Forta si factorii ce influenteaza forta

FORTA SI FACTORII CE INFLUENTEAZA FORTA

Forta este una dintre cele mai importante calitati motrice.

Ea determina in fotbal viteza miscarilor prin rezistenta prin care o opune in timpul efortului. Trebuie retinut faptul ca forta este calitatea motrica care se castiga cel mai usor, dar se si pierde cel mai usor. Reiese de aici ca exercitiile pentru forta nu trebuie sa inceteze de loc, recomandandu-se lucrul si in perioada competitionala, prin antrenamente de mentinere. Unii inteleg numai forta pura, necesara in lupta corp la corp cu adversarul, in aceea lupta 1:1 pentru castigarea mingii. Noi vorbim insa de forta ca produs al contractiei musculare. Se stie ca in aproape toate miscarile pe care le efectueaza in timpul jocului, sportivul va "concentra" un mare numar de unitati neuromusculare pentru a realiza fie forta utila unei alergari cat mai repede, fie forta necesara imprimarii unei viteze cat mai mari mingii lovite cu capul sau cu piciorul.

In fotbal, forta este asociata cu viteza, indemanarea si rezistenta. In complexitatea miscarilor pe care le executa jucatorul, este de neinchipuit o miscare a organismului sau a segmentelor lui fara participarea fortei. In acest sens putem afirma ca forta determina rapiditatea miscarilor, viteza de deplasare a jucatorului, intensitatea cu care este lovita mingea.

Aceasta calitate determina in mare masura viteza actelor motrice, contribuind totodata, si la cresterea considerabila a numarului de repetari a acestora, adica a rezistentei.

Implicata in sporirea vitezei de executie, aceasta calitate influenteaza si indemanarea. Deci, insusirea oricarei tehnici si valorificarea ei tactica depind printre altele, si de nivelul de dezvoltare a fortei.

Uneori, in mod eronat, conceptul de forta se confunda cu cel de putere care are o sfera mai larga de cuprindere, el apartinand fizicii.

Din cele mai de sus rezulta ca fotbalistul are nevoie de o anumita forta specifica, insa aceasta nu va putea fi dezvoltata daca jucatorul nu va dobandi mai intai forta generala, cea care angreneaza intreaga musculatura a corpului.

Acest aspect trebuie retinut deoarece s-a constatat si la fotbalistii nostri o disproportie intre musculatura trenului superior si cea a membrelor inferioare.

Forta este capacitatea unui organism de a invinge o rezistenta pe seama contractiei musculare sau actiunea mecanica a unui corp asupra altui corp. Forta se determina prin produsul dintre masa corpului si acceleratia lui, imprimata prin actiunea acestei forte: F = m*a.

Principiul I al lui Newton spune :" orice corp isi pastreaza starea sa de repaus sau de miscare uniforma si rectilinie pana in momentul cand forte aplicate din afara il silesc sa-si schimbe aceasta stare". Din acest principiu decurg urmatoarele concluzii:

1. daca un corp se afla in repaus, el nu poate fi pus in miscare fara actiunea unei forte exterioare.
2. daca un corp se afla in miscare si asupra lui nu actioneaza o forta exterioara, el isi va pierde miscarea uniforma in ceea ce priveste viteza rectilinie ca directie (miscarea de inertie)
3. daca un corp se misca pe o traiectorie curbilinie, aceasta inseamna ca asupra lui actioneaza o forta exterioara.
4. daca forta exterioara isi inceteaza actiunea, atunci corpul isi continua miscarea pe o linie dreapta (rectilinie) si cu viteza pe care o avea in momentul incetarii actiunii fortei.

In felul acesta forta este definita drept cauza a modificari vitezei.

Exprimandu-ne mai scurt, forta determina acceleratia.

Al II-lea principiu al lui Newton spune ca : "modificarea miscarii este direct proportionala cu forta care actioneaza dinafara si se produce pe aceeasi directie pe care se aplica aceasta forta".

Prin urmare forta este proportionala cu acceleratia pe care o provoaca si care are una si aceeasi directie cu ea. Cu cat este mai mare forta cu care actioneaza asupra corpului, cu atat mai mare este si acceleratia. Una si aceeasi forta, actionand asupra unor corpuri diferite, va provoca acceleratii diferite. Aceasta inseamna ca rezistenta acestor corpuri fata de una si aceeasi forta este diferita, inertia lor este diferita.

Forta este egala cu produsul dintre masa si acceleratie. Pentru a provoca o acceleratie mai mare, adica pentru a face ca viteza sa creasca mai repede, trebuie sa aplicam o forta mai mare.

Cunoasterea factorilor care determina valoarea fortei reprezinta o conditie de prim ordin pentru alegerea cailor si mijloacelor de dezvoltare a acesteia.

Cei mai importanti factori sunt:

numarul fibrelor musculare antrenate in contractie

Cu cat numarul fibrelor unui muschi solicitat este mai mare, cu atat forta cu care se executa miscarea respectiva este mai aproape de valoarea sa maxima. In momentul efectuarii unui efort de forta (ridicari, transport de greutati, impingeri) se contracta un numar mai mare sau mai mic de muschi si fibre musculare, in functie de dificultatea efortului. Dintre acestia in timpul efortului, unii actioneaza direct (agonisti), iar altii actioneaza in directia opusa (antagonisti).Contractiile musculare au efectul scontat numai daca in efectuarea fortei motrice sunt angrenati muschii agonisti, cei antagonistii fiind pusi in stare de relaxare. Aceasta se produce numai in urma pregatiri, repetarii in mod metodic a miscarii, a efortului respectiv, ceea ce are ca urmare o coordonare cat mai precisa a impulsurilor nervoase trimise spre diferite grupe musculare (alt factor important de care depinde valoarea fortei).

grosimea muschiului (suprafata de sectiune transversala - reprezinta un factor de importanta deosebita pentru dezvoltarea fortei musculare).

Hipertrofia musculara creste ca urmare a efectuarii unor eforturi cu intensitate mare, in timp ce eforturile bazate pe volum au efecte nesemnificative.

In afara acestor doi factori prezentati, considerati ca principali in determinarea fortei, mai pot fi mentionati si alti factori cum sunt:

eventuala inmultire a fibrelor componente ale unui muschi ca urmare a unor eforturi deosebit de intense;

calitatea proceselor metabolice si a substantelor energetice existente la nivelul muschilor ;

nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice implicate in efectuarea actiunii de forta-viteza, suplete;

profilul psihic al individului, puterea lui de concentrare, atentia, etc.

Potentialul biochimic si contractia muschiului

Fenomenele biochimice si fiziologice complexe ce au loc dupa transmiterea impulsului nervos placii motoare sunt cunoscute sub denumirea de cuplaj excitatie-contractie si cuprind o serie de fenomene electrice, termice, optice si mecanice. Raspunsul muschiului scheletic prin contractie depinde de mai multi factori (conditti de irigatie, temperatura locala , ph-ul mediului intern etc.), dintre care cel mai important este structura biochimica a fibrelor. Datorita progreselor tehnice din ultimele decenii, biopsia musculara a facut posibila studierea concreta si obiectiva a compozitiei biochimice intime a fibrelor musculare.

Referat: Necesarul de Bioelemente Minerale Proiect: Identificarea peroxidazei

Tipul I de fibre, -fibre lente- (ST- slow twich - contractie lenta) sau fibrele rosii sunt bogat vascularizate, asigura un raport crescut de O2 si desi nu pot dezvolta o putere foarte mare, sunt rezistente la oboseala, ceea ce favorizeaza lucrul in regim aerob. Intr-adevar, studiile comparative bazate pe o prelucrare statistica minutioasa au scos in evidenta o buna corelatie (r = 0,75) intre VO2 max /kg si procentul acestor fibre lente.

Tipul II cuprinde -fibre rapide- (FT = fast twich - contractie rapida), la randul lor impartite in fibre albe rapide, denumite si tip II A , slab vascularizate, insa cu mare putere de contractie, dar de scurta durata, specifice lucrului in regim anaerob, precum si fibre albe rapide bogat vascularizate de tip II B, care se contracta puternic pe o perioada de timp mai mare, ce permite lucrul atat in regim anaerob cat si aerob.

Mai sunt descrise si fibre intermediare de tip II C, caracteristice lucrului in regimuri diferite.

FORTA-calitatea motrica dominanta in jocul de fotbal.

"Capacitatea organismului uman de a invinge o rezistenta interna sau externa prin intermediul contractiei musculare". Forta este calitatea motrica (fizica) de baza alaturi de viteza, rezistenta.

Forta este o calitate perfectibila (alaturi de rezistenta) de aceea au si aparut mai multe procese metodice de dezvoltare a ei .

Factori care o conditioneaza

• Diametrul transversal al muschilor  (dimensiunea lor );
• Frecventa impulsurilor transmise la nivelul fibrei musculare de catre neuronii motori ;
• Gradul de sincronizare a unitatilor motorii;
• Cantitatea de surse energetice pe care o detine muschiul si enzimele care favorizeaza arderea ;
• Capacitatile volitive si de concentrare a atentiei ;
• Valoarea unghiulara a segmentelor care lucreaza si lungimea muschilor

Forme de manifestare

Nici una din calitatile motrice nu se manifesta in timpul exercitiilor fizice sub forma pura .Delimitarea formelor de manifestare se face in functie de dominanta pe care o impune calitatea respectiva in timpul executiei unui anumit exercitiu sau tip de efort .

In functie de solicitarea generala de efort deosebim doua tipuri de forta:

a)     forta generala ;

b)     forta specifica ;

Din practica antrenamentului sportiv se disting trei forme fundamentale de forta musculara :

a)forta maximala (maxima , absoluta ) - forta cea mai mare pe care sistemul neuromuscular poate sa o dezvolte printr-o contractie musculara voluntara ;

b)forta viteza (detenta ) -capacitatea sistemului muscular de a invinge rezistenta prin contractii foarte rapide ;

c) forta rezistenta - capacitatea organismului de a se opune oboselii in eforturile in care forta se combina cu durata .

In functie de modificarea lungimii fibrei musculare distingem :

a)     forta dinamica - caracterizata printr-o scurtare sau alungire a muschiului ( efort de invingere sau de cedare );

b)     forta statica - in cazul careia nu se modifica dimensiunea muschiului si care poate fi exersata in doua moduri : activ sau pasiv.

In timpul eforturilor de forta intalnim urmatoarele tipuri de contractii :

a)     contractii izotonice ;

b)     contractii izometrice ;

c)      contractii intermediare ;

Raportarea fortei absolute la greutatea corporala poarta denumirea de forta relativa .

METODE DE ANTRENAMENT

Metodele de antrenament se impart in 2 grupe mari :

1.metode care duc la dezvoltarea masei musculare

a) metoda halterofilului

b)metoda contractiilor izometrice

c)metoda culturista

2.metode care influenteaza cresterea fortei explozive

a)metoda contractiilor intense si rapide

b)metoda POWER-TRANING

Metoda eforturilor maximale si supramaximale (pentru haltere)

- intensitate 100-200% din posibilitatile maximale ale sportivului

- numar de repetari : 1

- numar de serii : 1-3

Metoda eforturilor mari - penrtu hipertrofia fibrelor musculare

exemplu dozare : 50kg/3 ; 60kg/3 ; 70kg/3 ; 80kg/3 ; 90kg/2 ; 100kg/1; 90kg/2 ; 80kg/3.

Metoda eforturilor mijlocii - 30-50% spre 60-70%

-numar repetari: 3-6

-numar serii: 6-9

Metoda eforturilor de tip exploziv (power-training )- forta in regim de viteza

-intensitate: 75-95%

-numar repetari: 3-6

-numar serii: 6-9

-se folosesc 3 grupe de exercitii (fiecare compusa din din 3 exercitii diferite ): cu haltere , cu mingi medicinale , exercitii acrobatice .

Metoda lucrului in circuit -9-12 exercitii cu o intensitate de 50-60% , un numar de 10-15 repetari si un numar de 3-5 serii.

Metoda eforturilor segmentare -prelucrarea analitica a grupelor musculare (metoda culturista).

Metoda efortului pana la refuz - forta in regim de rezistenta cu o intensitate de 30-50% sau 50-80% (pana la refuz ca numar de repetari si serii)

Metoda eforturilor izometrice

Metoda eforturilor combinate ( izometrice -izotonice -mentinere ).

Procedeul HALTEROFILULUI se mai numeste si PROCEDEUL RIDICARII DE GREUTATI sau cu INCARCATURI , este cel mai utilizat in antrenamentul sportiv modern contemporan si in mod special in sporturile individuale .El are 4 variante :

-cresterea incarcaturii

Ex: 70kg-75kg-80kg-85kg

-cresterea si descresterea incarcaturii

Ex: 70kg-80kg-90kg-100kg-90kg-80kg-70kg

-varianta metodica in trepte

Ex: 70kg-70kg-75kg-75kg-80kg-80kg

-varianta metodica in val

Ex: 70kg-80kg-75kg-85kg-

DAR !! cea mai uzitata metoda -procedeul de determinare a fortei in jocurile sportive si in special atunci cand se lucreaza frontal intr-o lectie de antrenament cu intreg lotul avand sarcina primordiala forta este :

PROCEDEUL IN CIRCUIT

Cunoasterea superficiala a acestui procedeu a dus la " interpretari gresite " printre care cea mai "grava " este aceea ca este inteles ca modalitate de organizare a colectivului , fiind confundat cu " lucrul pe ateliere " pe "statii" sau pe "grupe" si lucrul cel mai grav este acela ca aceasta confuzie in ultima vreme o fac teoriticienii sau practicieni ai domeniului.

CIRCUITUL - este un procedeu metodic (si organizatoric) creat de englezii Morgan si Adamson pentru dezvoltarea fortei principalelor grupe musculare (inclusiv a fortei in regim de rezistenta dar nu pentru dezvoltarea rezistentei). Ca atare in circuit nu pot fi incluse exercitii de indemanare , viteza , tehnica etc.

Exercitiile dintr-un circuit trebuie sa fie simple , cu nivel de executie si cunoscute de subiecti .Fiecare subiect trebuie sa-si cunoasca posibilitatile maxime la exercitiile cuprinse in circuit ( prin probe date in lectiile anterioare )

Succesiunea exercitiilor intr-un circuit sa fie astfel realizata incat sa alterneze angajarea la efort a principalelor grupe musculare.Nu pot fi efectuate doua exercitii (chiar cu structura diferita ) successive care se adreseaza aceleiasi grupe musculare.

Se recomanda ca dificultatea exercitiilor (in sens de "greutate" , "intensitate") sa creasca progresiv de-a lungul circuitului

Exercitiile din circuit sunt effectuate de toti subiectii grupului (lotului) cu care se lucreaza fie in mod frontal ( adica totii efectueaza aceleasi exercitii in aceeasi ordine , fie pe grupe de activitate care isi schimba locul in sensul acelor cesornicului , dupa timpul stabilit de antrenor.In aceasta ultima modalitate exista dezavantajul ca nu toti subiectii (jucatorii) parcurg aceleasi exercitii in aceeasi ordine ! Si totusi aceasta modalitate este cea mai uzitata datorita faptului ca de cele mai multe ori lipsesc materialele necesare ( ar trebui 10 bare haltere de exemplu! ).

-Dozarea efortului fizic in cadrul circuitului pentru dezvoltarea fortei se prezinta una din problemele cele mai semnificative .Daca ar trebui sa respectam opiniile celor care au creat acest procedeu metodic , ar fi functionala doar urmatoarea formula individualizata de dozare a efortului fizic.

POSIBILITATILE MAXIME LA EXERCITIUL RESPECTIV FATA DE CRESTERE

Ratia de crestere o stabileste antrenorul .Aceasta rata va fi cu atat mai mare cu cat posibilitatile maxime sunt mai mari si invers .Simplu aceasta rata se obtine prin calcularea diferentei dintre posibilitatile maxime si medie ( adica rezultatul prin impartire la 2 ) si impartirea acestei diferente la cate lectii sunt programate (planificate) a se desfasura pe parcursul unei etape, perioade , ciclu etc.

Este recomandabil ca RATA de crestere sa se modifice dupa fiecare lectie .

S-a ajuns sa se lucreze si sa se faca pause intre exercitii contra timp (30" lucru 30"pauza).

Orice circuit trebuie amplasat in lectia de antrenament , inainte de veriga care vizeaza revenirea organismului dupa efort (adica inainte de incheiere) cand este o lectie mixta sau dupa o incalzire lunga in care se pune accent pe viteza care se lucreaza in prima parte a partii fundamentale .

Iata un model de circuit .