Varsta prescolara - psihologia copilului

VARSTA PRESCOLARA - PSIHOLOGIA COPILULUI

In timpul anilor care preced scoala primara copilul capata aptitudini decisive si fundamentale in ceea ce priveste propria sexualitate. In capitolele precedente am subliniat faptul ca tot ce trebuie sa faceti cu un copil de pana la trei ani este sa va abtineti sa-i dati o educatie sexuala negativa. Acum a venit momentul pentru o educatie sexuala sanatoasa si pozitiva. Incepand cu aceasta varsta va dori sa stie si va trebui sa stie multe lucruri privitoare la sexualitate.

In calitatea mea de psiholog si avand de rezolvat foarte multe cazuri de probleme intime la oameni peste doua zeci de ani, sunt pe deplin constient de faptul ca marea majoritate a parintilor, in afectivitatea lor cea mai intima, poarta cicatricile lipsei de informare, a vinei si temerilor privitoare la sex, sentimente care, in cazul lor, isi au originea in copilarie. Numai un psiholog poate fi pe deplin constient de lucrurile incredibile pe care atatia oameni le ascund in adancul lor cu referire la sexualitate. Cum sa ne mai miram ca multor parinti le este greu sa raspunda intrebarilor copilului, sau sa se educe asupra acestui subiect pe care il gasesc atat de jenant si delicat?

Daca am fi avut norocul sa fi crescut in vreo insula, in marile Sudului, situatia ar fi fost cu totul alta. In aceste insule, adultii nu cunosc, practic nici un caz de homo-sexualitate, fetisism, voyeurism, sau alte deviatii sau nevroze sexuale care sunt, din pacate, atat de frecvente in societatea noastra. De ce? Pentru ca au primit o educatie sexuala sanatoasa cand erau copii.

Marea noastra majoritate nu am avut acest noroc. Eu sunt constienta de faptul ca dumneavoastra puteti urma sfaturile mele asupra educatie sexuale a copiilor dumneavoastra, numai in masura in care educatia, sau mai bine zis, non-educatia, sexuala pe care o aveti va va permite. Ideal ar fi sa tratati aceasta chestiune la fel de natural si linistit ca pe oricare alta. Copii nu simt nici un interes anormal pentru sexualitate: acest lucru nu ii obsedeaza. Adultii ii invata sa fie obsedati de sex.

In momentul in care copiii pun intrebari referitoare la sexualitate, este pentru ei ca si cum ar intreba de ce ploua, de ce pleaca soarele noaptea sau ce face florile sa creasca. Dar in momentul in care constata reactii foarte diferite din partea noastra vis-à-vis de intrebarile lor inocente despre sexualitate, au imediat sentimentul ca noi consideram aceste lucruri tabu si nesanatoase, dar totusi fascinante.

Inainte de toate trebuie sa incercam sa raspundem acestui gen de intrebari la fel de deschis, direct si cinstit, ca la oricare alta categorie de intrebari. Aceste intrebari vin tot timpul pe neasteptate. Prima intrebare pe care in mod inevitabil o va pune un copil de trei ani va fi " De unde vin copiii?" La care se poate raspunde foarte simplu: "Copiii vin din interiorul mamelor. Ei cresc intr-un loc special, numit uter." Acest raspuns va fi suficient pana cand copilul va dori o explicatie mai completa. Dati raspunsuri scurte si simple intrebarilor puse despre problemele sexuale, ca pentru oricare alte intrebari. Daca micutul doreste o explicatie mai detaliata, nu va temeti sa raspundeti scurt. In mod sigur va mai pune si alte intrebari.

In acest sens, pentru un motiv pe care nu am reusit niciodata sa il inteleg, mamele spun uneori copiilor ca bebelusii cresc in stomacul mamelor. Ceea ce este bineinteles o grava eroare anatomica care planteaza tot felul de idei gresite si fantastice in constiinta copiilor privitoare la alte aspecte ale sexualitatii. Ce veti raspunde cand copilul intreaba: "Cum intra copilul in stomac?" sau "Cum iese copilul din stomac?" Vorbitii copilului despre uter, nu despre stomac.

Deseori copiilor le este teama sa puna intrebari. De aceea, in plus fata de raspunsurile pe care le dati intrebarilor puse, va mai trebui sa faceti un pas, si sa ii dati la acest stadiu de dezvoltare o educatie sexuala pozitiva. Este convenabil sa-i cititi o carte care ii va da, intr-un mod mai mult sau mai putin detaliat, o idee generala asupra procesului sexual si a modului in care copiii vin pe lume.

Nu trebuie o punere in scena speciala cand ii cititi aceasta carte. Nu fluturati steagul si nici ni-i spuneti pe un ton confidential: "In seara asta vom face educatie sexuala!" Cititii la fel cum ii cititi orice altceva. Raspundeti la intrebarile sale ca la oricare altele.

Exista totusi un lucru care poate face aceasta lectura ceva mai diferita. Din cauza atmosferei timorante si nesanatoase care inconjoara problemele sexuale in societatea noastra, copiii inteleg mai greu ceea ce le spunem legat de acest subiect. Matematicile si astronomia, mai putin incarcate emotional, le sunt deseori mai accesibile. De aceea trebuie sa repetam mai des explicatiile. O explicatie, ca raspuns la o intrebare a copilului nu va disipa neaparat dintr-o data confuzia din spiritul sau. Asa ca ar fi indicat sa-i cititi de mai multe ori aceasta carte.

Pentru a face o precizare, eu i-as citi-o o data la trei ani, o data la patru ani si inca o data la cinci ani. Din acel moment o va putea avea la dispozitie pentru consultare deoarece va sti sa citeasca. Modul in care intrebarile sunt tratate in aceste lucrari ar trebui sa aduca copilului tot ceea ce doreste sa stie pana la inceputul adolescentei. In acel moment va trebui abordata o educatie sexuala de un tip absolut nou.

Daca se intampla sa fiti insarcinata, este o ocazie potrivita sa informati copilul asupra sexualitatii nasterii. La momentul potrivit ii puteti dezvalui ca aveti un bebelus care creste in dumneavoastra, si care, in curand, va deveni fratiorul sau surioara lui. In acest scop, nu uitati ce am discutat in capitolul precedent despre gelozia intre frati si surori la nasterea unui nou copil. Copilul va fi foarte curios sa stie cum creste acest bebelus in interiorul dumneavoastra , cum se hraneste, cum va iesi. Este momentul sa apelati la cartea de educatie sexuala pe care i-ati citit-o deja si sa o recititi. Atrageti-i atentia ca si el a fost la fel de mic si ca a crescut in interiorul dumneavoastra. Va fi curios sa vada cum arata el in diverse stadii de dezvoltare in interiorul uterului.

Intrebare delicata: cum iese copilul din interiorul mamei? Daca micutul va pune aceasta intrebare, cereti-i intai sa ghiceasca inainte de a-i raspunde. In acest fel veti putea descoperii care sunt ideile eronate asupra chestiunii si sa-i rectificati conceptia, inainte de a-i da raspunsul corect. Poate sa fie convins ca bebelusul iese prin anus sau ombilic. Atunci ii puteti spune: "Nu, copilul nu iese pe acolo. Mama are un orificiu special, pentru copii, ca un mic tunel. Acest pasaj este foarte elastic. Cand bebelusul este pe cale sa iasa, tunelul se largeste suficient pentru a-i face loc. Dupa ce a iesit , se restrange si devine ca mai inainte."

Sa ajungem acum la acel aspect al educatiei sexuale a unui copil de la trei la cinci ani care este, probabil, cel mai delicat pentru parinti. Ce sa faceti cand copilul se joaca cu organele sexulae? Mai multe lucrari vorbesc despre acest subiect denumindu-l "masturbare infantila", ceea ce, dupa parerea mea, este un termen foarte prost ales deoarece nu este vorba de masturbare (aceasta pare de abia in adolescenta, atunci cand organele sexuale sunt complet dezvoltate). A spune ca un baietel de trei ani care se joca cu penisul sau in cada, se masturbeaza, este fals. Sa spunem doar ca se joaca cu organele sexuale. Cand era mai tanar, putea face acest lucru numai din curiozitate, deoarece nu vedea nici o diferenta intre ele si urechi sau picioare. Numai ca, acum descopera ca acestea sunt zone privilegiate. Descopera ca poate simti o placere  speciala mangaindu-le. Inaine se credea ca nimic din toate acestea nu se putea produce inainte de adolescenta, dar era victoriana a trecut deja de mult timp, iar noi stim acum ca genul de placere sexuala simtita in acest joc face parte din dezvoltarea normala de la varsta prescolara.

Ce trebuie facut cand copilul se comporta in acest fel? Solutia ideala ar fi sa-l lasati in pace, fara sa-i spuneti nimic. Dupa un timp va inceta si va trece la alte activitati. Daca dumneavoastra aveti o atitudine destul de destinsa pentru a-l lasa in pace, foarte bine. Dar daca nu? Daca aceasta va contrariaza la cel mai inalt nivel? Atunci, cred ca cea mai buna solutie ar fi sa-i distrageti atentia, propunandu-i o activitate noua care poate sa-l intereseze. Dar, orice ar fi, incercati sa ramaneti calma. Nu va grabiti, ca si cum ar fi luat foc ceva, strigand: "Vino repede! Vrei sa te joci carti cu mama?"

Pana acum am indicat atitudinea ce trebuie luata cand copilul se preteaza la acest joc, dar s-ar putea sa aveti de-a face cu o situatie diferita daca practica acest joc sexuat in grup. In mod obisnuit, jocurile sexuale colective sunt provocate de curiozitate si in mod traditional iau forma jocului "de-a doctorul". Unul dintre copii joaca rolul doctorului care examineaza un alt copil (baietel sau fetita) "bolnav". Fiecare la randul sau examineaza sau se lasa examinat. Odata trecuta prima curiozitate, acest gen de joc isi pierde interesul si dispare. Nu lasa nici o urma stanjenitoare asupra participantilor.

Daca se intampla sa nimeriti in mijlocul unuia dintre aceste jocuri, nu intrati in panica la ideea ca gazduiti un grup de tineri pervertiti. Nu pedepsiti si nu certati. Cu un ton natural, spuneti-le ca stiti ca sunt curiosi sa afle cum sunt construiti. Iar acum, curiozitatea fiind satisfacuta, se pot juca de-a altceva. Lansati grupul intr-o alta activitate.

Reactionand in acest fel, atat copilul dumneavoastra, cat si ceilalti, vor sti ca acceptati felul lor, infantil si normal, de a-si satisface curiozitatea sexuala, dar ca ar trebui sa inceteze jocurile sexuale colective. Nu incercati sa aflati daca copilul dumneavoastra se joaca sau nu de-a doctorul. Respectati viata sa privata. Se poate sa nu aflati niciodata nimic despre jocurile sexuale cu alti copii de varsta lui. Asa e cel mai bine. Daca micutul creste intr-o atmosfera sanatoasa in ceea ce priveste sexualitatea, jocul sexual nu va deveni niciodata o obsesie pentru el.

Trebuie sa prevedeti cazul in care, alta mama descopera jocul si va telefoneaza cu o voce sugrumata de indignare, pentru a va informa ca micutul dumneavoastra, care dupa parerea ei este un mic maniac, a antrenat-o pe fetita ei de patru ani in garaj! Totul depinde atunci de raporturile dumneavoastra cu acea mama. Sa stiti, in caz ca intamplarea va impune sa ascultati aceasta tirada din partea unei mame ultragiate, ca aceasta a fost traumatizata de o proasta educatie sexuala, motiv pentru care reactioneaza in acest fel. Daca o alta mama adreseaza copilului dumneavoastra cuvinte urate din cauza jocurilor de acest gen, luati-l de-o parte si explicatii ca doamna este suparata pe el si nu dumneavoastra. Ca nu ar fi trebuit sa se joace in acest fel cu fata ei, dar ca nici ea nu trebuie sa faca atata scandal. Nu e mare lucru.

Un ultim aspect al educatiei sexuale a copiilor: ne putem arata nuditatea acasa, in fata copiilor? In epoca victoriana, parintii nici macar nu-si imaginau ca copiii i-ar putea vedea vreodata dezbracati sau in tinuta lejera. Usile bailor erau inchise cu cheia. In zilele noastre, miscarea inversa pare a fi atins extrema, iar uneori parintii se arata goi in fata copiilor pana la varsta de zece ani si char mai tarziu. Care este cea mai buna atitudine?

In general, cred ca atitudinea mai destinsa, care predomina in zilele noastre, este mult mai sanatoasa pentru sexualitatea copiilor nostrii. Cred ca pana ce copilul ajunge la sase ani, este de dorit o politica foarte liberala in ceea ce priveste nuditatea in casa. Dupa sase ani, cred ca lucrurile ar trebui sa se schimbe. In mod obisnuit, pana la varsta de sapte sau opt ani, copiii manifesta un soi de pudoare instinctiva, pe care noi, parintii, ar trebui sa o incurajam. Atunci, un copil ar putea sa ceara ca usa de la baie sa fie incuiata cand face dus. Sa respectam dreptul sau la intimitate. Din acest moment parintii ar trebui sa fie atenti si sa se acopere suficient cand isi fac toaleta.

Motivul pentru care parintii trebuie la un moment dat sa-si schimbe atitudinea este ca un copil de zece ani, care isi vede parintii dezbracati, poate avea parte de o stimulare sexuala. Aceasta stimulare precoce poate sa produca probleme.

Un copil de noua ani pe care l-am urmarit la psihoterapie poate ilustra acest fapt. Pe langa faptul ca il vedeam pe copil o data pe saptamana, ii vedeam si parintii impreuna, o data pe luna. Intre alte probleme, copilul era in mod anormal preocupat de problemele sexuale. M-am documentat asupra atmosferei din familie pe plan sexual si am aflat ca mama, care se lauda ca a depasit tabuurile epocii victoriene, deseori nu purta decat un slip si un sutien. Aceasta mama a fost surprinsa cand am sfatuit-o sa-si schimbe obiceiurile vestimentare deoarece fiul ei era prea sensibil la ele. "Dar nici macar nu-si da seama!" spunea ea. Sotul sau, ceva mai realist, spune: " Draga mea, treaba asta ma afecteaza pe mine, cred ca in aceeasi masura si pe el!" Ceea ce era adevarul.

Parerea mea este ca atat parintii cat si copiii trebuie sa adopte in mod natural un comportament ceva mai pudic la varsta scolii primare. Pana atunci insa, ei pot avea o atitudine mult mai destinsa in ceea ce priveste nuditatea.