Relatia dintre inteligenta emotionala si inteligenta existentiala

Goleman conchide ca pentru a manifesta o putere interpersonala, trebuie sa detii autocontrolul si sa ai capacitatea de a trece peste anxietate si stres. Arta sociala semnifica abilitatea de a-si depasi emotiile proprii, de a nu te lamenta si de a fi capabil sa-ti argumentezi ideile in loc sa folosesti forta brutala. Dupa Goleman, cea mai buna arta de relationare se bazeaza pe dirijarea propriilor emotii si pe empatie, competenta sociala prin care persoana reuseste sa se inteleaga usor cu oamenii si sa indrepte "nepotrivirile" din mediul social. Pe fondul lipsei acestei calitati, excelenta intelectuala face persoana in cauza mai aroganta si mai insensibila. Aceasta abilitate sociala faciliteaza contactele interumane. In continuare, Goleman vorbeste despre rolul expresivitatii si contagiunii emotionale in cadrul relatiilor interpersonale. Contagiunea emotionala este o parte subtila a unor schimburi care au loc in orice intalnire. Noi transmitem si prindem dispozitii, stari de la ceilalti, schimbul emotional fiind subtil si in cea mai mare parte petrecandu-se la un nivel imperceptibil. Inteligenta emotionala include manuirea acestor schimburi imperceptibile si subtile. "Populare" si "incantatoare" sunt persoanele in compania carora ne place sa ne aflam, ale caror abilitati emotionale ne fac sa ne simti bine. persoanele care dispun de capacitatea de a-i ajuta pe altii au o valoare sociala speciala: sunt cu inima larga atunci cand cineva are o nevoie afectiva. Cum apare aceasta transmisie magica? Cel mai la indemana raspuns, spune Goleman, ar fi ca noi sa imitam inconstient emotiile pe care le vedem la ceilalti, nefiind constienti de mimica motorie a expresiei faciale, a gestului, a tonului vocii si a altor aspecte nonverbale. Astfel, persoana recreeaza in ea dispozitia celeilalte persoane.

Goleman a observat ca atunci cand doua persoane interactioneaza, directia dispozitiei psihice se transfera de la persoana care este mult mai putrenica in exprimarea sentimentelor la cea care este mai pasiva in acest sens.

Totusi, unii oameni ar fi prea mult predispusi spre o contagiune emotionala, fiind usor impresionati din cauza labilitatii lor emotionale. J. Kacioppo a pus in evidenta ideea contagiunii emotionale prin anumite experiente efectuate. El spune ca exista un "dans", o sincronicitate a transmisiei emotionale. Preluandu-i ideile lui D. Stern, apreciaza ca intre mame si copii exista o mare sincronicitate. Astfel, el demonstreaza ca aceasta sincronicitate se intalneste intre persoane care au raporturi emotionale foarte puternice. El pare sa faciliteze trimiterea si receptarea dispozitiilor, chiar daca acestea sunt negative. Exista sincronicitate intre partenerii unui cuplu  (cand partenera este intr-o dispozitie proasta partenerul isi insuseste acea dispozitie), intre profesori si studenti. Respectivul tip de contagiune emotionala se produce in cazul relatiei dintre lider sau orator si multime. Acest lucru a fost ilustrat foarte elocvent de Gustave le Bon in Psihologia multimilor si in Opinii si credinte. Astfel, unii lideri bine pregatiti sunt capabili prin sincronizarea emotionala sa influenteze un auditoriu de mii de oameni.

Th. Hatch si Howard Gardner considera ca arta de a conduce este o forma sui-generis a inteligentei sociale care consta in recunoasterea sentimentelor celorlalti si in capacitatea de a face rapide conexiuni cu ei. In opinia cercetatorilor amintiti, componentele inteligentei sociale ar fi:

Organizarea grupului - abilitate esentiala a liderului implicat in initierea si coordonarea efortului colaboratorilor membrilor grupului. Este un talent observat la directorii de teatru sau producatorii de spectacol la ofiterii militari, etc. Ei trebuei sa conduca organizatiile si unitatile de orice tip. Copilul cu un asemenea talent ia conducerea si decide cum se va juca fiecare, devenind astfel capitan al grupului de copii.

Negocierea solutiilor - talentul de mediator care preintampina conflictele si contribuie la rezolvarea lor cu ajutorul flerului. Persoana cu astfel de abilitati exceleaza in arbitrarea si medierea disputelor, facand careira in diplomatie, arbitraj. Copilul cu un astfel de talent mediaza discutiile de pe terenul de joaca.

Conexiunile personale - a recunoaste si a raspunde sentimentelor personale si a avea grija fata de acestea, a empatiza cu altii, intr-un cuvant a relationa cu ee. Aceste persoane se dovedesc a fi prieteni, buni parteneri de afaceri. In general, copiii care tind sa fie foarte abilitati in a citi expresiile faciale sunt mult mai placuti decat colegii lor, care nu reusesc sa faca acest lucru.

Analiza (studierea, cercetarea) sociala - capacitatea de a detecta ceea ce se afla in spatele sentimentelor, motivelor si grijilor personale. Aceasta abilitate face ca persoana sa devina un bun terapeut, consilier sau, daca are talent literar, un romancier sau un dramaturg de succes.

Toate aceste abilitati tin de "politica interpersonala", fiind ingrediente necesare pentru dobandirea sarmului, succesului social, chiar a carismei. Acestei abilitati le detin liderii innascuti, cei care exprima sentimentele nespuse ale cilectivului si intocmesc un ghid pentru scopul grupului[1].

Goleman spune ca exista oameni pe care ceilalti ii plac pentru ca sunt pline de energie afectiva, pe care o "impart" cu interlocutorii. De asemenea ei intra in rezonanta cu sentimente celui care ii inconjoara, si fac aprecieri precum . "Ce placere sa te afli in preajma unei asemenea persoane! Aceste persoane nu se aseamana cu cei care vor sa faca o impresie buna, care nu sunt interesati sa onoreze sentimentele celorlalti", arata M. Snyder si W.H. Auden.

Intre noi si ceilalti au loc permanente schimburi emotionale, multe dintre ele de "emotii subliminale" care se realizeaza la niveluri imperceptibile, dar influentand in acestor schimbari imperceptibile si subtile, adica abilitati de recuplare a semnalelor dominant nonverbale.

In continuare, tot cadrul acestui context al artelor sociale. Goleman defineste termenul de dyssemia, preluand informatiile altor psihologi. Dyssemia se traduce prin dificultatea de a receptiona semnalele din domeniul nonverbal. S. Nowicki a studiat abilitatile nonverbale la copii. El a obseravt ca acei copii care nu puteau citi sau exprima emotiile in mod constant se simteau frustrati. Comunicarea nonverbala este intotdeauna un subtext a tot ceea ce fac, nu poti sa incetezi a-ti arata expresiile faciale sau a ascunzi tonul vocii. Daca faci greseli in transmiterea mesajelor emotionale vei constata din experienta ca persoanele din jur vor reactiona foarte nostim. Testele au aratat ca persoanele care omit citirea sugestiilor tind sa nu aiba succes, in ciuda potentialului academic reflectat de aceste teste in care QI ese ridicat. Copiii lipsiti de popularitate au tendinta de a interveni brusc in discutiile unui anumit grup si de a schimba repede subiectul exprimandu-si propriile opinii, pentru a se face remarcati. Paradoxal, rezultatul este ca acestia vor fi respinsi. In contrast, copiii foarte populari isi petrec mult timp observand grupul, intelegand care era viata lui inainte de a intra in el si facand ceva care sa-l faca acceptat. In momentul in care obtin o anumita pozitie in cadrul grupului vor fi capabili sa calmeze stresul emotional al celorlalti.

In lucrarea sa Secretul sau arta conducerii, Charles Cooley a plecat de la intrebarea: "Ce au in comun Hitler, papa Ioan al XXIII-lea, Gandhi, Clinton sau alti conducatori - democratici sau dictatori?". Raspunsul sau foarte general a fost ca: toti insira povesti. Aleg o tema care persista in stare latenta intr-o cultura, impletesc vechiul cu noul intr-o povestire care ofera o identitate si un sens vietii. In competitia conducatorilor nu se impun insa intotdeauna proiecte umane