Psihologie
Frumusetea proverbelor si caracteristica a proverbelorFrumusetea proverbelor provine mai ales din forma verbala pe care o imbraca intelepciunea populara. Ele exprima adevaruri universale (valabile oricind si oriunde) si, din acest motiv, gasim aceleasi proverbe in foarte multe limbi. Ca forma, ele difera mult mai mult de la un popor la altul. De exemplu: "Vulpea batrina nu cade in cursa' apare la un alt popor sub forma "Pestele batrin nu se lasa prins in undita', cu acelasi sens, sau in loc de: "Cine se scoala de dimineata departe ajunge' gasim: "Cine se duce primul la barca pleaca primul'. (Imagistica depinde de orizonturile de viata. Fireste ca intr-o tara cu mult litoral vor apare multi termeni legati de pescuit, iar intr-una de tarani, cuvinte referitoare la plugane). Proverbele au o functie practica, adica dau indrumari pentru felurite imprejurari ale vietii. Ele sint convingatoare intrucit isi comunica sensul intr-un mod deosebit, artistic. Metafora, inlocuirea u-nui termen prin altul, comparatia, antinomia, inversiunea, repetitia sint figuri de stil care nu impodobesc, ci constituie insusi corpul proverbelor si zicalelor. intregul proverb poate fi o metafora: "Mestesugul e bratara de aur' sau "Buturuga mica rastoarna carul mare'. Cea mai evidenta caracteristica a proverbelor este laconismul lor, adica exprimarea unor sfaturi, constatari, situatii complexe in foarte putine cuvinte: "Berzei chioare ii face Dumnezeu cuib' -exprima norocul nesperat al unui defavorizat, indemnind la optimism. Un alt aspect distinctiv il constituie concretetea termenilor. Desi exprima o intreaga conceptie despre om si viata, proverbele si zicalele nu folosesc niciodata un limbaj teoretic, ci acorda unor o-biecte, fiinte si fenomene concrete valoare generala. De pilda, in "Apara-ma de gaini, ca de cini nu ma tem', termenii gaini si cini denumesc situtii care produc spaima in grade diferite. In "La mamaliga mare, vin multe haimanale' se foloseste expresia "mamaliga mare' cu intelesul de situatie sociala inalta sau de orice lucru rivnit de multi. "Cutite taioase desemneaza pe oamenii care se dusmanesc, in proverbul. "Doua cutite taioase nu pot sa stea-intr-o teaca'. Acesti termeni concreti fac parte din universul natural, din cel al gospodariei taranesti, numesc grade de rudenie, personaje din afara fumii vizibile, parti anatomice, activitati umane si altele. Citam la intimplare: foc, sapa, spinare, baba, capra, os, alun, tire, iepure, creanga, lulea, prastie, camasa, pamint, carte, miere, pod, biserica, imparat, nas, boier, ucenic, tigan, ploaie, a inghiti, a umbla, a trinti, a vorbi, mare, mic, drept, stnmb, lenes, Dumnezeu, drac. Uneori, termenul este acelasi in mai multe formulari; "a umbla de frunza frasinelului' si "a taia frunza la cini' sint zicale in care frunza, folosit in sens figurat, insemna zadarnicie si lipsa de ocupatie. Cuvintul nu e ales Ia intimplare - frunzele sint multe si nerodnice. De multe ori proverbele si mai
ales zicalele exprima o atitudine satirica. O intentie artistica pare a dubla
pe cea moralizatoare, ele urmaresc un efect comic: "Chelului scufie de
margaritar ii trebuie', "Ciinele imbatrineste de drum si nebunul de grija
altora', "Prostului nu-i sta bine daca nu-i radul', "Ciihe surd la
vinatoare', "Na-ti-o fiinta, ca ti-am dres-o'. Frecventa si
abilitatea cu care poporul minuieste ironia, batjocura si alte mijloace ale
risului arata un fel propriu de a reactiona in fata Raului. Precizam ca tara-,
, nii nu se tem de rau, batindu-si joc chiar de dracul, care il intruchipeaza.
Convingerea lor este ca dispretul ridiculizarii poate fi mai eficient decit
dojana. La acestea se adauga o atitudine proprie romanului de "a face haz de
necaz': "E bun de spinzurat de o creaca uscata, ca-i pacat sa strici una
verde pentru el.' "Dupa ce ca e surd, nici n-aude', "Narodul deschide
gura, dupa ce-a inglodat trasura'. Uneori, placerea de a ride
precumpaneste: "Dracul cind n-are ce face isi cintareste coada'.
|