Pregatirea fizica in handbal

Pregatirea fizica pentru jocul in aparare

Jocul in aparare necesita o pregatire fizica superioara.Acest lucru este datorat faptului ca ritmul de joc este dat de echipa in atac, iar echipa din aparare trebuie sa se adapteze acestui ritm. Un alt element care vine in sprijinul acestei idei este ca mingea circula mai repede decat jucatorii.De aceea, pentru realizarea superioritatii numerice zonale, este necesara dezvoltarea rezistentei in regim de viteza. Pentru a putea face luptei permanente cu atacantii adversi trebuie dezvoltata si forta in regim de rezistenta.

In concluzie, pentru a avea un joc in aparare cu randament crescut este absolut necesara imbunatatirea permanenta a indiciilor pregatirii fizice generale si specifice.

1 Pregatirea fizica  generala

Pregatirea fizica generala este activitatea practica care urmareste sa asigure o buna capacitate de lucru a organismului in conditiile efortului fizic.

Efectuarea planificata a pregatirii fizice generalepe parcursul tuturor perioadelor de antrenament asigura formarea unui larg bagaj de deprinderi motrice care faciliteaza munca stricta de specializare. Un accent deosebit asupra pregatiri fizice generale se pune in special in prima perioada de pregatire. Aceasta are o durata de aproximativ trei saptamani.

Ca sarcini in aceasta perioada enumeram:

- intrarea progresiva in efort si adaptarea treptata si cat mai rapida a organismului sportivilor la solicitarile antrenamentelor de baza;

- perfectionarea pregatirii fizice, o pondere mare acordandu-se pregatirii fizice generale;

- perfectionarea tehnicii de baza, a tehnicii specifice posturilor si a tacticii individuale legata de executia tehnica.

Din aceste sarcini rezulta ca ponderea cea mai mare in aceasta perioada o au pregatirea fizica generala si pregatirea tehnica de baza.

Dezvoltarea corespunzatoare a organismului din punct de vedere functional respectiv adaptarea la efort se realizeaza prin exercitii de pregatire fizica generala si multilaterala cu accent pe rezistenta.In cadru pregatirii fizice se va urmari imbunatatirea calitatilor motrice in forma lor generala de manifestare precum si prelucrarea grupelor si lanturilor musculare implicate in executii tehnice mai dificile ce urmeaza sa fie invatate sau perfectionate. In aceste conditii raportul dintre parametrii efortului este caracterizat printr-un volum mare, intensitatea si complexitatea fiind ceva mai scazute. O buna pregatire fizica generala asigura suportul optim pentru ibunatitirea pregatirii fizice specifice si in general pentru o evolutie buna a pregatirii ulterioare.

2 Pregatirea fizica specifica

Pregatirea fizica specifica reprezinta procesul de educare a aptitudinilor fizice specifice jocului de handbal. Aceasta activitate se desfasoara in conditii cat mai apropiate de conditiile de joc si se realizeaza intr-o stransa interdependenta cu insusirea deprinderilor tehnico-tactice. Pregatirea fizica specifica nu poate suplini pregatirea fizica generala, cele doua aspecte ale pregatirii fizice fiind in stransa legatura, se interconditioneaza reciproc. Pregatirea fizica specifica isi face aparitia incepand cu etapa a doua de pregatire, cu o durata de aproximativ sase saptamani.

In aceasta etapa apar urmatoarele sarcini:

- perfectionarea pregatirii fizice in cadru careia creste treptat ponderea celei specifice;

- perfectionarea tehnicii prin mijloace cu structuri mai complexe si mai apropiate conditiilor de joc;

- perfectionarea mijloacelor si combinatiilor tactice de baza, a principalelor mecansime de functionare a sistemelor de joc adoptate de echipa, precum si studierea si consolidarea verigilor deficitare din continutul diferitelor faze de joc.

In aceasta etapa creste ponderea pregatirii fizice specifice pundu-se acces pe cresterea vitezei de executie a elementelor tehnico-tactice, pe asigurarea cunatumului necesar de forta in executarea cu inalta maiestrie a tehnicii, precum si imbunatirea treptata a rezistentei in regim de viteza indemanare si forta.

Sarcinile si continutul acestei etape impun o reducere a volumului si o crestere importanta a intensitatii si complexitatii.
Este bine ca la inceputul acestei perioade echipa sa participe la un turneu de pregatire si verificare.

In etapa a treia de pregatire, cu o durata de aproximativ trei saptamani, apar uramtoarele sarcini:

- perfectionarea pregatirii fizice, pondere prioritara avand forma specifica;

- perfectionarea elementelor tehnico-tactice in conditii analogice jocului, a fazelor, a sistemelor de joc si a jocului bilateral;

- perfectionarea aspectelor speciale de tactica.

Apropierea de perioada competitionala impune asigurarea unui ritm de exercitii tehnico-tactice egal cu cel intalnit in jocurile oficiale si chiar superior acestora.Viteza si forta exercitiilor, precum si rezistenta de viteza si forta trebuie sa se ridice la cotele jocurilor oficiale. Ca urmare mijloacele folosite vor avea o complexitate analoga structurii jocului.

In mod firesc, volumul va inregistra o scadere iar intensitatea si complexistatea vor creste in continuare.

La fel ca si la etapa precedenta, la finalul acestei etape este indicat ca echipa sa participe la un turneu cu jocuri de verificare cu adversari puternici.

Calitatile motrice specifice jocului in aparare

Viteza

Prin viteza se intelege capacitatea omului de a executa miscarile cu rapiditate si frecventa maxima. Referindu-se la handbal, viteza respectiva, capacitatea jucatorului de a executa actiunile de atac si aparare intr-un timp cat mai scurt.

Viteza este o calitate motrica innascuta, mai putin perfectibila facand parte din zestrea ereditara a individului.

Viteza este determinata de o intreaga serie de factori:

- activitatea scoartei cerebrale (raportul dintre excitatie si inhibitie);

- excitabilitatea cailor nervoase senzitive si motorii;

- gradul de excibilitate si reactivitatea muschiului;

- viteza proprie a muschiului angrenat in miscare;

- compozitia muschiului;

- nivelul al celorlalte calitati motrice;

- corectitudinea executiei tehnice.

In handbal viteza se manifesta sub urmatoarele forme:

- viteza de reactie (timpul latent al reactiei motrice);

- viteza de executie (viteza unei singure miscarii);

viteza de repetitie (frecvanta miscarilor).

Referat: Gestionarea depozitelor de grasime - trei meniuri care ard kilogramele in plus Eseu: Procesul de fabricare al sucurilor in cutie

Pe langa aceste trei forme mai apar si manifestari ale vitezei in combinatie cu celelalte calitati motrice:

- viteza in regim de rezistenta;

- viteza in regim de forta;

viteza de decizice (viteza de reactie in combinatie cu viteza de executie);

Pentru dezvoltarea vitezei trebuie sa se tina cont de urmatoarele principii metodice:

1 - Miscarile de executare in timpul exercitiilor sa fie identice;

2 - Durata exercitiilor sa fie scurta (7-10 s.);

3 - Numarul de repetarii poate oscila intre 15 si 20;

4 - Refacerea dupa efort trebuie sa fie completa;

5 - Volumul de lucru trebuie sa fie redus;

6- Lucrul pentru viteza se realizeaza la inceputul antrenamentului dupa o incalzire usoara.

Metode de lucru in dezvoltarea vitezei:

- metoda repetitiei;

- metoda executiei la semnal;

- metoda executiei in conditii usurate;

- metoda executiei in conditii ingreuiate.

Forta

Forta reprezinta capacitatea organismului uman de a invinge o rezistenta externa sau interna prin intermediul contractiei musculare.

Forta este o calitate motrica perfectabila, fiind conditionata de mai multi factori:

- capacitatea de concentrare a proceselor corticale fundamentale;

- numarul fibrelor musculare angrenate in efort;

- calitatea proceselor metabolice si substratul energetic al contractiei;

- durata contractiei musculare;

- varsta sportivilor;

- sexul sportivilor;

- nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice;

- factori psihici.

Forma de manifestare ale fortei:

1 Forta maxima

2 Forta in regim de viteza

3 Forta in regim de rezistenta

Dezvoltarea fortei presupune aplicarea unui excitant de o anumita valoare, care trebuie sa realizeze un anumit grad de incordare musculara.

Metode de dezvoltare a fortei:

1.Lucru cu greutati mici

- repetari pana la refuz

- la juniori incarcatura trebuie sa fie 30-40% din capacitatea maxima, la seniori de 50-60%

- un numar de 20-25 de repetari in 5-10 serii

- se folosesc benzi elastice, bara de haltere, gantere

dezvolta forta in regim de rezistenta

2.Lucru cu greutati mijlocii:

- valoarea incarcaturii este in functie de nivelul pregatirii

- 4-7serii a 3-5 repetari

dezvolta forta in regim de viteza

3.Metoda halterofilului:

- se lucreaza cu bara si cu discurile

- cresterea efortului se face in mai multe modalitati

- este specifica lucrului cu juniorii mari si seniorii

- dezvolta forta maxima

intre-un antrenament se executa 2-4 serii, 3-5 repetari si pauza 2-4 minute in serii

4.Metoda 'power-training'

- dezvolta forta in regim de viteza

- cuprinde trei grupe de exercitii: cu greutati, cu mingi medicinale, exercitii acrobatice

- dupa executia a trei exercitii din prima grupa, pauza 2-3 minute, se executa exercitiile din grupa a doua, pauza 2-3minute, urmand exercitiile din grupa a treia.Seria integrala se poate relua de2-3 ori cu pauze de 2-5 minute intre serii.

5.Metoda pliometrica:

- dezvolta forta in regim de viteza

- se bazeaza pe 'ciclul intindere-scurtare' a fibrei mussculare

- exista doua tipuri de antrenament pliometric:antrenamentul pur pliometric si antrenamentul mixt

- sarituri in adancime, 8-10 sarituri legate, 4-8 serii cu 7-8 minute intre serii

se folosesc lazi (1m baieti, 0,8m fetele)banci de gimnastica, garduri de atletism sau bara de haltere.

Mijloace pentru dezvoltare fortei:

a) Exercitii din gimnastica

- flotari in brate

- genuflexiuni

- sarituri

- exercitii la sol sau la spaliere

b) Exercitii la aparate:

- uracare oe franghie

- tractiuni in brate

- exercitii la spaliere

c) Exercitii cu halterele:

- impins culcat

- ridicare la piept si lasare la sol

- flexii si extensii ale bratelor

- genuflexiuni cu haltera

- indoiri laterale, rasuciri.

Tinand cont de particularitatile organismului in crestere al juniorilor mijloacelor pentru mijloacele pentru dezvoltarea fortei vor trebui sa fie foarte bine dozate.

Pana la 11-12 ani se recomanda ca incarcatura din exercitiile pentru dezvoltarea fortei sa nu depaseasca 25% din greutatea corporala; 13-14 ani 45%; la 15-16 ani 75%; iar peste 16 ani se poate lucra fara restrictii.

Rezistentza

Rezistenta face parte din categoria calitatilor motrice labile, usor perfectibile si reprezinta capacitatea organismului de a efectua un timp indelungat eforturi fizice.

Rezistenta este conditionata de:

- capacitatea sistemului nervos de a coordona aparatul locomotor si functiile vegetative

- adaptarea la efort a sistemului cardiovascular si respirator

- calitatea surselor energetice si a metabolismului muscular

- energia anaeroba alactacida

- energia anaeroba lactacida

- energia aeroba

- factori psihici (vointa)

Forme de manifestare a rezistentei sunt:

- rezistenta la efort la intensitate mica

- rezistenta la efort de intensitate medie

- rezistenta la efort de intensitate mare

- rezistenta la efort de intensitate submaximala

- rezistenta la efort de intensitate maximala

In antrenamentele cu copiii si juniorii III folosirea eforturilor cu intensitate maximala trebuie sa se faca cu prudenta.Cu juniorii I si II se pot utiliza cu curaj aceste eforturi, deoarece organismul acestora face fata cu succes acestor solicitari. In cadrul unui ciclu saptamanal se pot planifica chiar doua lectii in care intensitatea efortului poate fi submaximala sau chiar maximala.

Metode folosite pentru dezvoltarea rezistentei:

1. Metoda cresterii duratei:

se bazeaza pe cresterea treptata a volumului de lucru.

2. Metoda cresterii tempoului:

- cresterea progresiva a intensitatii efortului de la un ciclu saptamanal la altul;

- se face in functie de starea de antrenament;

- se realizeaza prin accelarea actiunilor.

3. Metoda cu intensitate variabila:

- se caracterizeaza prin modificarea intensitatii, cu pastrarea duratei de lucru;

- stabilirea intensitatii se face in functie de posibilitatile sportivilor;

- are rezultate dupa accidentari, la revenirea in activitatea sportiva.

4. Metoda antrenamentului cu intervale:

- impartirea de lucru in reprize de efort alternate cu reprize de odihna;

- durata reprizelor, a pauzelor si intensitatea efortului se face in functie de adaptarea organismului la efort;

- se utlizeaza la juniori II, I si seniori;

- reprizele sunt 15-30', pauze de 1-1,5 min , 6-8 reprize intr-un antrenament.

5. Metoda antrenamentului in circuit

- cresterea intensitatii se face prin cresterea incarcaturii sau scurtarea pauzelor;

- in perioadele pregatitoare se recomanda circuite lungi, cu incarcatura redusa.

Mijloace pentru dezvoltarea rezistentei:

1. Dezvoltarea rezistentei generale:

- alergari in tempo uniform pe teren plat sau variat (3-6 km.);

- alergarea in ritm variat (3-6 km).

2. Dezvoltarea rezistentei specifice:

- serii de sprinturii scurte pe 10-20m. (20-60 repetari cu pauze scurte);

- 'cine tine mingea mai mult' (5-7 reprize a 1-2 min);

- deplasarea in popzitie fundamentala (7-8 reprize a 30');

- suveica dubla cu aparatori (5-7 reprize a 1 min);

- contraatac in circuit cu aparatori ( 5-7 reprize a 1 min).

3. Mijloace pentru antrenamentul cu intensitate variabila:

- 600 m. alergare usoara; 300 m. alergare rapida;

- alergare pe teren variat;

- 400 m. alergare m. alergare usoara, 100m. sprint.

Bibliografie

1. Alexandrescu D. - Atletism, Ed. Didactica si Pedagogica,

Tatu T. Bucuresti 1983.

Ardelean T.

2. Bota, I.                         - Handbal - Modele de joc si pregatire,

Ed. Sport - Turism, Bucuresti 1984.

3. Cercel, P.                    - Handbal - Exercitii pentru faze de joc,

Ed. Sport - Turism, Bucuresti 1980.

4.Cometty G.                   - Pliometrie, Les Presses de l'Univ. de Dijon,

1988.

5.Ehret A.                         - Sistematizarea apararii 6:0 elvetiene,Seminarul

international pentru antrenorii de handbal,

Dusseldorf, 1993