Etiologia tulburarilor de limbaj

ETIOLOGIA TULBURARILOR DE LIMBAJ

Tulburarile de vorbire sunt extrem de variate si totodata fiecare din ele

prezinta o problema a starii fizice a organismului, a dezvoltarii pshice, a maturitatii individului, caracterului, temperamentului, interdependentei sociale.

Tot atat de variate sunt si cauzele tulburarilor de vorbire. Se disting doua cauze:

1.factori externi - factori fizico - mecanici ( supraincalzirea, supraracirea);

- biologici - bacterii

- sociali;

2.factori interni - influenteaza asupra - aparatului central al vorbirii;

- scoartei cerebrale

Ex. distrofia, viermi intestinali, rahitism.

Asupra organismului uman actioneaza o multitudine de factori nocivi care pot imprima un anumit curs in dezvoltarea sa. Dar organismul capata o anumita rezistenta ce ii permite o evolutie normala si numai in anumite conditii acesti factori determina perturbatii pe o directie sau alta.

Cunoasterea acestor cauze e necesara nu numai pentru a le preveni, dar si pentru adoptarea unei metodologii stiintifice in stabilirea diagnosticului diferential si a modalitatii de corectare. Nu intotdeauna pot fi stabilite cauzele si apoi aceleasi tulburari pot avea mai multe cauze.

Tulburarile de vorbire apar ca urmare a actiunii unor procese complexe in perioada:

- intrauterina: intoxicatii, infectii, boli infectioase ale gravidei, incompatibilitate R.H., carente nutritive, traume mecanice, psihice;

- nasterii - nasteri grele, prelungite, care duc la leziuni ale S.N.C., asfixii, traume fizice;

- dupa nastere - cele mai multe.

In general cauzele pot fi grupate in 4 categorii:

1. CAUZE ORGANICE, care pot fi de natura centrala sau periferice.

Centrale - lezarea creierului datorita traumatismelor mecanice ale capului in timpul nasterii, boala parintilor ( sifilis, alcoolism,tuberculoza ), boli suportate in copilarie (difterie, scarlatina,meningita, encefalita, pojar, tifos ).

Sub influenta lor are loc fie dezvoltarea anormala a creierului,fie deformarea lui partiala, degenerarea unor celule subinfluenta intoxicatiei, ruperea legaturilor nervoase, etc.

Leziunea unor regiuni mari ale scoartei provoaca grave tulburari ale vorbirii si          gandirii ( alalii, afazii, agnozii ).

Referat: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii Referat: Natiunea si statul national din perspectiva uniunii europene

Lezarile zonelor mai elementare - dislalii.

Ca urmare a actiunilor nocive ale creierului, reflexele de vorbire ori nu se creaza, ori se desfac, deformeaza sau se creaza gresit.

-Periferice - lipsurile organelor - anomalii congenitale ale organului auditiv, oaselor periferice ale craniului, maxilare, dinti, palat tare, moale, limba, buze, etc.deformatiile partilor osoase ale organelor vorbirii cauzate de: rahitism, ingrijirea proasta a copilului, igiena defectuoasa a urechii, cavitatii bucale, rani.

Gradul de deteriorare a vorbirii nu depinde totdeauna de marimea leziunii anatomice, ci mai ales de importanta ce o are organul lezat in functia vorbirii. Astfel, defecte neinsemnate ale varfului limbii provoaca totdeauna o alterare a pronuntarii, in timp ce tulburari relativ relativ mari ale maxilarelor si dintilor pot sa nu influenteze vorbirea. Un rol deosebit de important il joaca tulburarile din sfera motorie cu caracter:

intern - insuficienta motorie generala, miscari de prisos, necoordonarea

miscarilor;

extern - anomalii de miscare pe baza lezarii organelor periferice ale

vorbirii ( fisura labio - palatina sau a buzei ).

CAUZE FUNCTIONALE

In aceste situatii vorbirea e lezata fara sa fie leziuni organice stabilite. Ex. dislalia, balbaiala sunt cauzate de raportul gresit excitatie, inhibitie sau insuficienta functionala a S.N. central sau periferic.

Datorita acestor cauze pot avea loc tulburari ale limbajului care privesc atat sfera senzoriala ( receptoare ) cat si cea motorie ( efectoare ). Cauzele functionale pot afecta oricare din componentele pronuntarii: expiratie, fonatie, articulatie. Pot avea loc tulburari ale proceselor de excitatie, inhibitie, nutritie la nivelul cortexului, insuficiente functionale ale S.N.C., motorii, deficiente ale auzului fonematic. Acestea insa sunt greu de pus in evidenta.

3. CAUZE PSIHO - NEUROLOGICE

Influenteaza in special pe acei subiecti care pe linie congenitala au o constitutie anatomo - fiziologica cu implicatii patologice. Asemenea cauze se intalnesc la subiectii cu debilitate mintala, alienatii mintali, la cei cu tulburari de memorie si de atentie, cu tulburari ale reprezentarilor optice, acustice. Neincrederea in posibilitatile proprii, timiditatea exagerata ca si supraaprecierea propriei persoane pot determina tulburari care se extind asupra intregii personalitati si deci si asupra limbajului. Acestea determina mai ales tulburari de ritm si fluenta, vorbire artificiala, nenaturala, taraganata, dislalica, navalnica, etc. Uneori sub influenta sfaturilor imprudente defectul de vorbire se intareste sau se intensifica.

CAUZE PSIHO - SOCIALE

Au o frecventa relativ mare, iar efectele lor negative se reflecta in dezvoltarea limbajului si a intregii dezvoltari psihice.

Acestea sunt: aplicarea unor metode gresite de educatie, slaba stimulare a vorbirii copilului, incurajarea in folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzament, imitarea unor modele de vorbire deficitara, trairea unor stari conflictuale, stress, suprasolicitare care duce la oboseala excesiva