Analiza viselor - psihoterapia asertiva, psihoterapia de grup

Analiza viselor

Interesul suscitat de vise asupra omului este ilustrat din vremuri imemoriale de marturii cuprinse in Biblie - visul lui Iosif si nu numai - sau lasate de inteleptii tibetani - 'Yoga viselor'- ori maestrul sufi Ibn El-Arabi, Aristotel, Sf.Augustin sau celebrul roman Arthemidorus cu ale sale 'Cele 5 carti ale viselor si viziunilor'. Nici vremurile moderne nu sunt mai prejos din punct de vedere al cercetarii viselor, ceea ce inseamna ca interesul pentru acestea si pentru interpretarea lor a ramas neschimbat. Analiza viselor joaca, de asemenea, un rol important in diferite forme de psihoterapie, deoarece releva continutul nivelurilor profunde ale psihicului.

Visul este reprezentarea care nu concorda cu principiile logicii, ale perceptiei si nici cu dimensiunile timpului si spatiului, el depasind deprinderile noastre si normele morale. R.Cohen scrie despre vis ca fiind o relatie de contrapondere intre constient si inconstient. Dorintele, angoasele, aspiratiile si frustrarile constientului isi gasesc in imaginile onirice - corect intelese - o compensatie si, prin urmare, rectificari esentiale.[1]

Visul este un fenomen care apare in cursul somnului, motiv pentru care majoritatea specialistilor trateaza aceste aspecte impreuna.

E. Kretschmer pleaca in explicarea naturii somnului de la analiza modului de organizare a vietii sufletesti. Somnul este o manifestare prin care organismul da satisfactie nevoii de repau a individului. In timpul desfasurarii somnului se produce un fenomen psihologic extrem de complex si interesant, cu o mare valoare in viata psihica a individului, reprezentat prin vis.

Visul nu este un fenomen psihic izolat. El face parte dintr-un ansamblu de experiente sufletesti intime traite de persoana umana. Prin natura sa incarcat de mister, prin continutul sau insolit, visul a exercitat o atractie puternica asupra omului, fascinandu-l si nelinistindu-l totodata.

Porot defineste visul ca fiind fenomenul psihologic care apare in timpul somnului, alcatuit dintr-o serie de imagini a caror desfasurare constituie o situatie dramatica mai mult sau mai putin completa si coerenta.

Pentru S. Freud visul este, in viata mentala a fiintelor normale, un fenomen obisnuit. Orice vis este constituit din imagini care sunt reunite in scenarii de complexitate diferita, in raport cu tematica lor de referinta.[2]

Lipsa de coerenta, caracterul dezordonat si aparent ilogic al asociatiilor libere este caracteristic si viselor. Ca si asociatiile libere si visele pot fi privite in mod determinist ca reprezentand reactiile celui care viseaza la propriile sale experiente de natura inconstienta. De fapt, pacientii se refera, de cele mai multe ori, in mod spontan in cursul asociatiilor libere la visele pe care le-au avut. Freud a caracterizat visele ca fiind 'calea regala spre inconstient'.

Fiecare vis reprezinta o lupta a pacientului de a-si rezolva conflictele de natura inconstienta. Incapabila de a face fata conflictelor inconstiente, asa cum apar ele in sernnificatia lor deplina, personalitatea umana se angajeaza la o lupta cu ele si prin mecanisme de natura dinamica cum ar fi, de pilda, condensarea si deplasarea care substituie si mascheaza continutul real al visului care apare sub forma continutului manifest. Metoda analizei viselor, asa cum este ea utilizata in psihanaliza, cere pacientului sa asocieze nu asupra visului in intregime ci asupra detaliilor care ii apar sernnificative pacientului sau psihanalistului. Astfel, apar la iveala teme specifice care conduc la aducerea in constiinta a continutului latent de natura inconstienta. Analistul, atunci cand il ajuta pe pacient sa-si interpreteze visele, trebuie sa cunoasca foarte bine personalitatea si problematica pacientului si in acelasi timp sa fie constient de faptul ca nu exista un simbolism universal al viselor, care se poate aplica absolut in orice situatie (Watson, 1963). Inca Freud arata ca modul cel mai eficient de a completa analiza unui vis este s-o amanam pana ce materialul respectiv va fi continuatsi amplificat in cursul unor noi vise. Interesant de subliniat este si faptul ca primele vise sunt mai usor de analizat si de interpretat de catre pacicnt, datorita lipsei de sofisticare de catre pacient. Cu cat analiza progreseaza mai mult, cu atat se patrunde in zone din ce in ce mai obscure ale psihismului.[3]

Tehnica interpretarii viselor

Tehnica se aplica in cazul in care un vis repetitiv anxietizeaza pacientul sau in cazul in care se urmareste obtinerea de informatii suplimentare (daca pacientul declara ca nu ii vine nimic in minte prin asociatii libere de la teme discutate in terapie se trece la analiza viselor pe care acesta le are) pentru a construi o interpretare dinamica.

Tehnica interpretarii viselor angajeaza urmatorul algoritm: pacientul este pus sa-si povesteasca visul. Terapeutul noteaza temele visului, evenimentele in ordinea prezentata de pacient. De asemenea este atent la emotiile experentiate de pacient in cursul povestirii si legatura lor cu temele expuse, relatiile spatiale care pot semnifica relatii interpersonale; pornind de la evenimentele relatate, pacientul este rugat sa faca asociatii libere adunandu-se treptat un volum mare de informati; pe baza materialului obtinut, terapeutul ofera o interpretare a visului si/sau a repetarii sale ce pune in legatura in fapt continutul manifest cu continutul latent.

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

Eficienta tehnici depinde nu de valoarea de adevar a interpretarii, ci de plauzibilitatea si gradul acceptarii ei de catre pacient. Altfel spus, un vis care se repeta anxientizand pacientul este incomprehensibil. Aceasta incoprehensibilitate, impredictibilitate si sentimentul lipsei de control pe care il experentiaza subiectul in raport cu aparitia si semnificatia visului, genereaza anxietate anticipativa care in fapt mentine si perpetueaza visul respectiv in diverse variante. Invingerea anxietatii anticipative si in consecinta reducerea frecventei repetarii visului se face prin oferirea unui mit terapeutic, in forma interpretarii visului. Sigur, in unele cazuri, interpretarea poate fi adevarata dar nu acest lucru este important in terapie, ci caracterul de coerenta si predictibilitate pe care aceasta il da pacientului

Analiza viselor constituie, in mod incontestabil, calea de acces cea mai directa, cea mai bogata si mai sigura in rezultate la care face apel psihanaliza pentru investigarea inconstientului bolnavilor, al continutului conflictual al acestora.[5]

Bibliografie

Constantin, Enachescu, Tratatde psihanaliza si psihoterapie, Ed. Polirom, Bucuresti, 2007.

Lector univ. dr. psiholog Daniel David, Psihoterapi individuale si de grup, curs.

Irina, Holdevici, Elemente de psihoterapie,Ed. All,  Bucuresti, 1988.

https://www.oniromantie.ro/modules/news/article.php?storyid=9