Comportamentele violente si distructive

COMPORTAMENTELE VIOLENTE SI DISTRUCTIVE

1. Suicidul

1.1 Consideratii generale

Dintre comportamentele distructive ale tinerilor, suicidul este cel mai tragic deoarece lasa in urma nu numai promisiunile nerealizate ale unei tinereti dar si sentimente de vinovatie si tristete familiei si prietenilor. Se constata ca numarul sinuciderilor la tineri a crescut in ultima perioada nu numai la noi in tara ci in intreaga lume in raport cu alte grupe de varsta. Suicidul este insuficient certificat din cauza prejudecatilor pe care le suscita iar pe de alta parte in caz se dubiu decesul este atribuit mai degraba unui accident decat unei cauze intentionale.

1.2.Cauzele comportamentului suicidal

In perioada copilariei si preadolescentei, copilul a primit direct de la parinti , un ansamblu de reguli cu privire la ceea ce trebuie sa faca sau nu, cu privire la ceea ce este bun sau rau.

Tranzitia catre varsta adulta este adesea dificila atat pentru tineri deoarece implica renuntarea la sentimentul de dependenta de familie, cat si pentru anturaj care se asteapta la un comportament mai matur atat pe planul relatiilor sociale cat si al relatiilor sexuale. Ruperea din sanul familiei si emigrarea catre oras, izolarea, concurenta intensa la scoala provoaca stres.

Adolescentii sufera framantari sufletesti, care in unele cazuri, pot da nastere unor comportamente sociale inacceptabile. Nu de putine ori, acestea pot sa degenereze in actiuni ce tin de delincventa juvenila. Pentru anumiti tineri, exigentele devin coplesitoare si perspectiva unui sprijin afectiv pare fara sperante. Daca pentru un adolescent obisnuit exista deja o multime de factori stresanti, un adolescent institutionalizat se confrunta pe langa aceste probleme si cu alti factori de stres si anume: absenta parintilor cu tot ceea ce implica acest lucru, respingere din partea familiei, prejudecatile societatii si a persoanelor cu care intra in contact in afara institutiei. Cateva din efectele institutionalizarii ar fi: lipsa increderii, agresivitatea, hiperactivitatea, comportament dificil, tendinta de a se certa cu ceilalti, dificultati in formarea relatiilor cu cei de aceeasi varsta. Dintre efectele institutionalizarii nu trebuie omisa nici atitudinea si prejudecatile comunitatii vis a vis de copiii proveniti din institutii. Cand tinerii nu isi pot satisface sperantele, amorul propriu sufera si poate aparea o faza de depresie, uneori mascata.

Contextul social al vietii tanarului are de asemenea importanta; dezorganizarea relatiilor familiale este una din cauzele frecvente de comportament suicidal. La fete o cauza ar fi frica unei sarcini, rezultata in afara casatoriei.

Suicidul poate fi asociat cu dependenta de droguri si alcool, precum si cu o instabilitate mentala. O personalitate neadaptata sau depresiva poate precipita o tentativa de suicid la un tanar. Totusi, pentru majoritatea tinerilor care se sinucid rolul principal este jucat de factori de ordin individual si social.

1.Masuri de prevenire si combatere a actului suicidal

Pentru prevenirea si combaterea actelor suicidale un rol important il detin profesorii diriginti care prin relatiile de apropiere pe care o au cu elevii, pot identifica tinerii care sufera de tensiuni psihice si prin programele existente sa inteleaga cauzele suicidului, sa distinga semnele de alarma si sa faca fata problemelor.

2. Agresivitatea

2.1.Consideratii generale

Procesul de socializare inseamna si achizitia de raspunsuri agresive, fie prin invatare directa, acordarea de recompense sau pedepse unor comportamente, fie prin observarea conduitelor, fie prin observarea consecintelor. Experimentele lui A.Bandura au demonstrat rolul adultului ca model in insusirea comportamentului agresiv la adolescenti. Cei ce in copilarie au asistat la un comportament agresiv din partea adultului s-au comportat si ei, la randul lor, agresiv. S- a demonstrat ca agresivitatea a crescut atunci cand modelul a fost recompensat.

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

Agresivitatea poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de comportament orientate in sens distructiv, in vederea producerii unor daune, fie el materiale, moral-psihologice sau mixte. Privite din perspectiva scopului urmarit, unele conduite agresive sunt orientate in directia producerii "unui rau" in timp ce altele sunt orientate in directia demonstrarii "puterii agresorului".

Pe parcursul procesului de dezvoltare, copiii au tendinta naturala de a-si controla din ce in ce mai mult agresivitatea in cazul in care parintii ii incurajeaza. In adolescenta, sentimentele agresive devin mult mai puternice, dar copiii bine educati le canalizeaza spre sporturi sau alte competitii similare, ori in glume pe seama colegilor.

Tinerii sunt din ce in ce mai mult victimele unor acte de violenta si sunt ei insisi agresivi in raport cu altii. Se pare ca violenta sociala se amplifica de o maniera dramatica, dar amploarea reala a fenomenului nu se cunoaste cu exactitate de teama razbunarii si prin lipsa increderii in politie si tribunal. Adolescentii risca de doua ori mai mult decat adultii sa fie victimele unui act criminal si de zece ori mai mult decat persoanele varstnice.

2.2.Forme de manifestare a agresivitatii sociale

Delicte minore: vagabondajul, furturi minore (ex. stergatoare de parbrize, lucrurile colegilor de internat), provocarea de pagube (spargerea geamurilor unor cladiri nelocuite, a obiectelor sanitare din internat, dulapurilor etc.).

Delicte majore: furtul armat, incendierea, bataia, violul, crima.

Agresivitatea baietilor in adolescenta poate duce la comiterea unor delicte minore, dar astfel de delicte nu au de obicei o mare importanta din punct de vedere psihologic daca baiatul nu le comite decat o data sau de doua ori si antrenat de un grup. Totusi, repetarea acestor delicte in cazul unui baiat crescut intr-un cerc sever si educat, inseamna

fie ca are o tulburare de comportament,

fie ca nu a fost niciodata iubit in mod adecvat si nu-i pasa prea mult ce cred parintii si societatea despre persoana lui,

fie ca parintii sai au tendinte subconstiente catre delincventa si in ciuda manifestarilor exterioare ei se bucura pe furis de escapadele baiatului,

fie ca baiatul sufera de cleptomanie.

Repetarea unor delicte minore in cazul baietilor care provin din cartiere sarace cu rata crescuta a delincventei, frecvent inseamna doar dorinta acestuia de a-si dovedi barbatia in fata prietenilor prin sfidarea autoritatilor.

Delictele majore includ multa agresivitate si arata nu numai ca baiatul a fost crescut fara dragoste, dar si ca a fost in plus supus cruzimii si ostracizarii.

Fetele manifesta in medie mai putina agresivitate decat baietii, ele avand tendinta sa supere parintii decat sa sfideze autoritatile sau sa atace alte persoane. O forma particulara de manifestare este fuga de acasa, care apare la fetele imature si instabile emotional, aflate de foarte mult timp in dezacord cu parintii. Alt exemplu ar fi antrenarea fetei in activitati sexuale cu caracter de promiscuitate, din dorinta de a-si scandaliza parintii, dar care implica in plus Al fetei de "nimicnicie". In toate aceste cazuri exista conflicte grave in sanul familiei si o deficienta in ceea ce priveste dragostea parintilor fata de fata.

Principala caracteristica a tulburarilor de comportament este comportamentul negativist, neascultator si chiar dusmanos adolescentului in raport cu persoana care reprezinta autoritatea. Ei se infurie rapid, se cearta cu adultii, se opun activ regulilor, dau vina pe altii pentru propriile greseli, sunt impulsivi si iritabili. Aceste comportamente sunt evidente in relatiile cu persoanele adulte sau cu cei de aceeasi varsta.