PSIHOLOGIA JUDICIARA - obiectivul psihologiei judiciare si conexiunile interdisciplinare

PSIHOLOGIA JUDICIARA

Definitie

Psihologia judiciara este o disciplina cu caracter pragmatic informativ ce are ca obiect studiul fiintei umane implicata in drama judiciara in sensul obtinerii cunostintelor si evidentierii legitatilor psihologice apte sa fundamenteze interpretarea corecta a conduitelor umane cu finalitate judiciara sau criminogena.

Obiectivul psihologiei judiciare si conexiunile interdisciplinare

Definirea domeniului de referinta din diferite perspective

a.     din perspectiva preocuparilor teoretice

organizarea si dezvoltarea teoriilor si conceptelor cu care opereaza psihologia judiciara;

elaborarea de modele teoretic-explicative;

validarea modelelor conceptuale teoretic-explicative elaborate de psihologia judiciara generala si cea sociala in urma testarii acestora in domeniul juridic.

b.     din perspectiva preocuparilor practic-aplicative

elaborarea unei metodologii specifice de cercetare, investigare in domeniul judiciar;

oferirea de informatii pertinente si utile privitoare la realitatea psihica in sistemul judiciar;

organizarea unor programe de actiune sociala preventiva;

asistarea psihologica in expertizele de specialitate oferite atat organelor judiciare cat si infractorilor.

Analiza psihologica a actului infractional din perspectiva exploratorie (scena crimei)

Problematica psihologica a marturiei si a martorului

Analiza psihologica a interogatoriului judiciar

Domeniul investigarii judiciare

Psihologia judecatii impartita in

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

a.     duelul judiciar;

b.     psihologia intimei convingeri;

c.      personalitatea magistratului;

d.     psihologia apararii din perspectiva aparatorului.

Comportamentul simulat

Psihologia detentiei penitenciare

Problematica psihologica a actului de administratie publica

RELATIILE PSIHOLOGIEI JUDICIARE

cu psihologia generala, cu psihologia sociala si cu alte ramuri ale psihologiei

Relatiile psihologiei judiciare cu psihologia generala

Psihologia judiciara are legaturi de subordonare si interconditionare reciproca cu psihologia generala de la care imprumuta si aplica metodele de abordare a domeniului cunostintelor asupra unor legi psihologice, precum si instrumente de investigatie cu o arie larga de aplicabilitate.

Psihologia judiciara verifica informatiile cu privire la conceptele evidentiate de psihologia generala intr-un compartiment distinct al existentei umane si furnizeaza si evidentiaza noi aspecte cu caracter de legitate specifice domeniului.

Relatiile psihologiei judiciare cu psihologia sociala

Psihologia sociala ofera metodologie, instrumentar si cunostinte necesare intelegerii aparitiei si dezvoltarii dramei judiciare.

Explicatia psiho-sociala bazata pe considerarea individului uman in contextul interactiunilor sale cu grupurile de apartenenta, cu alte persoane, cu normele social-morale si social-judiciare, fundamenteaza organizarea teoretica si practica a psihologiei judiciare.

Relatiile psihologiei judiciare cu alte ramuri ale psihologiei

In fundamentarea demersului sau teoretic si practic, psihologia judiciara va folosi informatiile si din alte ramuri ale psihologiei:

psihodiagnosticul si psihologia diferentiata care ofera date asupra tipologiilor si a diferentelor interindividuale;

psihologia experimentala care ofera date referitoare la instrumentarul investigatoriu, precum si la evaluarea functionalitatii analizatorilor in faza perceptiva a marturiei, cat si pentru biodetectia comportamentului simulat.

Actul infractional din perspectiva exploratorie

Scena crimei si campul faptei

Campul faptei conduce catre materialitatea obiectuala a urmelor clasice, apte sa permita conturarea probatiunii si identificarea autorilor.

Expertul psiholog trebuie:

sa reproduca prin propria imaginatie imprejurarile si actiunile derulate de faptuitor oferind organelor de urmarire penala filmul crimei in dinamica sa;

sa-si imagineze profilul faptuitorului oferind organelor de urmarire penala amprenta sa                   psiho-comportamentala;

sa anticipeze comportamentul urmator pretabil contracarand pentru viitor miscarile autorilor prin intuirea versiunilor optime cu grad rezonabil de credibilitate in identificarea acestuia.

Toate acestea fac obiectul psihologiei judiciare din perspectiva interdisciplinaritatii sale cu criminalistica clasica pe coordonatele ideii de psiho-criminalistica.

Literatura de specialitate a evidentiat o grila de exigente careia trebuie sa-i raspunda investigarea stiintifica.

Exemplu de grila pentru infractiunea de omor:

ce s-a petrecut la locul faptei si care sunt motivele crimei ?

omorul s-a comis pe locul unde a fost gasit cadavrul ?

cine este ucis ?

cand a fost comisa crima ?

in ce fel s-a comis crima ?

criminalul a luat masuri pentru ascunderea omorului si in ce constau aceste masuri ?

crima a fost comisa de o persoana sau de mai multe ?

care sunt caile de acces ale criminalului in campul faptei ? in ce mod a parasit campul ? cat timp a ramas acolo si ce actiuni a savarsit ?

cine este faptuitorul ?

care sunt experientele pozitive si limitele investigarii stiintifice desprinse din solutionarea cauzei ?