In deceniile 3 si 4 studiul copilului a fost profund
influentat de un punct de vedere total diferit de cel al psihanalizei:
teoria behaviorista - o traditie ce vine din conceptia de
"tabula rasa" a lui J.Locke asupra intelectului uman.
Behaviorismul a inceput
in decadele anterioare cu cercetari efectuate de psihologi intre care este
importanta contributia initiala a lui John B. Watson.
Acesta sustine stiinta obiectiva a psihologiei in idea
ca orice studiu trebuie sa se concentreze direct pe evenimente observabile
- stimuli si raspunsuri comportamentale si nu pe structurile
inconstientului. Impresionat de activitatea lui Pavlov acesta face un
experiment in 1920, folosind principiul pavlovian al conditionarii
clasice, aplicat comportamentului copiilor. Un copil de 9 luni a fost
invatat sa se teama de un stimul neutru - un sobolan
alb furios - dupa ce Watson i l-a aratat de cateva ori insotit
de un sunet terifiant. Copilul care la inceput a fost tentat sa atinga
micul obiect alb, foarte curand a inceput sa planga vehement
intorcand capul sa nu mai vada. Watson considera mediul ca fiind
forta suprema in dezvoltarea copilului si crede ca orice
copil poate fi modelat de adult in orice directie daca sunt controlate
atent asociatiile stimul - raspuns. In acest scop, a aplicat teoria conditionarii in
cresterea copilului.
In lucrarea "Psychological Care of Infant and Child"
(1928) se recomanda parintilor sa nu se manifeste afectiv
pentru a preveni rasfatul si comportamentul dependent. In
opinia sa copii trebuie tratati ca tineri adulti, comportamentul
parintilor trebuie sa fie obiectiv si ferm dar bland. Copii
nu trebuie imbratisati, sarutati,
tinuti pe genunchi. Gesturile permise sunt legate de recompensa
si salut si se rezuma la
o strangere de mana sau bataie pe umar si o mangaiere pe
crestet. In locul caldurii si dragostei Watson recomanda
parintilor recomanda parintilor sa
foloseasca metode eficiente care sa-i ajute pe copii sa invete bunele obiceiuri. Aceasta conducere
stiintifica a educatiei trebuie sa inceapa din
primele luni de viata ale copilului printr-un program de hranire
rigid si prin introducerea olitei de la varsta de 1 - 3 luni. In
acest moment practica moderna recomanda parintilor formarea
deprinderilor de folosirea toaletei in intervalul de la 18 luni la 3 ani. La
vremea sa aceasta recomandare a creat controverse in sensul ca
aceasta abordare stiintifica a cresterii copilului, a
fost considerata chiar si de adeptii ei rece, rigida
si extrema. Ceea ce stim astazi este ca
recomandarile lui Watson sunt prea dure si nu tin seama de
nevoile si capacitatile copilului pentru a duce la o dezvoltare
sanatoasa. Watson este pionierul behaviorismului - a psihologiei
experimentale a copilului. Elementul cheie al acesteia este invatarea
iar factorii biologici (cei mentionati de Gesell si Freud) sunt
importanti numai in masura in care asigura fundamentul de
baza pentru raspunsurile invatate. Dupa Watson
behaviorismul american a urmat cateva directii de dezvoltare. Prima cea a
lui Clark Hull - teoria reducerii conduitei
- conform careia organismul actioneaza continuu pentru
satisfacerea nevoilor fiziologice si reduce starile de tensiune. Pe
masura ce sunt satisfacute conduite primare: foame, sete si
sex acestora li se asociaza o mare varietate de stimuli care devin
conduite secundare sau conduite invatate. De exemplu sugarul
cauta apropierea si atentia adultilor care il hranesc,
in timp ce copilul va spala vasele pentru a-si primi banii de
buzunar, bani asociati in mintea sa cu posibilitatea de a cumpara
dulciuri care devin reductori placuti ai tensiunii conduitelor
primare.
O alta
directie a orientarii behavioriste este a conditionarii
operante a lui Skinner. Acesta respinge idea lui Hull cum ca reducerea
conduitelor primare este singurul mod de a determina organismul sa
invete. El a observat ca atat animalele cat si oamenii
continua sa se comporte in maniere care duc la rezultate placute
de toate felurile si inceteaza manifestarea de comportamente care duc
la rezultate neplacute. Dupa Skinner, comportamentul unui copil poate
fi imbunatatit daca este urmat de orice fel de
intarire, pe langa hrana si bautura altele cum ar
fi lauda, zambetul, o jucarie noua; dar comportamentul poate fi
eliminat prin pedepse cum ar fi retragerea de privilegii, dezaprobare parentala
sau izolarea in camera sa. Skinner a aplicat aceasta teorie pentru
a-si creste propria fiica. A fost obisnuita sa
foloseasca olita ce avea un dispozitiv care declansa o melodie
ori de cate ori copilul o folosea cu succes. Ca urmare opera lui Skinner privind
conditionarea operanta a inceput sa fie larg aplicata ca o
paradigma de invatare behaviorista in psihologia copilului.
Freud,
Erikson si Piaget descriu dezvoltarea ca o trecere printr-o succesiune
fixa de etape carora le corespund varste aproximative. Freud pune
accentul pe dezvoltarea personalitatii, Erikson considera
dezvoltarea drept competenta sociala iar Piaget accentueaza
dezvoltarea intelectuala. In contrast cu acestea, abordarile
behavioriste - numite si abordari despre dezvoltare in baza invatarii
- nu descriu etape de dezvoltare, acestea nu privesc nici cauzele istorice ale
comportamentului, in schimb se concentreaza pe comportamentul imediat al
copilului si pe fortele de mediu care influenteaza
comportamentul.
