile aplicate mingii, mingea este atinsa de jucator avand glezna incordata, mingea se departeaza prea mult de picior, privirea este tot timpul indreptata asupra mingii;

utilizare tactica: in scopul demarcarii coechipierilor, pentru schimbarea directiei de atac, pentru depasirea adversarului.

Miscarea inselatoare:

greseli frecvente: corpul are o pozitie prea inalta, nu este sesizat momentul dezechilibrului adversarului pentru a fi depasit, viteza de trecere a centrului de greutate de pe un picior pe celalalt este mica;

utilizare tactica: in situatiile de intrare in posesia mingii si de pastrare a ei, in depasirile individuale, in schimbarea directiei de joc.

Elementele tehnice specifice jucatorului specializat pe postul de portar

Pozitia fundamentala:

greseli frecvente: greutatea corpului nu este repartizata pe ambele picioare, corpul nu se afla intr-o pozitie optima-genunchii nefiind flexati suficient si orientati pe directia mingii;

utilizare tactica: portarul poate intreprinde cu usurinta orice miscare pentru a interveni cu eficienta asupra mingii.

Deplasarile in teren:

greseli frecvente: nu se apreciaza corect, de catre portar, distanta pana la minge si traiectoria mingii in situatiile de deviere si boxare, deplasarea se face cu pasi mari fapt pentru care portarul nu poate efectua rapid eventualele schimbari de directie;

utilizare tactica: contribuie la rezolvarea cu eficienta a celorlalte elemente tehnice cu minge din jocul portarului.

Prinderea mingii:

- greseli frecvente: nu se apreciaza traiectoria mingii si taria sutului, deplasarea nu se face cu pasi marunti si in pozitie joasa, mingea nu se duce la piept dupa prindere;

utilizare tactica: pentru repunerea mingii in joc cu usurinta si rapiditate, castigarea, in spatiu si timp, pentru intrarea in posesia mingii, in declansarea rapida a contraatacului.

Boxarea mingii:

greseli frecvente: lipsa de coordonare intre elan, miscarea bratelor si lovirea mingii, lovirea mingii se face cu bratele (bratul) intinse fapt ce diminueaza forta de lovire;

utilizare tactica: cand mingea nu poate fi prinsa, in suprafata de pedeapsa unde numarul jucatorilor care participa la actiune este mare, portarul intervine in ultimul moment pentru a evita intrarea mingii in poarta.

Plonjonul-caderile:

greseli frecvente: contactul cu solul nu se face cu partea laterala a corpului (gamba, coapsa, sold, torace, brat), se executa plonjonul in directia barelor portii (pericol de accidentare);

utilizare tactica: castigarea in spatiu si timp pentru intrarea in posesia mingii, la actiunile de finalizare ale adversarului terminate cu sut puternic si prin surprindere

Aspecte tactice

La varsta de 6-10 ani, copiii practica fotbalul, folosind constient sau inconstient un anumit sistem de joc. Acest sistem este un cadru in care copilul are posibilitatea, impreuna cu coechipierii lui, sa rezolve anumite situatii de joc.

Pentru acesti copii, aspectul principal din punct de vedere tactic il reprezinta jocul in general. La aceasta categorie de varsta, gandirea tactica nu este inca dezvoltata.

Pentru joc nu este necesara planificarea situatiilor, ci improvizarea unor situatii de moment. Este necesar insa, sa se foloseasca anumite exercitii care sa stimuleze intreaga echipa.

Mai tarziu copiilor li se vor preda exercitii tactice individuale simple, mai usoare, utile pentru fazele de atac si de aparare, in care sunt implicati doi, maximum, trei jucatori.

La 6-8 ani se remarca urmatoarele trasaturi tactice esentiale ale echipelor de copii:

- prezenta unui jucator in aparare avand rol in organizarea jocului in ambele faze;

- imbunatatirea jocului fara minge, in care sa apara circulatia jucatorilor in atac si aparare, pe toata latimea si adancimea terenului;

- incercarea de aplicare a marcajului, pentru a nu periclita sistemul defensiv din cauza unor adversari liberi in fata portii;

- initiere in realizarea celor doua faze principale ale jocului - atacul si apararea;

- incercarea permanenta de demarcare in atac, in scopul intrarii in posesie a mingii.

La 8-10 ani, din punct de vedere tactic, pe langa cele prezentate la 6-8 ani, in jocul echipelor de copii se remarca urmatoarele caracteristici:

- formarea deprinderilor tactice de baza;

- stimularea formarii gandirii tactice prin jocuri scoala;

plecare rapida in atac spre zonele libere;

- preluarea mingii urmata de schimbarea directiei de actiune prin pasa la cel mai indicat coechipier ;

- schimbarea tempoului de joc in fazele de atac si accelerarea lui la finalizarea actiunilor ofensive. Aceasta schimbare a tempoului se va realiza printr-o miscare rapida, fara minge si cu schimbari de directie

- aparitia in joc a unor scheme si combinatii, care pot crea elemente surpriza, speculand slabiciunile adversarilor.

Antrenamentul copiilor la 6-10 ani trebuie sa respecte anumite principii (reguli) importante si anume:

- antrenamentul trebuie oprit in momentul in care copiii se simt cel mai bine, iar obiectivele zilei respective au fost indeplinite;

- antrenorul trebuie sa dea dovada de imaginatie si sa nu uite ca antreneaza copii;

- antrenorul trebuie sa devina o parte din universul copiilor, fiindca, astfel se poate apropia cel mai mult de ei;

- pasele, fentele cu mingea, trebuie sa fie nelipsite de la fiecare antrenament;

- antrenorul trebuie sa dea dovada de creativitate. El nu trebuie sa uite ca lumea copiilor este plina de imaginatie;

- jucatorii aflati la aceasta varsta invata mult mai repede, daca se afla frecvent in posesia mingii. Se recomanda formarea mai multor grupe de copii, care sa joace pe portiuni mici de teren;

- desi, sunt inca mici, copii au nevoie de disciplina. Pentru asta e nevoie ca antrenorul sa fie ferm in legatura cu comportamentul pe care-l accepta in timpul jocului. De asemenea, el trebuie sa spuna ce nu ingaduie in timpul pregatirii;

- antrenorul trebuie sa-si aleaga cu grija limbajul pe care il foloseste in momentul in care comunica cu jucatorii. Trebuie utilizat un limbaj care sa permita fiecarui jucator sa participe la exercitii, fara sa se simta exclus;

- antrenorul trebuie sa-si exprime bucuria si satisfactia prin diferite modalitati, care sa-i permita sa intre mai bine in contact cu jucatorii.

1.8. METODELE SI MIJLOACELE DE PREGATIRE

I. METODELE DE PREGATIRE

Fiecarei perioade de formare a micilor jucatori ii corespunde o anumita etapa de lucru, deci sarcini specifice de efectuat.

In acest caz, antrenorul va fixa obiective care sa raspunda la toate cerintele pregatirii la acest nivel si va utiliza metode si mijloace de antrenament specifice varstei respective.

La 6-10 ani, metodele de pregatire folosite sunt:

- metoda jocului (jocuri cu minge si fara minge, jocuri ajutatoare, complementare si de miscare);

metoda exersarii individuale;

metoda exersarii colective (in 2, 3 si 4 jucatori).

Din punct de vedere al continutului pregatirii la acest nivel, copilul trebuie sa aiba capacitatea de a juca fotbal, atat in cadrul antrenamentelor, cat si in cadrul competitiilor oficiale sau amicale.

II. MIJLOACELE DE PREGATIRE

Mijloacele de antrenament vor initia copiii in tehnica jocului cu minge si fara minge (invatarea elementelor si procedeelor tehnice specifice varstei). De asemenea, aceste mijloace ii vor oferi jucatorului o inteligenta de joc minima si calitati de coordonare, echilibru si lateralitate.

Mijloacele folosite in pregatirea copiilor de 6-10 ani se grupeaza astfel:

mijloace tehnice - pentru invatarea elementelor si procedeelor tehnice specifice varstei;

mijloace fizice - pentru dezvoltarea coordonarii si vitezei;

- mijloace psihomotrice - pentru dezvoltarea coordonarii, echilibrului, lateralitatii.

Mijloacele care apartin celor trei categorii mentionate, vor fi structurate sub forma de exercitii si jocuri in timpul antrenamentului la copii, temele fiind rezolvate in mod simultan. La acest nivel, structurile de exercitii vor trebui sa il invete pe copil sa joace fotbal (mijloacele tehnice) si sa ii dezvolte capacitatile fizica si psihomotrica, in scopul practicarii jocului de fotbal (mijoacele fizice si psihomotrice).

Aceste mijloace elaborate corespunzator il vor atrage pe copil spre jocul de fotbal.

2.1.Mijloace tehnice

De pe loc, rularea mingii pe sol. Contactul cu mingea se realizeaza astfel: interior - talpa - exterior - talpa - interior; cu talpa dinspre calcai spre varf si invers.

Conducerea mingii cu exteriorul piciorului.

Mentinerea mingii in aer prin loviri succesive. Lovirea se realizeaza cu siretul plin.

Jucatorii sunt dispusi cate doi. Se executa lovirea mingii venite de la partener cu latul si cu siretul plin.

Jucatorii sunt plasati in fata unui zid la o distanta de 3 - 5 m. Se executa lovirea mingii in zid cu latul si cu siretul plin.

Jucatorii sunt plasati cate doi fata in fata la o distanta de 3 m. Se executa de pe loc lovirea mingii venite de la partener cu capul.

Jucatorii sunt plasati pe toata suprafata terenului si se deplaseaza in alergare usoara. La semnal sonor se executa schimbari de directie spre stanga si spre dreapta.

Jucatorii sunt dispusi intr-un spatiu limitat (20/30 m) cate doi si se deplaseaza in alergare usoara umar la umar. La semnal sonor se intorc fata in fata si se executa schimbare de directie spre stanga urmata de un sprint de 2 m spre dreapta. Se executa acelasi lucru in directia opusa.

Jucatorii sunt dispusi in linie cu interval de 2 m, fiecare jucator avand minge. Se executa fenta spre stanga cu plecare cu mingea la picior spre dreapta si invers. Inainte de fiecare fenta, mingea sta.

Jucatorii sunt dispusi cate doi fata in fata la o distansa de 2 m. Jucatorul cu mingea sinuta in maini se deplaseaza cu spatele, iar celalalt, in alergare usoara, pastrand distanta. Se executa lovirea mingii cu capul din alergare si transmiterea acesteia in brasele partenerului.

Jucatorii sunt dispusi cate doi fata in fata la o distanta de 2 m. Se executa preluarea mingii oferite de partener cu pieptul, cu coapsa, cu latul si cu siretul.

Jucatorii sunt dispusi doi cate doi fata in fata la o distanta de 2 - 3 m. Se executa aruncarea mingii cu doua maini de deasupra capului.

Jucatorii sunt dispusi cate doi la o distanta de 3 m. Se executa pase in doi din alergare. Mingea se loveste cu piciorul din exterior.

Jucatorii sunt dispusi cate trei. Unul este aparator pasiv, altul, situat in spatele primului, se deplaseaza lateral stanga si dreapta si loveste mingea oferita de al treilea, care se afla la o distanta de 2 m. Lovirea se face cu latul, siretul plin si cu capul.

Fiecare jucator executa suturi la poarta din minge statica. Exercitiul se executa din zona centrala si de pe partile laterale ale terenului. Lovirea mingii se exeecuta cu siretul plin.

Jucatorii sunt dispusi cate doi, fata in fata, la o distanta de 8 - 10 m. Se executa pase in doi la semiinaltime dupa ce in prealabil mingea a atins solul. Lovirea mingii se realizeaza cu latul si cu siretul plin.

Jucatorii sunt dispusi cate doi la o distanta de 3 m. Un jucator se deplaseaza cu spatele, iar celalalt cu fata, pastrandu-se distanta. Se executa pase in doi la firul ierbii. Lovirea se realizeaza cu latul si cu siretul plin.

Joc 1x1, joc 2x2, pe teren redus, la porti mici, fara portar, mingea se repune de la margine cu piciorul.

Joc 3:3 la doua porti cu anumite teme.

Joc la doua porti - 3:3, 4:4, 5:5, 6:6, 7:7, 8:8.

Doua echipe fata in fata, in tricouri de culori diferite, numerotate: jucatorii uneia dintre echipe au fiecare cate o minge; cand antrenorul striga un numar, cei care il poarta se activeaza si incep duelul unu la unu in postura de atacant si aparator.

In 4 sectoare (8/6m) se joaca 1x1 la porti mici; dupa 1'30" se schimba adversarul, castigatorul deplasandu-se pe terenul din dreapta (urca), iar pierzatorul in terenul din stanga (coboara);

Complex tehnic: conducere de minge printre 5 jaloane urmat de sut la poarta aparata de portar.

Variante:

-conducerea se executa normal, mai intai cu dreptul, apoi cu stangul; conducerea se executa prin lovirea alternativa a mingii, cu interiorul piciorului drept si stang;

-conducerea se executa prin tragerea mingii cu piciorul drept, apoi cu stangul.

Structura individuala compusa din: mentinerea mingii (3-4 mentineri - lovirea mingii pe verticala, urmata de preluare).

Pe o suprafata de 40x60m toti jucatorii au cate o minge la picior pe care o controleaza. In timp ce-si protejeaza fiecare mingea, ei vor incerca sa-l deposedeze pe cel din apropierea sa.

Joc 6 contra 6, pe o suprafata de 30x20m cu 5 porti asezate pe teren aleatoriu; se incearca marcarea golurilor in oricare dintre porti.

Pe o suprafata de 25x20m se traseaza doua zone laterale; se joaca 5 contra 5, echipa care duce mingea in zona laterala a adversarului, are un punct marcat. In aceeasi suprafata, cu aceeasi zona de marcaj, echipele stau fata in fata, pe doua linii, echipate in culori diferite, cu numere pe tricouri, fiecare jucator avand o minge la picior; la strigarea culorii si a numarului de pe tricou, cel apelat devine atacant si omologul sau aparator. Atacantul va incerca sa ajunga in zona laterala a echipei aparatorului. Antrenorul poate striga 1, 2, 3 sau mai multi jucatori, jocul transformandu-se in 1x1, 2x2, 3x3,4x4, etc.

Complex de elemente tehnice realizate separat sau in circuit:

Variante:

-preluare - conducere printre 4 jaloane - sut la poarta;

-preluare urmata de intoarcere 360⁰ - conducere printre 4 jaloane - pasa la antrenor;

-conducere printre 4 jaloane - pasa la antrenor - reprimire - fenta de corp - sut la poarta;

-fenta in fata unui jalon - conducere printre 4 jaloane - sut la poarta;

-alergare printre obstacole - preluarea mingii transmisa de antrenor - fenta - pasa la coechipier.

Indicatii metodice: exercitiile se pot executa individual sau sub forma de stafeta.

2.2. Mijloace fizice si psihomotrice

La aceasta varsta de 6-10 ani, mijloacele fizice si psihomotrice se refera la initierea si invatarea elementelor specifice din scoala alergarii si scoala sariturii, dezvoltarea vitezei si a coordonarii (coordonare generala si segmentara, coordonare senzorio-motorie, echilibru, lateralitate podala) prin folosirea exercitiilor, stafetelor specifice jocului de fotbal si jocurilor de miscare.

Exercitiile din atletism folosite pentru scoala alergarii si scoala sariturii contribuie la eficientizarea proceselor de antrenament si joc, venind in sprijinul antrenorilor de fotbal, mai ales a celor care activeaza la centrele de copii si juniori.

Acestia trebuie sa-si selectioneze exercitiile cele mai variate raportate la grupul pe care il antreneaza si pe care il initiaza in tainele jocului de fotbal. Invatarea unei alergari corecte, inca de la varsta primei selectii, va duce in timp la o conducere mai usoara a mingii si la un control mai eficient al acesteia.

Cati fotbalisti nu au o alergare gresita, greoaie, cu sprijin pe calcaie, chiar inestetica ochiului spectatorului?

Dupa selectia primara, in programul fiecarei lectii de antrenament este necesara folosirea unor exercitii din scoala alergarii si scoala sariturii, in special la copiii de 6-10 ani.

Scoala sariturii prezinta, de asemenea, o mare utilitate pentru jocul de fotbal. Sariturile pentru lovirea mingii cu capul, sariturile peste un adversar cazut, sariturile pentru evitarea unei ciocniri sau o lovire intentionata sau neintentionata a unui adversar, sariturile portarului pentru evitarea inscrierii golului etc. sunt frecvent intalnite in jocul de fotbal. Invatarea lor corecta si antrenarea lor prin diverse mijloace fiind absolut necesara.

Daca viitorul fotbalist va invata corect sariturile, atunci, acesta se va accidenta mai rar datorita, in special, aterizarilor incorecte si contactelor mai dure cu adversarul din timpul jocurilor oficiale si chiar a antrenamentelor.

Antrenorii de fotbal care se ocupa de depistarea si cresterea tinerelor talente trebuie sa puna un accent mai mare pe initiera si invatarea elementelor specifice din scoala alergarii si scoala sariturii, in special la grupele de incepatori (copii de 6-10 ani).

1. Exercitii pentru initierea si invatarea elementelor specifice din scoala alergarii si scoala sariturii

Scoala alergarii:

- alergare cu pas accelerat, cu pas in tempou maxim, de viteza cu pornire din diferite pozitii, cu start din picioare, cu start de jos, peste obstacole si alergare usoara;

- alergare cu joc de glezne, cu pendularea gambelor inapoi, cu genunchii sus, cu calcaiele la sezuta, alergare laterala cu pasi adaugati si cu pasi incrucisati;

- trecere din alergare cu joc de glezne in alergare accelerata;

- trecere din alergare cu genunchii sus in alergare accelerata;

- accelerari bruste, efectuate de pe pozitii inalte, de pe loc, prin dezechilibrare inainte;

- alergare cu accelerare, in linie dreapta, cu atingerea vitezei maxime la finalul distantei de 30 m;

- alergare cu accelerare, in linie dreapta, 20-30 m, cu viteza maxima, urmata de alergare libera, fara efort;

- alternarea alergarii accelerate cu atingerea vitezei maxime si mentinerea ei pe o distanta de 10-20 m, urmata de incetinirea vitezei si oprire (alergare cu start lansat);

- alergare cu genunchii sus, la diferite inaltimi, pe loc sau din deplasare pe 15-20 m;

- exercitii in combinatii de mers si alergare usoara;

- variante de alergare;

- variante de alergare cu joc de glezne;

- variante de alergare laterala;

- variante de alergare cu genunchii sus;

- variante de alergare cu pendularea gambelor.

Scoala sariturii:

- sarituri pe acelasi picior, apoi pe celalalt de pe loc si din deplasare;

- sarituri cu coarda, cu desprinderi succesive pe acelasi picior, apoi pe celalalt;

- sarituri succesive pe un picior, apoi pe celalalt, cu intoarcere de 90s si 180s;

- sarituri pe acelasi picior cu desprindere peste diverse obiecte (bastoane, mingi);

- sarituri cu bataie pe un plan inaltat la 30-40 cm, precedata de alergare si continuarea acesteia,

- saritura in lungime si in adancime cu desprindere de pe banca de gimnastica sau de pe un alt plan usor inaltat;

- aceeasi saritura, dar cu extensia corpului inainte de aterizare;

- saritura in lungime de pe loc cu desprindere de la marginea gropii de sarituri;

- saritura in lungime de pe loc cu zbor peste un obstacol usor si aterizare cat mai lunga;

- saritura in lungime cu elan de 3-4 pasi, cu bataie fara loc precizat, si aterizare cat mai departe, elastica si echilibrata;

- stand, ducerea alternativa a coapselor la orizontala, concomitent cu ridicare pe varful piciorului de sprijin;

- desprinderi pe loc in pas saltat, urmarind actiunea coordonata a bratelor si coapsei in ridicare spre orizontala;

- mers cu ducerea coapsei la orizontala si cu ridicare pe varful piciorului de sprijin;

- acelasi exercitiu, dar cu actionarea coordonata a bratelor (avantare inainte a bratului si a piciorului opus;

- deplasare cu usoare desprinderi in pas saltat;

- mers fandat cu accentuarea coborarii piciorului din fata;

- alergare cu pas intins, accentuand actiunea energica inainte a piciorului din fata;

- sarituri cu desprindere de pe un picior si de pe celalalt pe semne marcate;

- 2-3 sarituri usoare pe acelasi picior urmate de 2-3 sarituri pe celalalt picior, legate printr-un pas sarit energic;

- deplasari in pasi sariti, executia poate fi diversificata prin efectuarea pasilor sariti peste obiecte joase (mingi, bastoane) sau cu desprindere de pe semne.

2. Exercitii libere:

- stand, ridicare pe varfuri, coborare pe calcaie, cu diferite pozitii si miscari de brate, indoirea trunchiului inainte cu ducerea bratelor lateral;

- stand cu mainile inclestate la spate jos, mers pe varfuri inapoi cu ochii inchisi;

- stand cu bratele sus, patru pasi inainte cu rotarea bratelor dinainte - inapoi la fiecare pas, patru pasi inapoi cu rotarea inversa a bratelor;

- stand departat, ducerea bratului stang la spate, dreptul coroana deasupra capului, indoirea piciorului drept in fandare cu arcuire. La fel in partea opusa;

- stand, rotare de brate inainte, urmata de ghemuire, ridicare cu un picior, sprijin inapoi, bratele sus.

3. Exercitii pe banca de gimnastica:

- mers in echilibru pe banca cu opriri si porniri la diferite semnale, mers pe varfuri cu intoarceri 180⁰, deplasare cu pas incrucisat, mers in patru labe, etc.;

- alergare pe banca cu prinderea si aruncarea mingii;

- alergare cu sarituri peste obstacole asezate pe banca;

- deplasare pe banca sarind coarda.

4. Exercitii cu coarda:

- sarituri pe loc si cu deplasare inainte, inapoi sau lateral;

- sarituri pe loc cu schimbarea permanenta a pozitiei picioarelor (lateral, in fata, incrucisari, etc.);

- sarituri cu balansarea alternativa a unui picior inainte sau penduland gamba inapoi;

- sarituri cu genunchiul sus, alternativ cu leganarea corpului, realizata prin schimbarea greutatii de pe un picior pe celalalt;

- sarituri alternative pe un picior si pe celalalt cu usoara fandare inainte.

5. Exercitii pentru dezvoltarea coordonarii:

- variante de alergare (cu fata, cu spatele, cu pasi adaugati) si sarituri peste gardulete, bete, cercuri (pe un picior, pe doua picioare), cu intoarceri, cu schimbari de directie;

- exercitii de pe loc si din deplasare, in care sunt folosite, atat membrele superioare, cat si membrele inferioare, simultan si alternativ;

- mentinerea mingii in aer cu piciorul si cu capul, de pe loc si din deplasare (se foloseste si pentru dezvoltarea simtului si controlului mingii);

- tragerea mingii cu talpa (inainte, inapoi, lateral) si ridicarea acesteia cu mentinere in aer (se executa cu ambele picioare);

- din deplasare, tinerea mingii intre glezne prin lovituri alternative cu piciorul drept si stang (se foloseste si pentru dezvoltarea simtului si controlului mingii);

- cu partea interioara a piciorului drept (cu latul) se ruleaza mingea spre piciorul stang, se opreste cu talpa, apoi cu partea interioara a piciorului stang se ruleaza mingea spre piciorul drept, se opreste cu talpa si se continua in acelasi mod (se foloseste si pentru dezvoltarea simtului si controlului mingii);

- se loveste mingea cu exteriorul piciorului drept spre dreapta, apoi cu varful piciorului drept se schimba directia mingii spre stanga lovind-o usor cu exteriorul piciorului stang, apoi cu varful piciorului stang se schimba directia mingii spre dreapta lovind-o usor cu exteriorul piciorului drept si se continua in acelasi mod (se foloseste si pentru dezvoltarea simtului si controlului mingii);

- se trece piciorul drept peste minge din exterior spre interior, apoi se loveste cu exteriorul piciorului drept; se trece piciorul stang peste minge din exterior spre interior si se loveste cu exteriorul si se continua in acelasi mod;

- mentinerea mingii in aer cu piciorul drept din deplasare, autopasa, preluare cu siretul plin si finalizare cu piciorul stang si invers;

- mentinerea mingii in aer cu capul, preluare pe coapsa si finalizare din volé.

6. Exercitii pentru dezvoltarea vitezei:

- joc de glezne cu accelerare pana la tempou maxim pe 10-15 m;

- alergare cu genunchii sus, pe loc, cu tempou maxim 10-15 sec;

- alergare cu spatele contra cronometru 20 sec;

- alergare laterala contra cronometru pe 10-15 m;

- din diferite pozitii, reactie la semnal sonor si trecerea in alergare accelerata pe 10 m;      

- starturi de pe loc si din deplasare pe 10 m;

- concursuri contra cronometru cu start din picioare pe 10-15 m;

- stafete de alergare de viteza sub forma de concurs pe 10-15 m;

- concurs de pase executate cu partea interioara a piciorului (cu latul) si cu

- siretul plin in 20-30 sec;

- concurs de alergare de viteza cu conducerea mingii pe 10-15 m;

- concurs de alergare de viteza cu conducerea mingii printre jaloane pe 10- 15 m;

- concurs de suturi la poarta de pe loc si din viteza in 20-30 sec. 

Jocuri de miscare si stafete sub forma de concurs

1. Alergare in cerc

Jucatorii se dispun in mai multe cercuri, avand la centru un partener cu o minge. La semnal, jucatorul, din centrul fiecarui cerc, incepe sa paseze spre dreapta, pe rand, coechipierilor. Dupa fiecare pasa la centru, jucatorul respectiv alearga imediat, ocolind cercul, pana revine la locul sau. Castiga jucatorii din cercul care termina mai repede executia cu intreg efectivul grupei.

2. Lupta in patrat

Fiecare jucator va avea in supraveghere cate doua laturi ale patratului, dinainte stabilite. Atacantul cu mingea la picior va incerca prin dribling sa depaseasca adversarul si sa treaca una din cele doua linii. Aparatorul va cauta prin orice mijloace cat mai corecte, sa impiedice atacantul sa treaca cu mingea una din cele doua linii. Se va juca timp de doua minute, dupa care se inverseaza rolurile.

3. Seful la mijloc

Jucatorii sunt grupati cate 3 la o minge. Jocul consta in pasarea mingii intre doi copii, care stau fata in fata, la 4 -5m distanta si un al treilea in mijloc. Cel din mijloc, "seful", cauta sa intercepteze mingea. Cel care a reusit acest lucru de mai multe ori va fi declarat cel mai indemanatic ."Seful" se schimba dupa fiecare interceptie a mingii cu cel de la care a primit mingea.

4. Pase in triunghi

Jucatorii se impart in grupe de minimum sase jucatori, pe sol se deseneaza trei cercuri la distanta de cca. 4 m unul de celalalt (cercurile marcheaza varfurile unui triunghi). Doi jucatori se aseaza in doua cercuri, iar restul in spatele celui de al treilea cerc. Primul jucator din sir, care are mingea, o paseaza jucatorului din cercul din dreapta si alearga catre el. Jucatorul din cerc, care a primit mingea, o paseaza la randul sau celui din dreapta si alearga catre acesta. Jucatorul al treilea, care a primit mingea, o paseaza urmatorului din sir, apoi alearga si se aseaza la spatele sirului. In acest fel, fiecare jucator trece din cerc in cerc, efectuand pasele in triunghi, urmate de deplasare.

Dupa ce a fost insusita deplasarea si sensul ei, iar pasele incep sa aiba precizie, se schimba sensul paselor si al deplasarii.

5. Cursa pe numere in stea

Jucatorii se aseaza pe grupe, in coloana, cate unul, sub forma de stea si se numeroteaza. Conducatorul jocului striga un numar; cel cu numarul respectiv iese din grupa si alearga o data in jurul cercului, revenind la locul lor. Cel care a venit primul la loc castiga un punct pentru echipa sa; la sfarsitul jocului invinge echipa care totalizeaza mai multe puncte.

Joc 1 : 1

Intr-un patrat cu latura de 10 m sunt amplasate doua portite cu lungimea de 1 m (din doua jaloane), pe doua din laturile acestuia si se va juca 1 : 1, respectandu-seunele din regulile jocului de fotbal (fault, hent).

Joc 2 : 2

Jocul are aceleasi reguli ca si cel 1 : 1, dimensiunile terenului ramamand aceleasi. Se joaca doua repreize a cate 3 sau 5 minute fiecare. Spre deosebire de jocul 1 : 1, jucatorii vor fi nevoiti sa actioneze in criza de spatiu, transmiterea mingii si demarcarea realizandu-se in aceste conditii.

Stafeta in triunghi

Jucatorii sunt dispusi in coloana si paseaza in triunghi, dupa care se deplaseaza la spatele sirului de unde s-a pasat. Se urmareste lovirea corecta a mingii cu ambele picioare, iar dupa 1 min. se schimba sensul de pasare. Se executa pasele din prima la o distanta optima de 10 - 12 m (sub forma de concurs).

9. Stafeta in patrat

Aceeasi descriere, numai ca jucatorii sunt dispusi si paseaza in patrat.

10. Stafeta cu conducerea mingii

Jucatorii sunt asezati pe doua siruri, fiecare sir cu o minge. Se pleaca la semnal sonor in conducerea mingii printre 6 jaloane, avand intre ele o distanta de 2 m. Mingea este condusa printre jaloane dus - intors pe o distanta de 20 m. Dupa terminarea traseului jucatorul lasa mingea partenerului la linia de start, moment in care acesta pleaca in executarea conducerii. Se executa sub forma de concurs.

1.9. EVALUAREA PREGATIRII

In scopul determinarii eficientei procesului de pregatire si la varsta de 6 - 8 ani se pot folosi anumite probe de control si teste, adaptate particularitatilor de crestere si dezvoltare ale copiilor.

Testul reprezinta o sarcina de rezolvat, identica pentru toti subiectii examinati, cu ajutorul unei tehnici bine precizate, prin care se apreciaza esecul sau reusita pe baza unei scale numerice.

In jocul de fotbal, testele si masuratorile se regasesc sub forma unor indicatori de valoare sau ca mijloace de lucru in pregatirea copiilor si juniorilor. Sub ambele forme, testele ajuta la realizarea progresului in pregatirea fizica, tehnica, tactica, si psihologica a jucatorilor.

Tipurile de teste pe care le aplicam in procesele de selectie si antrenament din fotbalul juvenil sunt in concordanta cu factorii antrenamentului,. In acest sens, vorbim despre: teste fizice, teste tehnico-tactice si teste psihomotrice. Fiecare categorie de teste are roluri bine definite in dezvoltarea si perfectionarea pregatirii factoriale a tanarului fotbalist astfel:

- testele fizice verifica pregatirea fizica generala, specifica si individualizata a jucatorilor;

- testele tehnico-tactice reflecta acumularile tehnice si eficienta jocului individual si colectiv in atac si in aparare;

- testele psihomotrice sunt utilizate pentru evaluarea unor indici ai capacitatii psihomotrice (ca de exemplu: lateralitate podala, coordonare, echilibru, precizia miscarii etc.).

Pentru ca procesele de selectie si antrenament sa fie cat mai relevante, alaturi de aceste tipuri de teste, ar trebui sa se regaseasca si testele psihologice, care incearca sa contureze profilul psihocomportamental al jucatorului de fotbal, fapt neglijat in selectia si pregatirea actuala a jucatorilor. De asemenea, cu ajutorul acestor instrumente, putem stabili in ce masura calitatile psihice ale jucatorului concorda sau nu cu cele specifice modelului ideal (specific unui anumit interval de varsta). Este indicat ca, la acest tip de testare, antrenorul sa colaboreze cu psihologul sportiv.

Interpretarea globala a rezultatelor trebuie sa permita antrenorului sa orienteze pregatirea si sa intervina in formarea tanarului jucator. Prin intermediul lor, antrenorul si jucatorul vor stabili directiile de lucru si mijloacele de perfectionare individuala.

A.    TESTELE FIZICE

Testele fizice vor oferi informatii asupra capacitatii copiilor de a realiza acte motrice specifice jocului de fotbal. La varsta de initiere, copiii nu sunt reprezentati motric decat de 2 calitati: viteza sub formele ei de manifestare si rezistenta in regim de viteza. Forta si rezistenta (anduranta) nu sunt caracteristice acestei varste, ele fiind dezvoltate intr-o etapa ulterioara, de consolidare si perfectionare a jocului de fotbal.

La varsta de 6- 10 ani, pregatirea fizica se regaseste sub forma de dezvoltare fizica generala, la care se pot adauga cateva probe specifice.

1.Viteza:

- alergare pe 10m (liniar) (sprint);

- alergare pe 20m (dus-intors) (sprint);

- alergare pe 30m (in triunghi) (sprint).

2. Forta de lovire (cu ambele picioare):

- lovirea mingii la distanta (20m);

- lovirea mingii pe verticala (din mana).

3. Rezistenta:

- joc 2 reprize de cate 15 minute (6 - 8 ani) si de cate 20 de minute (8 - 10 ani), cu pastrarea corectitudinii executiei elementelor tehnice.

B. TESTELE TEHNICE

Testele tehnice, oricat de simple ar fi ele, sunt necesare alaturi de cronometru si metru in determinarea calitatii de invatare a tehnicii jocului de fotbal.

Testele tehnice vor verifica pregatirea la factorul tehnic si progresul copiilor la acest capitol. Introducerea lor la nivelul copiilor si juniorilor este o necesitate, pe ele bazandu-se atat selectia, cat si pregatirea copiilor si juniorilor.

In perioada de initiere (6 - 10 ani) in jocul de fotbal, se vor utiliza cateva teste tehnice mai simple.

1. Mentinerea mingii in aer pe un picior (cu dreptul si apoi cu stangul sau alternativ) si cu capul:

Variante de executie:

- de pe loc;

- din deplasare.

- cu piciorul drept (repetari) - 6-8ani-20-30; 8-10ani-30-40; (plus 10-20 repetari la fiecare varsta pentru jucatorii de picior drept);

- cu piciorul stang (idem piciorul drept);

alternative (repetari) - 6-8ani-40-60; 8-10ani-60-80;

Nota: la 6 ani si la 7 ani mingea are voie sa atinga solul inainte de fiecare lovire.

- pe cap (repetari) - 6 ani-10; 7 ani-15 ; 8 ani-20 ; 9 ani-25 ; 10 ani-30 .

2. Conducerea mingii printre 8 jaloane asezate la 2 m distanta intre ele:

Variante de executie:

- conducere normala prin lovirea mingii din exterior spre interior;

- conducere prin lovire succesiva cu piciorul drept si stang;

- conducere prin tragerea mingii cu talpa.

Evaluarea se poate realiza cu note de la 1 la 10 pentru acuratetea procedeului de conducere.

3. Lovirea mingii la poarta de la o distanta de 6 -10m:

- cu piciorul drept (siretul plin, interior, exterior);

- cu piciorul stang (siretul plin, interior, exterior).

Se realizeaza 3 executii consecutive, cu lovirea a 3 mingi asezate la o distanta de 2 m intre ele.

4. Dribling (fente) 1 la 1: cel mai bun din 5 incercari; driblingul este considerat reusit daca s-au depasit cu mingea la picior 2 m in terenul adversarului.

5. Pasarea mingii la punct fix (cu latul):

- cu piciorul drept;

- cu piciorul stang.

Se vor pasa consecutiv 6 mingi, asezate in linie la 2m distanta intre ele, urmarindu-se trecerea lor printre 2 jaloane aflate la 3m distanta lateral-oblic de fiecare minge. Pasele se vor executa alternativ (3 cu dreptul si 3 cu stangul).

6. joc 1 contra 1: pe teren redus, porti mici (1m) si fara portar;

7. joc 2 contra 2: pe teren redus, porti mici (2m) si fara portar;

8. joc 3 contra 3: pe teren redus, porti mici (3m) si fara portar;

9. joc 4 contra 4: pe teren redus, porti mici si fara portar;

10. joc 5 (4+1) contra 5 (4+1): pe teren redus, porti mici si cu portar.

C. TESTELE PSIHOMOTRICE

Multe teste psihomotrice solicita executii cu piciorul preferat. De aceea, inaintea aplicarii lor se impune o pretestare a caracteristicilor lateralitatii podale, prin probe simple, usor de executat in timp scurt.

In investigatiile psihomotrice, caracteristicile lateralitatii vor fi evidentiate prin predominarea functionala a partii drepte sau stangi la nivelul membrelor inferioare (lateralitate podala).

In cazul examinarii altor aspecte, cum ar fi coordonarea segmentara, se recomanda pretestarea lateralitatii, cu teste simple, chiar daca rezultatele obtinute prin ele sunt mai putin riguroase.

Test de lateralitate podala (saritura si bataie pe un picior)

Material: creta

Instructiunile date subiectului: din pozitia in care va aflati,alergati pana aproape de aceasta linie (linia se arata) si apoi executati o bataie pe un singur picior.

Procedeul de examinare: se deseneaza un dreptunghi pe sol si, la distanta de aproximativ 5 m de acesta, o linie paralela cu una din laturi. Subiectul se aseaza cu picioarele in interiorul dretunghiului, orientat cu fata spre segmentul de dreapta, pentru pozitia de plecare.Dupa ce comanda inceperea probei, examinatorul trebuie sa observe piciorul cu care s-a realizat bataia.

Nota pentru inregistrare: In foaia de examinare se consemneaza predominarea laterala podala dreapta, sau podala stanga , in functie de piciorul de bataie.

2.Test de coordonare segmentara (Test Bruininks - Obseretsky)

Testul este format din 8 itemi si masoara capacitatea de coordonare a miscarilor realizate simultan cu segmentele din ambele parti ale corpului:

- itemul 1- miscari concomitente: realizeaza simultan miscarea circulara a degetelor aratatoare si lovirea alternativa cu picioarele in podea;

- itemul 2 - bate, sincronizat, cu piciorul si degetul aratator de aceeasi parte;

- itemul 3 - bate, sincronizat, cu piciorul si degetul aratator opus;

- itemul 4 - saritura pe loc cu miscari sincronizate ale bratului si piciorului;

- itemul 5 - saritura pe loc, cu miscari sincronizate ale bratului si piciorului opus;

- itemul 6 - executa o saritura in inaltime de pe loc, cu bataie din palme;

- itemul 7 - saritura pe verticala, cu atingerea calcaielor cu mainile;

- itemul 8 - deseneaza simultan cruci si linii.

Pentru aceasta perioada, se recomanda anumite teste psihologice, printre care amintim chestionarul autobiografic, prin care se obtin date utile despre fiecare jucator, referitoare la aspectele mai importante din mediul echipei, al scolii, al familiei si al grupului de prieteni (conditiile de invatare si de antrenament, frati si surori, profesiile parintilor, daca a frecventat gradinita, relatia cu parintii si cu fratii, relatia cu coechipierii, ce responsabilitati are in cadrul echipei sau al clasei, activitati si evenimente importante din viata lui etc.). Numarul intrebarilor si complexitatea lor este diferita in functie de specificul varstei si de gradul de cunoastere anterioara a copiilor.

In functie de varsta copiilor se folosesc teste de psihomotricitate specifice, corespunzatoare particularitatilor de crestere si dezvoltare ale acestora.

Copii 6 - 7 ani:

- coordonare dinamica a mainilor - atingerea varfului nasului cu ochii inchisi;

- coordonare dinamica generala - 7 - 8 sarituri cu genunchii usor flectati;

- rapiditatea miscarilor - asezarea a 20 de piese intr-o cutie cu viteza maxima;

- simultaneitatea miscarilor - cu doua maini descrierea de cercuri in spatiu.

Copii 7 - 8 ani:

- stand pe varfuri si indoirea membrelor inferioare;

- parcurgerea unei distante de aproximativ 2 m, ducand alternativ calcaiul unui picior in varful celuilalt;

- gruparea a 36 de carti in 4 pachete in locuri precise, cu viteza maxima;

- gasirea iesirii din labirint cu ajutorul unui creion.

Copii 8 - 9 ani:

- stand pe un picior, celalalt membru inferior flectat din genunchi cu ochii inchisi;

- atingerea cu mingea a unei tinte situata la o distanta de 2,5 m;

- saritura fara elan peste coarda aflata la 40 cm. inaltime;

- din asezat, flexia si extensia gambelor pe coapsa cu viteza maxima.

Copii 9 -10 ani:

- decuparea unui cerc din alte cercuri;

- saritura fara elan, cu bataia palmelor, si aterizare pe varfuri;

- din 4 gramezi de chibrituri numeric egale, se depoziteaza betele unul cate unul cu viteza maxima;

- tapping cu ambele maini cu 2 creioane pe 2 coli de hartie.

1.10. EVIDENTA SI PLANIFICAREA PROCESULUI DE PREGATIRE

Antrenorul trebuie sa aiba o evidenta clara asupra procesului de pregatire. Cel mai important document de evidenta, pentru varsta 6-10 ani, este caietul antrenorului, cu urmatoarele documente curente si operative:

tabelul nominal al jucatorilor;

fisele individuale ale jucatorilor;

control medical;

planuri de antrenament;

pagini referitoare la turnee, meciuri amicale etc.;

situatia scolara a fiecarui jucator;

teste.

1.11. RECOMANDARI SI SFATURI PRACTICE PENTRU ANTRENORII DE COPII

Pregatirea organizata si sistematica a copiilor in scopul practicarii jocului de fotbal reprezinta un proces anevoios care necesita multa rabdare, munca si pricepere din partea antrenorilor.

In acest sens antrenorii de copii trebuie sa tina cont de recomandarile si sfaturile unor specialisti din domeniul nostru de activitate - antrenori cu experienta, metodisti, coordonatorii centrelor de copii si juniori etc.

Aspectele principale pe care trebuie sa le aiba in vedere antrenorii care activeaza in fotbalul juvenil sunt urmatoarele:

formarea de jucatori care sa gandeasca;

indicatiile tactice sa fie preluate teoretic si aplicate practic;

repetarea situatiilor (combinatiilor) asemanatoare jocului, sa aiba pondere mare in antrenamente;

antrenamentele sa fie cat mai variate prin introducerea elementelor impuse;

antrenorul, prin comportamentul sau trebuie sa convinga jucatorii de justetea actiunilor sale;

antrenorul trebuie sa propuna si sa stimuleze comportamente, fara a impune limitari si fara a da indicatii;

antrenorul trebuie sa fie acceptat pentru spontaneitatea, calmul si comportamentul sau politicos.

- antrenorul nu trebuie sa predea elementele tehnice prin raportarea la comportamentul adult. Dimpotriva, trebuie sa includa mici jocuri orientate catre familiarizarea cu diverse tehnici fundamentale: activitati desfasurate in spatii mai mici, cu mingi mai mici si mai usoare, jocuri cu un numar mic de jucatori - 3:3, 4:4, 5:5;

- antrenorul trebuie sa favorizeze initiativa copiilor, incurajandu-i pe acestia si sa-si manifeste imaginatia si creativitatea. Trebuie sa creeze probleme si sa stimuleze identificarea solutiilor;

- driblingul si sutul la poarta, jocurile de situatie si jocurile cu un numar redus de jucatori sunt elementele fundamentale pe care trebuie sa se bazeze procesul de pregatire. De la jocuri 5:5 se va trece la jocuri 7:7, pe spatii mai reduse si cu mingi mai mici;I

- antrenorul nu trebuie sa uite niciun moment ca atmosfera predominanta    trebuie sa fie cea de joc. Prin joc copilul invata sa adopte un comportament adecvat in functie de situatie;

- trebuie sa se tina cont ca la inceput copilul doreste sa aiba mingea tot timpul si nu este de acord sa se joace impreuna cu ceilalti;

- in antrenamente, trebuie valorificata dorinta copilului de a explora si de a se juca tot timpul pentru a invata cum sa joace fotbal si sa isi perfectioneze miscarile si tehnica de baza (alergarea, lovirea mingii cu piciorul si cu capul, sariturile, rostogolirea, aruncarea, prinderea etc.);

- antrenorii de copii trebui in permanenta sa se informeze, sa cunoasca noutatile aparute in fotbalul juvenil, in special cele legate de metodica pregatirii. Astfel, antrenorii vor reusi sa formeze si sa creasca jucator de valoare care vor putea sa faca pasul spre fotbalul de performanta.

Antrenorii de la nivelul copiilor, indiferent de varsta, au o misiune foarte importanta si de mare raspundere, si anume, formarea de jucatori sanatosi si foarte bine pregatiti, pentru a putea sa faca fata caracteristicilor jocului de fotbal actual.

Acest deziderat trebuie sa-i constientizeze pe toti antrenorii de copii care trebuie sa depuna eforturi deosebite pentru indeplinirea obiectivului principal al pregatirii, si anume cresterea si formarea unor fotbalisti de valoare.