Stimularea comportamentului creativ. Dezvoltarea creativitatii.

Stimularea comportamentului creativ. Dezvoltarea creativitatii.

Sensibilizarea intregului personal. Practica a demonstrat ca cel mai valoros capital este potentialul creator al organizatiei, in primul rand al echipei de conducere.

Dintre toate resursele, creativitatea este cea mai aproape de actiune, si actiunea intreprinsa la momentul si locul potrivit produce profit. Trecerea de la complacere si conformism la participare activa poate incepe cu persoanele mai "sensibile la probleme" incurajate de "programe generale continui de sensibilizare" facute cu profesionalism si masura (includ informari, expuneri, dezbateri, aplicatii, studii de caz, jocuri de rol, vizite, schimburi de experienta, prin masmedia etc.) - care creeaza contextul in care unii devin constienti de unele probleme carora nu li s-a acordat atentia cuvenita, de consecintele posibile, avantajele si dezavantajele pe termen scurt/mediu/lung ale diferitelor solutii etc. Omul sensibilizat vede, intelege, rezolva, cauta, gaseste. Organizatiile care incurajeaza creativitatea si, in functie de personalitatea oamenilor si colectivelor, de etapa si pozitia in care se afla, de venituri si traditii, sezvolta structuri organizatorice flexibile care corespund obiectivelor sale. Este utila rezolvarea problemelor cat mai aproape de locul unde apar, unde se formuleaza - de catre colective interdisciplinare creative. Imbunatatirea activitatilor de culegere, triere si promovare a ideilor noi se realizeaza mai usor prin asigurarea unui dialog continuu intre cei ce solicita idei si cei care le emit. Imbunatatirea continua a procesului de materializare a ideilor creative se face in functie de natura ideii, de conditiile necesare pentru aplicarea acesteia, de rezultatele ce se obtin in diverse faze ale acesteia. Depasirea unor rutine si sabloane incepe cu dezvoltarea creativa in exercitarea functiilor conducerii, cu o atitudine mai receptiva a antreprenorilor/managerilor fata de nou, cresterea competentei personale si interpersonale pe fundalul considerarii oamenilor ca parteneri egali in procesul schimbarii, organizarea unor programe creative de formare continua, extinderea utilizarii metodelor de stimulare a creativitatii colective.

Procesul creativ in patru faze:

Definim creativitatea ca utilizarea unui potential personal pentru un proces care ne permite sa gasim idei noi, originale.

S-au identificat patru etape indispensabile procesului creativ: pregatirea, incubatia, iluminarea si verificarea (J. Wallas).

• Pregatirea: corespunde impregnarii in memorie a obiectului cercetarii prin intermediul descrierii, al formularii si gruparii datelor disponibile.
• Incubatia: este adesea faza cea mai lunga, si corespunde  unei perioade de elaborare mai mult sau mai putin constiente a solutiilor.
• Iluminarea: se prezinta sub forma unei rupturi in cadrul procesului, cand apare solutia fara ca autorul sa o poata lega in mod evident de tentativele de intelegere/constientizare anterioare. ("Inspiratia si iluminarea da tarcoale numai unor minti pregatite"- L. Pasteur)
• Verificarea: consta in experimentarea ideii.

Perceptia

Perceptia este procesul complex prin care stimularile senzoriale sunt structurate pentru a da un sens actiunii. Perceptia corespunde unei duble procesari: senzoriala (ceea ce este perceput prin simturi) si intelectuala (intelesul pe care il atribuim "imaginii").

Rationamentul pe care il efectuam depinde pe de o parte de capacitatile noastre fiziologice (vizuale, auditive . ), iar pe de alta parte de punctul de referinta socio-cultural, modelat de educatie, de cultura, de gusturile proprii si de contextul in cadrul caruia evoluam.

Atentia (vigilenta) este cea care face posibila perceperea unui anume fenomen. In cazul in care, spre exemplu, atentia noastra este mobilizata spre lecturarea unei carti, percepem atenuat elementele sonore si vizuale care ne inconjoara, daca ne hotaram sa facem acest efort. Daca insa percepem un zgomot neasteptat sau nepotrivit in timpul lecturarii, mai mult ca sigur vom ridica ochii din carte pentru a vedea ce se intampla. Stimulii fiind permanenti in viata cotidiana ne dozam fara sa vrem perceptia in functie de gradul de interes pe care il alocam diferitelor fenomene. Construim astfel o semnificatie.

A percepe inseamna a culege informatii brute, a le confrunta cu experiente din  trecut sau cu anumite asteptari si a stabili o semnificatie pentru actiune. Perceptia unui fenomen dintr-o multitudine de unghiuri inseamna ca suntem creatori multidimensionali, ca incepem sa cautam solutii originale.

"Ascutirea" perceptiei consta in a accepta un grad de aparent disconfort, dar si in a simti surpriza si placerea pe care le putem desprinde din situatiile cele mai comune, imaginile banale si din problemele cele mai obisnuite.

Atentia corespunde unui efort dozat in vederea examinarii unui fenomen, ce depinde de interesul pe care il manifestam pentru aprofundarea unui subiect. Aprofundarea subiectului marcheaza diferenta intre "a vedea" si "a privi", intre "a asculta" si "a auzi".

Perceperea unui fenomen presupune un prim efort de vizualizare in ansamblu a elementelor componente si un al doilea nivel de atentie pentru a repera elementele cunoscute. In mod firesc, ne confruntam cu elemente neobisnuite, si in cazul in care nu ni se sugereaza intentionat, renuntam sa cautam forme familiare.

Mobilizarea atentiei inseamna evaluarea raporturilor existente intre elementele care ni se par familiare. In cele mai multe cazuri, ne limitam la o examinare rapida a situatiei. Atentia este uneori indispensabila pentru a identifica elementele definitorii ale unei situatii sau ale unei probleme.

A acorda o atentie exagerata inseamna a renunta la perceptie. Atentia presupune alocarea unei anumite cantitati de energie pentru a observa un element din mediu. In consecinta neglijam alte subiecte care ar putea clarifica perceptia. Psihologii numesc acest fenomen efectul de centrare. Efectul de centrare reprezinta atentia extrema focalizata asupra unui detaliu, care ne altereaza perceptia globala a fenomenului.

Atentia ne este centrata in realitate asupra unui element, care aparent pare decisiv, ceea ce ne poate induce in eroare. Aceasta este o capcana a atentiei care poate fi evitata.

Pentru a ne dezvolta atentia, am putea sa facem exercitii notand mai intai prima impresie, apoi emitand o opinie detailata in urma unei examinari meticuloase, pentru ca apoi sa formulam o opinie globala desprinzandu-ne din context.

Obisnuinta constituie un obstacol in calea atingerii unui nivel superior al perceptiei proprii. Automatismele din viata noastra ne "amortesc" in multe cazuri  capacitatea de perceptie a fenomenelor din jurul nostru. Perceptia este conditionata de repetarea experientelor si a acelorasi gesturi. Formarea deprinderilor este un fenomen natural, care denota nevoia de stabilitate si de securitate. Deprinderile ne dau un sentiment de siguranta si permit eliberarea stresului, dar in acelasi timp ne franeaza capacitatea de a aprecia corespunzator elementele de noutate. Perceptia noului presupune ruperea vechilor raporturi si eliberarea de legaturile stabilite anterior. Descoperirea de raporturi noi intre lucruri presupune investirea de energie.

Limbajul reprezinta capacitatea noastra de a comunica intre noi, de a ne exprima gandurile cu ajutorul unor semne vocale. Limbajul este facultatea care ne permite sa sesizam elementele sintetice si sa le dam un sens. Acesta ne da posibilitatea sa tratam o informatie sub aspectele sale simbolice. La fel ca si obisnuinta, limbajul ne conditioneaza perceptia; cu toate ca ne permite sa atribuim o semnificatie pentru ceea ce percepem, adesea ne impiedica sa percepem spontan subtilitatile a ceea ce observam.

Concluzie: pentru a ne putea dezvolta capacitatea de a crea si de a gasi solutii putem sa privim si sa studiem situatiile sub unghiuri diferite.

Analizarea situatiei

Punem in miscare spiritul creativ pentru a cauta solutii noi. Indiferent de situatie examinarea e bine sa fie obiectiva. Etapele propuse pentru analiza se pot aplica in cadrul unei reflectii personale, necesitand identificarea unei situatii, organizarea ideilor si definirea obiectivelor urmarite. Culegerea si organizarea informatiilor tin de un demers individual, mai exact de un dialog intim intre "preocuparea mea" si "eul meu".

Orice punct de plecare a unei cautari creative de solutii provine dintr-o disfunctionalitate, dintr-o insatisfactie, dintr-o "iritare", si din obisnuinta privim situatia respectiva ca pe o "problema". Dar acest punct de vedere limiteaza perceptia.

In situatia in care problema nu este prezentata indeajuns de clar, gasirea de solutii operationale si eficace este mai dificila. Este mult mai usor sa obtinem un consens in ceea ce priveste atitudinea negativista, de respingere sau cu privire la ceva ce nu functioneaza. Aceste disfunctionalitati genereaza frustrari, dificultati financiare sau sociale. Pentru a putea initia un demers creativ e bine sa obtinem consensul grupului asupra starii de lucruri, pentru a putea stabili apoi tema de cercetare. Stabilirea unui diagnostic deschis si detaliat al situatiei initiale reprezinta cheia identificarii unei solutii ample si precise in acelasi timp.

Faza de identificare a problemei isi are originea in demersul META  (M-mobilizare, E-exprimare a grupului, T-trierea ideilor, A-axe de lucru).

Metoda META

Metoda consta in a ne plasa, in prima etapa, in faza de divergenta, pana la exprimarea ideilor, si, in cea de-a doua etapa, in cea de convergenta, pentru a selecta si a pune intrebarea simplu si obiectiv.

Mobilizarea

Prima etapa a metodei permite persoanelor implicate sa intre din plin in subiect. Aceasta prima faza consta in informarea participantilor in privinta faptelor si in adoptarea unei hotarari referitoare la aportul personal, pentru a obtine o imagine completa a situatiei. Formularea clara a temei de cercetare/dezvoltare/inovare permite atragerea adeziunii participantilor pentru a putea fi inteleasa  de toata lumea. O definire clara obiectiva a subiectului pune la dispozitie piste de explorat.

Pentru clarificarea situatiei si pentru mobilizarea persoanelor respectam cateva reguli:

• adunarea tuturor datelor disponibile;
• constituirea grupului de reflectie;
• animarea reuniunii;
• provocarea participantilor sa isi expuna parerea.

Delimitarea situatiei initiale se face prin stabilirea cu exactitate a:

• solicitantului solutiei/solutiilor creative;
• persoanelor interesate;
• situatiei concrete.

Analiza: Master Prevenirea si Combaterea Consumului ilicit de Droguri Analiza: Teorii fundamentale pentru intelegerea comunicarii sociale

Constituirea grupului de reflectie/creatie este definita de raspunsurile la intrebarile referitoare la persoana care pune problema si la persoanele interesate. Grupul analizeaza situatia plecand de la o intrebare-test a carei functie este de a mobiliza atentia participantilor. Grupul poate fi organizat sub forma de subgrupuri, fiecarui subgrup urmand sa i se adreseze intrebari diferite.

Calitatea reflectiei grupului depinde de animator si de maniera sa de a prezenta faptele. Animatorul nu ia parte direct la adoptarea deciziilor. Pe cat posibil animatorul se plaseaza in afara chestiunii dezbatute si ramane neutru. Munca sa consta in prezentarea situatiei pentru ca toate persoanele participante sa ajunga la un consens in ce priveste definirea pistelor de cautare. Fiecare participant are in mod sigur un anumit punct de vedere cu privire la chestiunea dezbatuta, care uneori pot fi foarte divergente. Expunerea situatiei de catre animator este cat se poate de obiectiva si bazata pe fapte.

Animatorul pune participantilor o intrebare-test si sa ii lasa sa se exprime in scris, intr-o forma simpla: o propozitie cu subiect, predicat si complement.

Exprimarea

Animatorul este cel care organizeaza dezbaterea, invitand pe fiecare dintre participanti sa se exprime in scris (pe autocolante). Procedura garanteaza libertatea de exprimare a fiecarei persoane. Parerea fiecarei persoane este luata in considerare, inregistrata si afisata pe o tabla, astfel incat sa fie vizibila celorlalti participanti. Apoi acesta citeste ideile expuse cu voce tare si intreaba participantii daca ideea exprimata este clara. In cazul in care o idee nu este destul de clara, doritorii pot sa adauge o precizare care sa clarifice. Noile precizari sunt adaugate sub textul frazei initiale. Pe masura ce ideile sunt exprimate apar apropieri (similitudini sau redundante) formandu-se nuclee de argumente.

Trierea

La expirarea timpului alocat exprimarii ideilor (intre 45 si 60 minute) toate sunt recitite cu voce tare. Se trece apoi progresiv la gasirea unor similitudini cu ajutorul participantilor, in afara de cele gasite in mod spontan. Se alege apoi un titlu care sa rezume subiectul central al filelor de autocolante deja grupate. Pe o fila de dimensiuni mai mari se scrie cu caractere ingrosate idea principala. Dupa ce ideile de pe tabla au fost triate pe teme, se revine la intrebarea initiala si prin aplicarea de etichete adezive deasupra temelor care au prioritate se aleg axele majore pe care trebuie sa se structureze eforturile de creativitate/dezvoltare/inovare.

Axele de reflectie

In final tabelul va contine:

• temele a caror luare in calcul, sub toate aspectele, pare importanta;
• argumentele minoritare si majoritare care au importanta in prezentarea generala si comuna a situatiei.

Inainte de lansarea temei de cercetare pentru faza de creativitate, este important sa se reaminteasca obiectivele urmarite de partile interesate. Aceste obiective trebuie sa fie exprimate intr-o maniera SMART ( Simpla, Masurabila, Accesibila, Realizabila in Timp). In momentul in care pistele ce trebuie urmate sunt definite pe tabla, participantii trebuie sa stabileasca cateva criterii de reusita. Acestea permit evaluarea si validarea unei eventuale solutii optime.

Eficacitatea demersului creativ depinde mult de formularea temei. Este important sa punem intrebarea pornind de la sintagma "cum sa . " sau "cum sa fac pentru a . " , pentru a gasi solutii care ar putea fi puse in practica. Este preferabil sa se adopte o exprimare dinamica si activa. Formularea problemei intr-o maniera pozitiva inseamna sa plecam  de la principiul ca problema are o solutie. Alegerea unui vocabular pozitiv ne inspira o solutie in directia actiunii. Exprimarea la timpul prezent pune in miscare actiunea. Formularea negativa poate fi evitata deoarece subliniaza imposibilitatea rezolvarii problemei.

Pentru a favoriza producerea ideilor este important ca grupul sa simta ca pot exista mai multe variante de raspuns. Folosirea intrebarilor deschise este un mijloc excelent de a intensifica cautarea ideilor.(2)

Gasirea ideilor noi

Pentru a gasi solutii noi unor "probleme" se pot aplica o serie de metode creative care functioneaza pe principiul combinarii ideilor. Aceste metode sunt utilizate intens in numeroase dintre situatiile vietii profesionale sau cotidiene.

Creatia in grup

Forma clasica de realizare a creativitatii este reuniunea. Participantii sunt invitati sa reflecteze impreuna pentru a genera o serie de idei care au drept scop transformarea sau ameliorarea unui sistem. Grupul de lucru se angajeaza intr-un proces numarand mai multe etape, dinspre divergenta spre convergenta. Etapele demersului creativ al unui grup de lucru sunt: stimularea, producerea, analiza, selectarea, manipularea si evaluarea.

Demersul creativ in 6 etape SPASME

Activitatea de grup multiplica sansele de a se ajunge la formularea unor idei originale si utile. Potentialul ideatic al grupului este cu atat mai mare cu cat participantii se completeaza reciproc; astfel putem vorbi de creativitate dupa modelul "creierului total".

In general componenta unui grup de creativitate nu trebuie sa depaseasca zece persoane, numarul participantilor trebuind sa fie intre sapte si maxim zece (inclusiv animatorul). Animatorul  responsabil are un rol decisiv in reusita, iar reuniunea este bine sa fie pregatita din timp.

Reguli ale organizarii grupului creativ de lucru:

• participantii selectati sunt alesi dintre persoanele interesate de subiect;
• sunt evitate constrangerile, amicale sau ierarhice;
• participarea este libera, pe baza de invitatie;
• participantii apartin, pe cat posibil, aceleiasi generatii si au preocupari comune;
• este de dorit ca animatorul sa aiba o atitudine de neutralitate fata de propuneri;
• este preferabil ca persoanele implicate sa se intalneasca intr-un loc original si adecvat, care sa faciliteze instalarea unei atmosfere linistite;
• este utila fixarea cu exactitate a orarului reuniunii, de la inceput pana la sfarsit;
• este bine ca termenii intalnirii sa fie comunicati in scris, prezentarea subiectului sa fie neutra - fara termeni din jargon si fara mentionarea detaliilor metodei utilizate.

Animatorul indica obiectivele pe care le urmareste si valorifica interesele si talentele participantilor. Pregatirea reuniunii este preferabil sa se realizeze sub forma unor jocuri inspirate din tehnici creative, pentru a da posibilitatea fiecaruia sa se exprime.

Animatorul poate pregatii o serie de intrebari "starter', pentru lansarea sau relansarea generarii ideilor pe o tema noua in cazul aparitiei timpilor morti. In faza de exprimare se evita folosirea mijloacelor audiovizuale intrucat acestea risca sa stanjeneasca exprimarea participantilor.

Stimularea creativa

Etapa de stimulare ne permite sa facem "incalzirea" precum un sportiv inainte de competitie. Ea consta in introducerea fundalului reflectiei pe care o intreprindem, pentru a putea actiona dintr-o noua perspectiva si de a estompa fenomenele de cenzura individuala sau colectiva. Accentul este pus in primul rand pe insusirea unui context de lucru si nu pe rezultat. Acestei faze ii putem consacra in medie aproximativ o ora.

Animatorul propune o secventa - un joc - care ii pune pe participanti intr-o situatie noua si care le da o prima ocazie de a se afirma. Faza de stimulare permite grupului sa inteleaga ceea ce animatorul asteapta de la reuniune si sa elimine neincrederea si inhibitiile ce apar, in mod normal, in cadrul unui grup care se reuneste. Exercitiile de antrenare sunt progresive pentru a putea defini treptat cadrul metodologic si pentru a indruma grupul catre miezul problemei.

Producerea ideilor

Aceasta a doua faza, care are o durata de o ora sau mai mult, permite producerea unui numar maxim de idei. Animatorul permite participantilor  sa se exprime neingradit in privinta subiectului in cauza. Aceasta faza este animata dupa reguli precise pentru a putea constitui un material brut utilizabil in cea de-a treia etapa de analiza.

Animatorul introduce pe scurt subiectul sub forma unei teme de cercetare, apoi propune consacrarea a maxim 45 minute pentru exprimarea tuturor ideilor care pot aparea in legatura cu subiectul. In cazul in care apar timpi morti, animatorul citeste ultimele cinci idei exprimate, recurge la intrebari starter sau solicita detalierea unui concept. El ajuta grupul sa lucreze intr-o maniera fluenta, flexibila, originala si elaborata.

Analiza productiva

Este partea cea mai lunga si mai obositoare deoarece suntem presati sa tragem concluziile, iar ideile cele mai originale apar dupa o lunga faza de incubatie. Grupul exploreaza pistele care au fost descoperite in urma productiei. Efortul de combinare a ideilor este momentul-cheie al procesului. Acest lucru necesita energie si timp, cel putin doua ore pentru ca macar cateva idei ce pot fi explorate sa isi faca aparitia.

Este de preferat ca grupul sa se desparta in doua subgrupuri, fiecare primind o copie a ideilor exprimate in timpul fazei de producere. Animatorul propune subgrupurilor sa faca o recapitulare a ideilor pentru a putea gasi surse de inspiratie, de asociere, de combinare care sa permita formularea de idei elaborate. Ideile bizare, nepotrivire sau chiar stupide merita in general o examinare, chiar daca la prima vedere exista tendinta de indepartare de subiect.

Este de preferat ca membrii grupului sa beneficieze de un grad de autonomie cat mai mare in cursul acestei faze. Participantii au tot interesul sa utilizeze ideile celorlalti sau sa se citeze reciproc. Prin intermediul procesului de valorizare este posibila gasirea de piste originale, trecand in zona pozitiva a ideii, prin inlantuiri succesive. La finalul acestei etape obtinem in medie 20 pana la 30 idei operationale pentru fiecare subgrup in parte.(2)

Selectarea ideilor

Faza de selectare ne permite calibrarea si redactarea ideilor obtinute, in functie de caietul initial de sarcini. Ideile gasite in etapa precedenta vor trebui sa fie studiate, iar pe baza unor criterii stabilite anterior are loc selectia acestora. Solicitantul reuniunii poate cere ca solutiile sa poata fi folosite rapid, sa nu se depaseasca un anumit buget, sa corespunda unui anume grafic.

Exista trei criterii care ne permit sa facem o prima ordonare a ideilor. Aceste criterii pot fi formulate sub forma de intrebari, iar raspunsurile la aceste intrebari ne permit sa ordonam ideile:

• este eficienta propunerea?
• este originala propunerea?
• este realizabila propunerea?.

O idee este eficienta in functie de masura in care contribuie la rezolvarea problemei. Raspunsul la intrebare ne permite sa evaluam eficienta ideii propuse. Astfel pot exista patru cazuri posibile:

• ideea propusa sa rezolve intr-o mica masura sau deloc problema formulata;
• ideea propusa sa rezolve o parte a problemei formulate;
• ideea propusa sa rezolve o mare parte a problemei formulate;
• ideea propusa sa rezolve in totalitate problema formulata.

Notiunea de originalitate este relativa: ceea ce este inedit sau inovator pentru o persoana poate parea banal unei alte persoane. Este posibila aprecierea acestui criteriu pe patru nivele:

• ideea propusa este clasica, evidenta;
• ideea propusa se inspira din solutii curente;
• ideea propusa este in parte inovatoare;
• ideea propusa este complet inovatoare (inedita).

O idee este realizabila, necesitand mijloace rezonabile, tehnologii deja existente sau dimpotriva, impune o adevarata revolutie economica, tehnologica si culturala in cadrul societatii. Gradul de realizabilitate sau fezabilitatea este un indice al realismului si al caracterului operational al ideii. O putem evalua in functie de patru niveluri:

• ideea propusa pare dificil de pus in aplicare;
• ideea propusa este greu de concretizat;
• ideea propusa este in mare parte realizabila;
• ideea propusa este complet realizabila.

SELECTAREA IDEILOR

Termenul 'selectie' indica schimbarea de orientare metodologica de la faza divergenta la cea convergenta. Pana acum eforturile erau indreptate in directia iesirii din tipare, incrucisarii si fructificarii ideilor in domenii foarte diverse. Acum are loc punerea ideilor in perspectiva pentru a le valorifica. Acest demers formal si rational trebuie animat intr-o maniera pozitiva.

In acest scop fiecare idee va fi prezentata si evaluata plecand de la o metoda de animare:

prezentarea generala: o persoana citeste ideea si trebuie sa verifice daca exprimarea ideii este clara si daca fiecare membru vizualizeaza tipul de scenariu concret caruia ii corespunde ideea;

descrierea detailata a ideii: daca este necesar, se solicita opinia fiecarui participant pentru o elaborare mai detailata a ideii.

Animatorul prezinta cele trei criterii de selectie - eficacitatea, originalitatea, fezabilitatea - sau daca este cazul, concepe o alta forma de evaluare. Precizeaza apoi si termenii scalei valorice utilizate pentru a putea realiza o evaluare cifrata. Fiecare participant se gandeste in liniste la o nota pe care o va da in functie de cele trei criterii mentionate si va inscrie "tripletele" corespunzatoare pe foaia din fata lui.

Participantii acorda note de la 1 la 4 corespunzator criteriilor prezentate in tabelul de mai sus. Prin urmare tripletul "1,3,3" releva ca ideea este putin eficienta, insa extrem de originala si fezabila; tripletul "4,1,3" releva ca ideea este o solutie excelenta, care, desi evidenta, este usor de pus in practica.

Exista doua cazuri extreme, care desi sunt rare, trebuie precizate pentru a ajuta participantii sa realizeze selectia in maniera realista. Este vorba de tripletul "1,1,1" care releva o idee total ineficienta, dar clasica si evidenta, si totusi deloc fezabila si de tripletul "4,4,4" care releva o idee perfecta din toate punctele de vedere.

Animatorul aduna apoi notele individuale citite de fiecare participant in parte si completeaza un tabel cu scorurile individuale.

Exemplu:

La sfarsitul examinarii tuturor propunerilor este usor sa clasificam ideile in functie de scorul global obtinut, putand astfel sa alegem ideile cele mai originale, cele mai fezabile si cele mai potrivite.(2)

Manipulare - punerea in practica a ideilor

Manipularea consta in pregatirea diciziilor care vor fi adoptate sau negociate pentru a finaliza ideile sub forma unui plan de actiune. Toate ideile selectate conform criteriilor stabilite si unanim acceptate de grup sunt puse deoparte si asamblate sub forma unor fise cu idei.

Principiile care stau la baza pregatirii fiselor cu idei:

fisa cu idei este o foaie volanta;

fiecare idee diferita este notata pe o alta fisa;

fiecare fisa cu idei este structurata dupa acelasi model.

Un model de fisa cu idei contine urmatoarele (Hubert Jaouni):

un titlu, care sa descrie intr-o formula simpla ideea;

scorul care a fost obtinut in urma selectiei;

prezentarea generala a continutului ideii, inclusiv sa precizeze obiectivele;

elemente de organizare care permit concretizarea ideii (mobilizarea de persoane, solicitarea asistentei, suport material necesar . );

un inventar al punctelor forte si al punctelor slabe, daca exista;

un compartiment rezervat deciziilor referitoare la persoane responsabile, actiuni ce trebuie intreprinse, termene limita .

Planul de actiune este structurat pentru a reuni intreaga gama de propuneri cuprinse in fisele cu idei. Ideile sunt organizate in functie de elementele dominante.

Planul de actiune general prezinta in acelasi timp structura proiectului si fisele cu idei detailate. Este concis si are cel mult 40 de pagini.(2)

Evaluarea planului de actiune

Se precizeaza la inceput daca activitatea ce urmeaza a fi demarata este de natura individuala sau colectiva. Evaluarea poate viza procesul creativ in sine, pentru a verifica daca si conditiile producerii de idei, si calitatea solutiilor alese sunt satisfacatoare. Evaluarea mai poate viza si calitatea punerii in aplicare a ideilor, pentru consolidarea punctelor forte si identificarea punctelor slabe ale planului de actiune. Punctele slabe pot constitui o alta sursa de reflectie si ocazii pentru lansarea unui nou proces creativ complet.

In final este pregatit un document de prezentare a lucrarilor, care este prezentat solicitantului reuniunii. Acesta trebuie convins de valoarea propunerilor pentru ca apoi, si el sa fie convingator in fata propriilor colaboratori (cei care vor contribui la realizarea proiectelor propuse).

Aceasta etapa este fundamentala pentru punerea in practica a solutiilor creativve. Este de asemenea foarte important ca inainte de a incheia discutia sa fie inlaturate toate obiectiile. Pentru a putea raspunde corect la obiectii, este important pregatim prezentarea si argumentele in mod serios. Argumentatia respecta cateva reguli:

• argumentatie este pregatita temeinic;
• argumentatie este sustinuta cu argumente;
• argumentatie este orientata in functie de necesitatile interlocutorului.

Un bun argumentator este veridic, natural, realist, accesibil, se exprima concret selectiv, alege argumente bune in loc sa laude toate meritele, adaptabil.

Tehnica BAC - Beneficii, Avantaje, Caracteristici - pune accentul asupra beneficiilor pe care solicitantul le poate obtine din solutiile propuse. Solicitantul convins de calitatea proiectului, formeaza un grup cu competente multiple pentru a-l putea materializa. Insusindu-si proiectul, acesta devine proprietatea grupului. Totusi succesul proiectului depinde si de calitatile relationale si organizationale ale responsabilului sau managerului proiectului.(2)

Un proiect creativ reusit este concret, planificat, controlat, transparent, difuzat in exterior, obiectiv in ceea ce priveste evolutia sa, evolutiv, incurajat, incheiat sau abandonat daca este necesar.