Constientul - caracteristici ale constiintei

Constientul

E responsabil de relatiile ce se stabilesc intre organism si mediul natural si social.

H. Ey: 'pe cat de greu e sa se evite cuvantul "camp" atunci cand se vorbeste despre constiinta, pe atat e de important sa nu se recurga la el.'

Zlate apreciaza cnstiinta ca o totalitate organizata si limitata, ca o structura in limitele careia se ordoneaza experienta individului.

Constiinta apare in constituirea experientei, asa cum e ea traita, in forma unui <camp> circumscris in dimensiunile temporale, legand Eul de lume. Ceea ce apare in acest camp depinde de continutul sau si de forma lui proprie.

Ey desprinde 3 caracteristici ale constiintei:

1. verticalitatea (se refera la palierele ei constituitive)
2. facultativitatea (capacitatea constiintei de a implica o multitudine de variatii ce sunt supuse pozitiei de arbitru al subiectului)
3. legalitatea (se refera la ordinea, forma de organizare a campului)

Constiinta e organizarea vietii psihice si modelul personal al lumii.  

Constiinta trebuie inteleasa in realitatea si complexitatea sa. Exista 2 modalitati de a fi constient:

1. constiinta trairii
2. constiinta de sine

Ea nu e complet subiectiva sau complet obiectiva.

W. James a considerat constiinta un 'fapt fundamental'. El a introdus urmatoarele caracteristici:

1. fiecare 'stare' tinde sa se integreze unei constiinte personale
2. starile psihice au caracter dinamic, mobil
3. orice constiinta e sensibil continua (nu prezinta fisuri, sparturi)
4. poate opera selectii (constiinta se intereseaza de anumite elemente si se dezintereseaza de altele)

Vigotski: dezvoltarea constiintei evidentiaza o constructie treptata, gradata si evolutiva.

Perspectiva cibernetica in abordarea constiintei porneste de la premisa ca pe langa feed-back exista si feed-through si feed-before (compararea interna a variantelor de raspuns si testarea anticipata a actiunilor si starilor viitoare).

Reglarea psihica de tip inconstient apeleaza la modelul informational al propriului Eu.

Reglarea psihica de tip constient se intemeiaza pe corelarea dinamica a modelului informational al propriului Eu, cu modelul informational al lumii externe. Astfel, devin posibile autoraportarea si autoevaluarea ca forme de regalare.

Constiinta e locul senzatiilor si perceptiilor.

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

Ce inseamna a fi constient?

1. a gandi, a stabili relatii
2. a dispune de capacitatea de a face sinteze
3. a te autosupraveghea
4. a te adapta suplu la noile solicitarile

Functiile constiintei

1. relatia
2. sinteza
3. autosupravegherea
4. adaptarea

Etimologic, cuvantul 'constiinta' (con-scientia) arata organizarea constienta, e o reflectare cu stiinta. 

Sub raport psihologic, constiinta evidentiaza ca omul isi da seama de 'ceva' anume si il reproduce sub forma imaginilor, notiunilor.

Subconstientul

E nivelul psihic ce cuprinde actele care au fost candva constiente, dar care in prezent se desfasoara in afara controlului constient.  

El este rezervorul unde se conserva amintirile, deprinderile, ticurile.

Fiind situat intre constient si inconstient, subconstientul e mai mult orientat spre constiinta.

P.P. Neveanu considera ca principale trasaturi: proximitatea fata de constiinta si compatibilitatea cu ea.

Zlate apreciaza ca subconstientul nu e un simplu rezervor al constiintei, ci chiar mecanismul ei, pentru ca poate prelua, prelucra, restructura si crea.

Inconstientul

Negarea inconstientului s-a facut pe baza considerarii transparentei totale a obiectului si a inteligentei.

Raportate la 'filisofia inconstientului' ideile ce trebuie mentionate sunt:

1. inconstientul e irational, prin natura sa
2. inconstientul e responsabil de guvernarea intregii vieti psihice

Freud are merite incontestabile in ceea ce priveste:

1. descoperirea unui inconstient dinamic, conflictual si tensional corelativ procesului refularii
2. trecerea de la interpretarea inconstientului ca substantiv (desemneaza faptele mentale) la interpretarea lui ca adjectiv (calitate psihica; proprietatea de a fi inconstiente o au amintirile si mecanismele de refulare)
3. multiplicarea zonelor ce se sustrag constiintei (el vorbeste de 3 tipuri de inconstient: Sinele sau inconstientul propriu-zis, Eul, Supraeul)
4. considerarea inconstientului ca fiind profund abisal

Exista oameni care nu se intereseaza in totalitate de viata lor psihica si au in vedere doar un segment.

Adler sustine ca exista oameni care nu stiu nimic despre capacitatile lor, ori le subestimeaza, ori le supraestimeaza.

Se desprind 2 categorii de oameni:

1. cei care traiesc in mod constient, confruntandu-se in mod obiectiv cu problemele vietii
2. cei care privesc trunchiat viata si lumea, prin prisma unei idei preconcepute

Adler spune ca multi oameni dezvolta in ei forte care intra in actiune fara stirea lor. Aceste forte ale inconstientului influenteaza viata oamenilor si daca nu vor fi identificate, vor aduce urmari grave.

Zlate apreciaza ca asa cum constiinta nu e exclusiv rationala, nici inconstientul nu poate fi exclusiv afectiv, el trebuie interpretat ca fiind preponderent afectiv.

Jung credea ca arhetipurile, imagini condensate si colective, sunt apropiate de sentimente si idei.

Din perspectiva psihologiei contemporane, inconstientul e considerat ca o structura asimilatoare, o schema dinamica deschisa lumii, organizand elementele primite: biologice, culturale, sociale, integrandu-le psihicului.