TOXICOMANIA

In orientarea comportamentului individual apar divergente interindividuale sau conflicte cu autoritatile care, daca nu sunt corelate cu realitatea vietii, devin absurde.

Iesirea din conflict are ca urmari directe: acceptarea resemnata, impotrivirea fata de sistemul de dominare, atitudini dizidente sau incalcarea moralitatii publice, prin adoptarea deprinderilor de consumare a drogurilor.

In economiile de piata, traficul de droguri se realizeaza in numele libertatii individuale.

Convingerile consumatorilor de droguri nu sunt convenabile structurii si sistemului social, fiind identificate, controlate, reprimate si stigmatizate de societate.

Actionand asupra centrilor corticali de percepere a senzatiilor dureroase, drogurile stimuleaza unele facultati psihice (ideatia devine mai rapida, iar imaginatia mai activa).

Motivatia cinica a consumului de droguri consta in evitarea sau depasirea esecurilor, in nevoia evadarii rapide din conditiile existentei concrete, devenind o compensatie psihica pentru uitarea greutatilor vietii.

Toxicomania reprezinta ultima forma a consumului de droguri, compusa din faza consumului ocazional si faza consumului de "cariera", fiind asociata celorlalte forme de manifestare prejudiciabila a activitatii individului in mediul social: vagabondajul, infractionalismul, dezorganizarea familiala.

Perturbarile mediului exacerbeaza atitudinile influentate de droguri, alcool, insa, daca individul dovedeste ca halucinatiile l-au stapanit, in asa fel incat nu a avut in nici un moment imaginea realitatii concrete, va fi considerat iresponsabil.

Patologia psiho-sociala nu este de natura sa determine iresponsabilitatea individului, deoarece discernamantul acestuia nu este abolit.

Puterea acestuia de a-si elabora actele si de a-si exprima impresiile depind de gradul de intoxicare a organismului, individul avand o perceptie limitata, prezentand doar fragmente disparate, gresite, superficiale, in limitele moralei lipsite de strictete.

Capacitatea emotionala a persoanei este afectata, ajungandu-se la situatia cand nu se face distinctie intre virtute si viciu.

Toxicomania este reprezentata de obisnuinta unei persoane de a consuma una sau mai multe substante susceptibile de a produce o stare de dependenta fizica sau psihica.

Toxicomania poate sa fie reprezentata de un comportament patologic, care consta in apetenta anormala, prelungita pana la crearea unei dependente, manifestata de o persoana care consuma substante toxice sau droguri in mod accidental sau prin consumarea voluntara a acestora, pentru a se obtine efectul de usurare fizica si psihica, euforia si dinamismul.

In esenta, toxicomania creeaza dependenta psihica de droguri, prin consumul excesiv de substante psihotrope, precum si prin adaptarea organismului la efectele drogurilor.

Dependenta de droguri, ca stare a unei persoane, consta in atasamentul constant, imposibil de inlaturat de catre individ, de a consuma droguri pentru a-si modifica activitatea psihica, puterea de intelegere a realitatii si modul de actiune in raporturile intersociale.

Consumul de droguri sau alcool determina separarea comportamentului de realitate, inoculand "drogatului de cariera" si alcoolicului delectarea, amenintand trairea cu dezintegrarea din cauza insatisfactiilor personale care, in mod fatal, il instraineaza de adevarata reactie a acestora.

Consumul ocazional instaureaza un oarecare echilibru intre disfunctiile aparute si limitele pana la care individul a ajuns cu suportarea.

Modul de raportare a comportamentului individual la stimulii interni si externi, determinati de senzatiile corporale si de evenimentele produse in mediul inconjurator, este diferit de la persoana la persoana si depinde de nivelul cunoasterii cu care este inzestrat aceasta.

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

Pentru unele persoane, faza psihologica de raspuns la acesti stimuli este instinctul, pentru altele inzestrarea intelectuala, care indica modul principal de raspuns.

Izoland stimulii este posibil ca individul sa ignore anumite reactii, constiinta controland raspunsurile prin raportarea la intensitatea stimularii simturilor.

Dorintele reprimate si impulsurile pastrate in inconstient au implicatii morale.

Efectele nelinistitoare ale istovirii individului pot scapa controlului divizat sau disociat, daca acesta intrebuinteaza substante care "altereaza" constiinta.

Starea creata duce la inutila contopire a halucinatiei cu realitatea, desi in mod concret acestea se afla intr-un contrast vadit.

Substantele psihoactive, care produc o solidaritate indisolubila cu halucinatia (ca stare psihica anormala, sub influenta careia individul are convingerea ca traieste o stare care de fapt nu exista), se impart in mai multe categorii: sedativele, opiaceele (narcoticele), stimulantele, halucinogenele si substantele derivate din cannabis.

Consumul uneia dintre aceste substante limiteaza puterea intelectului uman pana la gradul purei aparente.

In cautarea consumului frecvent al acestor substante, individul urmareste realizarea placerii, libertatea absoluta, energia formativa care sa reconstruiasca o alta realitate, pentru a edifica "lumea proprie".

Deoarece reactia anormala, dupa consumul substantei psihoactive este evidenta, individul se ascunde, devenind creatorul unei lumi imaginare, indepartate si fara nici o contingenta cu cea reala.

Substantele sedative, formate de tranchilizantele minore, barbituricele si alcoolul etilic, limiteaza puterea intelectului uman si reduc activitatea sistemului nervos central.

Energia formativa a spiritului uman este redusa la limbajul elementar, stimuland pasiunile, atractiile, repulsiile si speculatiile indraznete, ajungand pana la remodelarea pasagera a comportamentului.

Energia motrica a persoanei, zona geografica, rafinamentul gusturilor, profesia si incidentele specifice (aversiuni, afectiuni) genereaza apetitul sau aversiunea pentru consumul de substante sedative, ca modalitate de expresie a comportamentului pentru a depasi unele temeri si obsesii si a repozitiona radical sensul vietii.

Organismul uman este creat astfel incat sa suporte efectele ingurgitarii unor substante care, desi au un caracter vatamator, nu vor genera efecte morbide, cat timp intensitatea acestora este tolerata.

Consumul substantelor toxice, otravitoare pentru organism, poate sa produca efecte nocive prin afectarea modului de gandire, de actiune si de reflectie, urmand ca, prin repetare, sa determine dependenta fizica sau psihica.

Incercarea de adaptare a organismului la consecintele de natura fizica, produse de consumul excesiv de substante psihoactive (sedative): alcool-etanol, barbiturice, tranchilizante; opiacee (narcotice): metadona, opiul si derivatii acestuia: codeina, heroina, morfina; stimulante: amfetamine, cocaina, nicotina, cofeina; halucinogene: LSD, fenciclina (PCP) si cannabis: marijuana, hasis - determina marirea dozei de consum si implicit duce la crearea depedendentei, la dereglarea sau la anularea mecanismelor fiziologice complexe.

Definita ca o "apetenta morbida" pentru substabte toxice sau droguri, toxicomania se caracterizeaza prin neputinta individului de a-si infrana nevoia de consum, dependenta psiho-fizica de droguri determinand pierderea vitalitatii si a dinamismului comportamental, precum si degradarea fizica si psihica.

Consumul se transforma in abuz, astfel incat, la intreruperea folosirii drogurilor, individul are de suportat unele consecinte perturbatoare sub aspect fizic si psihic.

Cauzele toxicomaniei sunt impuse de dinamica grupurilor sociale, de opozitia ideilor dintre generatii, de refugiul in placeri necontrolabile, de zona de habitat.

Unitatea de viata sociala dispare, deoarece individul simte nevoia de a consuma droguri in permanenta (dependenta psihologica), pentru a-si procura o placere prelungita fata de produsul toxic consumat.

In cazul dependentei fizice, individul prezinta tulburari grave fiziologice si psihologice in faza in care se procedeaza la sistarea consumarii drogurilor, iar depdendenta psihica este sustinuta de placerea consumarii repetate a drogurilor, astfel ca, in cazul sistarii, se induce individului o stare de depresie si de neliniste permanenta.

Raspunsul emotional al persoanei dependente de droguri este depreciat, in sensul ca structura personalitatii se modifica, rezistenta psiho-fizica la stimulii externi se deterioreaza, instabilitatea comportamentala degenerand in inadaptare sociala.

Deteriorarea mentala si fizica genereaza dezechilibrul mintal (uneori chiar patologic).

Potentialul fizic si psihic al consumatorului este diminuat, ca urmare a reducerii capacitatii de asimilare, de implicare, a capacitatii intelectuale, a scopurilor actionale imprecise.

Dependenta fata de drog indeamna la independenta fata de orice autoritate, la fluctuatii atitudinale, la opozitia fata de cei apropiati, la fuga de acasa, alcoolism, vagabondaj, la infractionalitate.