Psihologie
Transformarile afectiveTransformarile afective Noile fenomene afective proprii adolescentei si care se pregatesc incepand cu faza de 12 - 15 ani au fost mult timp considerate ca legate in primul rand de mecanisme innascute si cvasiinstinctive, ceea ce mai admit inca adesea psihanalistii, atunci cand isi centreaza interpretarile referitoare la aceste nivele pe ipoteza unei "reeditari a complexului Oedip". In realitate, rolul factorilor sociali ( in sensul dublu al socializarii si al transmiterilor culturale) este mult mai important si este favorizat, intr-o masura mai mare decat s-a banuit, de transformarile intelectuale despre care am vorbit mai sus. Intr-adevar, diferenta esentiala dintre gandirea formala si operatiile concrete consta in faptul ca acestea sunt centrate pe real, in timp ce gandirea formala atinge transformarile posibile si nu asimileaza realul decat in functie de aceste desfasurari imaginate sau deduse. Or, aceasta schimbare de perspectiva este tot atat de fundamentala din punct de vedere afectiv cat si din punct de vedere cognitiv, deoarece lumea valorilor poate sa ramana si ea interioara frontierelor realitatii concrete si perceptibile sau, dimpotriva, poate sa se deschida spre toate posibilitatile interindividuale sau sociale. Adolescenta (15 - 18 ani), fiind mai ales varsta intrarii individului in societatea celor varstnici intr-o masura mai mare decat varsta pubertatii (astazi, la aproximativ 12 ani la fete si 15 ani la baieti), preadolescenta este caracterizata in acelasi timp printr-o accelerare a cresterii fiziologice si somatice si prin acea sensibilitate la valori deschise intre noile posibilitati pentru care subiectul se pregateste deja, deoarece parvine sa le anticipeze datorita noilor sale instrumente deductive. Este important, intr-adevar, sa remarcam ca fiecare structura mintala noua, integrand structurile precedente, reuseste in acelasi timp sa elibereze in parte individul de trecutul sau si sa inaugureze activitati noi, care, la nivelul de care vorbim, sunt ele insele orientate esentialmente spre viitor. Or, psihologia clinica si mai ales psihanaliza care este la moda acum, nu vad adesea in afectivitate decat un joc de repetari sau de analogii cu trecutul (reeditarea complexului Oedip sau a narcisismului etc.). A. Freud[1] si E. Erikson au insistat asupra "identificarilor succesive" cu adultii luati drept model, care eliberandu-i de alegerile infantile, prezinta de altfel pericolul unei "difuziuni de identitate" (Erikson), dar ceea ce au vazut intr-o masura redusa este rolul autonomiei concrete dobandite in timpul celei de-a doua copilarii (cap. IV, § V) si mai ales rolul constructiilor cognitive, care permit aceasta anticipare a viitorului si aceasta orientare spre valorile noi despre care am vorbit ceva mai inainte. Autonomia morala, care apare pe plan interindividual la nivelul varstei de 7 ani la 12 ani, dobandeste intr-adevar, o data cu gandirea formala, o dimensiune in plus in manuirea a ceea ce s-ar putea numi valorile ideale sau supraindividuale. Unul dintre noi, studiind mai de mult, cu A. M. Weil dezvoltarea ideii de patrie a constatat ca ea nu capata o valoare afectiva adecvata decat de la 12 ani in sus. Acelasi lucru se poate spune despre ideea de justitie sociala, sau despre idealurile rationale, estetice sau sociale. In functie de asemenea valori, deciziile care trebuie luate in opozitie sau in acord cu adultul si in special in viata scolara, au o anvergura cu totul alta decat in micile grupuri sociale la nivelul operatiilor concrete. Cat despre posibilitatile pe care le deschid aceste valori noi, ele sunt clare la adolescent, care, in comparatie cu copilul, prezinta dubla diferenta, de a fi capabil sa construiasca teorii si sa se preocupe de alegerea unei cariere care sa corespunda unei vocatii si care sa-i permita sa-si satisfaca nevoile de reformare sociala si de creare de idei noi. Preadolescentul nu atinge acest nivel, dar numeroase indicii arata in aceasta faza de tranzitie aparitia acelui joc al constructiilor de idei sau al structurii valorilor legate de proiecte de viitor. Din pacate asupra acestui subiect exista putine studii
J. P i a g e t, si A. M. W e I l, Le développement chez l'enfant de l'idée de patrie et des relations avec l'étranger. Bull. informational des Sciences sociales UNESCO, t. II, 1951, p. 605-621. Explicatia, este data, intre altele, de faptul ca stim astazi bine in ce masura sunt relative la societatile noastre ba chiar la anumite clase sociale, rezultatele studiilor cunoscute asupra adolescentei (Stanley Hall, Mendousse, Spranger, Ch. Bühler, Debesse etc.) astefl incat putem sa ne intrebam daca "crizele" adesea descrise nu sunt un fel de artefacte sociale. M. Mead in Samoa si Malinovski la Trobienii din Noua Guinee nu au gasit aceleasi manifestari afective, iar Schlsky in ancheta sa despre Die skaptische Generation (Generatia sceptica) arata transformarile pe care le sufera manifestarile afective in propriile noastre societati. Un factor sociologic esential este, pe de alta parte, valorizarea de catre societatea adulta insasi a adolescentului si a preadolescentului> cantitati neglijabile in societatile conservatoare, adolescentul sau preadolescentul reprezinta omul de maine in tarile in plina evolutie si este de la sine inteles ca acesti factori, adaugandu-se la valorizarile familiale, au un rol esential in aceasta evolutie complexa.
|