Stilul de viata

STILUL DE VIATA

I.1.1. Stil de viata sanogen si stil de viata patogen

Stilul de viata se refera la totalitatea deciziilor si actiunilor voluntare care ne afecteaza starea de sanatate. Stilul de viata sanatos (sanogen) joaca un rol esential in promovarea si mentinerea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor. Stilul de viata negativ (patogen) este format din comportamente de risc pentru starea de sanatate. Comportamentele de risc au consecinte negative, pe termen scurt si lung, asupra sanatatii fizice si psihice si, in consecinta, reduc calitatea vietii si starea de bine a persoanei.

Studiile in domeniu (Sarafino, 1994) au identificat un set de comportamente protectoare a sanatatii:

• a dormi intre 7 si 9 ore;
• a lua micul dejun regulat;
• a nu consuma alimente intre mese;
• mentinerea greutatii in limite normale;
• a nu fuma (activ si pasiv);
• a nu consuma alcool decat ocazional;
• a face exercitii fizice regulat.

Factorii comportamentali de risc au un rol important in etiologia si evolutia bolilor; de exemplu, peste 25% din bolile cardiovasculare ar putea fi evitate prin modificarea unui singur comportament de risc - fumatul.

Comportamentele de risc care sunt in relatie cu cele mai importante cauze de deces sunt:

a)     fumatul, sedentarismul, alimentatia necorespunzatoare, stresul - in tulburarile cardiovasculare;

b)     fumatul, consumul de alcool, alimentatia neechilibrata, expunerea la soare neprotejat - in cancer;

c)      alimentatia neechilibrata, stresul, sedentarismul - in accidentele vasculare cerebrale;

d)     consumul de alcool, droguri, conducerea fara utilizarea centurilor de siguranta, stresul - in accidente (inclusiv accidentele de masina).

Caracteristicile comportamentelor relationate cu sanatatea:

a)     Comportamentele relationate cu sanatatea sunt determinate de factori diferiti. De exemplu, fumatul poate avea o functie de "rezolvare" a situatiilor de stres, in timp ce activitatea fizica poate fi relationata cu accesul la o sala de sport.

b)     Factori diferiti pot controla acelasi comportament in mod diferit, la persoane diferite. De exemplu, fumatul poate fi determinat de inabilitatea adolescentului de a-si face prieteni, de abilitati scazute de management al situatiilor de stres sau de nevoia de acceptare intr-un grup de colegi.

c)      Factorii care controleaza comportamentul se schimba in timp. De exemplu, un tanar fumeaza la inceput pentru a se identifica cu normele grupului sau de prieteni, pentru ca mai tarziu fumatul sa aiba o functie de control al situatiilor de stres. Un alt exemplu este cel legat de exercitiu fizic. Elevii fac sport prin natura programei scolare, insa dupa ce isi finalizeaza studiile renunta la exercitiul fizic.

d)     Comportamentele relationate cu sanatatea si factorii care ii controleaza difera de la individ la individ. Un tanar poate incepe sa consume alcool din motive sociale, dupa care alcoolul sa aiba o functie de "rezolvare" a problemelor emotionale; pentru un alt tanar, etapele pot fi diferite.

I.1.2. Rolul programelor de preventie a imbolnavirilor si a educatiei pentru sanatate

Promovarea si mentinerea sanatatii, in care cadrul medical are un rol extrem de important, se realizeaza prin programele de preventie si cele de educatie pentru un stil de viata sanatos. Recunoasterea importantei preventiei pentru sanatatea publica reprezinta cel mai semnificativ aspect al promovarii sanatatii fizice si mentale. Preventia are trei componente:

1. Preventia primara are ca obiective reducerea riscului de imbolnavire prin adoptarea comportamentelor protectoare a sanatatii. Preventia primara se realizeaza mai ales in familie si scoala. Aici se dezvolta atitudini de respingere a comportamentelor de risc - fumat, consuni de alcool, droguri, alte comportamente de risc, cum sunt cele sexuale, legate de siguranta - prin activitatile de educatie pentru sanatate, in scoala, in cadrul orelor de dirigentie, consiliere si orientare, educatie pentru sanatate etc.

2. Preventia secundara implica reducerea factorilor de risc la grupurile cu risc crescut pentru imbolnavire. Aceste grupuri sunt cele care au adoptat deja comportamentul de risc. Scoala poate sa aiba un rol important si in preventia secundara. De exemplu, se realizeaza preventia secundara la elevii care fumeaza sau care consuma alcool si droguri prin realizarea unui plan de interventie pentru modificarea acestor comportamente si atitudini negative fata de un stil de viata sanatos.

3. Preventia tertiara are ca obiective reducerea duratei imbolnavirii si cresterea calitatii vietii persoanelor care sufera de o boala. Prin proiectele de voluntariat in care este implicata scoalasi in care e vitala implicarea cadrelor medicale, elevii pot contribui la cresterea calitatii vietii unor persoane cu anumite boli terminale.

Promovarea si mentinerea sanatatii se realizeaza, asa cum am precizat, prin educatia pentru sanatate in cadrul orelor de dirigentie, a orelor de consiliere si a programelor de voluntariat la care participa elevii sub coordonarea profesorului-consilier si/sau a unui cadru medical. Dezvoltarea programelor de educatie pentru sanatate in scoala si comunitate este esentiala pentru formarea unor valori pozitive fata de sanatate. Profesorul-consilier in colaborare cu alte institutii si asociatii guvernamentale si nonguvemamentale are rolul de a stimula dezvoltarea acestor programe.

Obiectivele educatiei pentru sanatate sunt:

o      achizitionarea unui set de informatii despre comportamentele de risc si cele de protectie;

o      formarea unor atitudini de acceptare a comportamentelor protective si de respingere a celor de risc;

o      practicarea de comportamente de promovare si mentinere a sanatatii si de evitare a riscului de imbolnaviri;

o      intarirea comportamentelor sanatoase si scaderea frecventei comportamentelor de risc - fumat, consum de alcool, droguri, sedentarism, alimentatie neechilibrata, viata sexuala de risc;

o      promovarea in comunitate si mass-media a unui stil de viata sanatos;

o      facilitarea promovarii si mentinerii unui nivel optim al sanatatii fizice sociale, emotionale, cognitive si spirituale.

I.1.3. Formarea stilului de viata sanatos

Analiza: Master Prevenirea si Combaterea Consumului ilicit de Droguri Analiza: Teorii fundamentale pentru intelegerea comunicarii sociale

Modelul convingerilor despre sanatate (Health Belief Model - HBM) a fost dezvoltat pentru a explica modul de formare a comportamentelor relationate cu sanatatea. Conform acestui model, un comportament se formeaza prin evaluarea de catre individ a doua componente:

perceptia amenintarii bolii sau comportamentului de risc

costurile si beneficiile comportamentului.

Perceptia amenintarii este influentata de informatiile pe care un individ le are despre acel comportament sau boala si este influentata de trei factori:

a)     valorile generale privind sanatatea ("Sunt preocupat de sanatatea mea");

b)     convingerile privind vulnerabilitatea la o anumita boala ("Mama mea este supraponderala, asa ca si eu voi fi supraponderala");

c)      convingerile despre consecintele bolilor ("Vor muri daca voi avea cancer pulmonar").

Alti factori care sunt relevanti in perceptia amenintarii: variabilele demografice (varsta, sex, rasa, etnie), variabile psihosociale (caracteristici de personalitate, norme sociale, presiunea grupului), variabile structurale (cunostintele despre o boala).

Evaluarea costurilor si beneficiilor adoptarii unor comportamente este un alt factor important in formarea atitudinii fata de comportamentele protectoare si de risc si are un rol important in luarea unei decizii adecvate pentru adoptarea unui stil de viata sanatos. Aceste "costuri" sau consecinte pot fi materiale ("Nu am bani sa merg la o sala de sport") sau psihologice ("Nu voi mai avea atat de mult timp sa stau cu prietenii mei daca merg la sport"). Indivizii trebuie invatati sa evalueze aceste costuri si consecinte in adoptarea unui comportament.

Teoria planificarii comportamentale (Fishbein & Ajzen, 1986) este o teorie cognitiva care explica formarea comportamentelor sanatoase sau de risc prin trei componente: atitudinile fata de un comportament specific, normele subiective fata de comportament si perceptia controlului (intern si extern) comportamental (fig. 1)

Teoria autoeficacitatii (Bandura 1982). Autoeficacitatea se refera la convingerea unei persoane in capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare adoptarii unor comportamente. Autoeficacitatea este un proces cognitiv care genereaza optiuni, emotii, motivatii si comportamente (Baban, 1998). Acest proces este influentat de:

1) perceperea succeselor si esecurilor din performantele anterioare;

2) observarea comportamentelor celorlalti;

3) fecdback-ul din partea celorlalti;

4) starea noastra fiziologica.

De exemplu, un individ care incearca sa renunte la fumat si are frecvente esecuri isi dezvolta un sentiment scazut de autoeficacitate, ceea ce il face sa renunte la modificarea comportamentului.

Constientizarea oamenilor in legatura cu acest proces este importanta pentru formarea si mentinerea comportamentelor corespunzatoare unui stil de viata sanatos. De cele mai multe ori, indivizii, in special adolescentii, adopta comportamentul de risc pentru a face fata unor situatii, ignorand consecintele de lunga durata ale acestuia.

Teoria motivatiei pentru protectie. Elaborata de Rogers in 1983, aceasta teorie sustine faptul ca un element hotarator in decizia de a adopta un comportament salutogenetic este reprezentat de teama individului de a nu se imbolnavi.

Aceasta teama de imbolnavire este puternic motivata in cazul in care:

o Frecventa bolii respective este crescuta;

o Severitatea bolii este mai mare;

Un exemplu il constituie comportamentul evitant al unui bolnav alergic la medicamente fata de administrarea oricarui nou medicament (se stie "susceptibil", iar frecventa altor reactii alergice la medicamente si severitatea acestora sunt crescute tocmai pentru un asfel de bolnav).

Un exemplu opus, mentionarea unor efecte secundare grave, dar extrem de rare, pe prospectul unui medicament.

De asemenea , daca unei femei i se recomanda autoexaminarea lunara a sanilor ca un bun obicei profilactic pentru sanatate, ea nu va utiliza frecvent acest procedeu, in timp ce amenintarea cu riscul ignorarii aparitiei cancerului la san o va face sa il adopte.

Aceste exemple, privite prin prisma motivatiei pentru protectie, releva importanta educatiei sanitare a membrilor colectivitatii carora li se pot furniza explicatii menite sa le creasca motivatia pentru comportamente salutogenetice.

Comportamente protectoare ale sanatatii:

o      Exercitiul fizic

o      Alimentatie echilibrata

o      Balanta intre munca-odihna-recreere

o      Protectia fata de expunerea prelungita la soare

o      Verificari medicale periodice

o      Utilizarea centurilor de siguranta (in cazul masinii)

o      Utilizarea castilor de protectie (in cazul bicicletei si motocicletei)

o      Gandire pozitiva despre sine, lume si viitor

o      Relationare interpersonala armonioasa

o      Mentinerea suportului social (familie, prieteni, confident)

o      Controlul stresului

o      Aderenta la tratament in cazul imbolnavirilor

Functiile comportamentelor de risc pentru tineri (Nutbeam, Booth, 1994):

(a)   exprimarea opozitiei fata de autoritatea adultului si normele conventionale ale societatii - ex. consumul de droguri;

(b)   o modalitate de a se identifica cu grupul si de a fi acceptat de grup - ex. fumatul;

(c)    exprimarea si confirmarea valorilor identitatii personale - ex. consumul de alcool;

(d)   un semn de maturitate prin adoptarea unor comportamente adulte - ex. consumul de alcool, fumatul;

(e)   mecanism de coping, de adaptare la situatiile de stres, frustrare, inadecvare, esec sau la situatiile anticipate ca fiind de esec - ex. consum de alcool, droguri, fumat;

(f)    o functie de recreere, amuzament, experiente inedite sau pentru a "rupe" rutina - ex. consumul de droguri.

Studiile in domeniu arata ca in general comportamentele de risc nu apar izolate ci intr-un set comportamental. Relatia dintre fumat, consumul de alcool si consumul de droguri ca si intre consumul de alcool sau droguri si actele sexuale neprotejate sunt cele mai semnificative. S-a evidentiat o relatie inversa intre fumat si exercitiu fizic, cei care sunt activi din punct de vedere al activitatii fizice fumeaza intr-o proportie semnificativ mai mica decat cei care sunt inactivi sportiv.

Adoptarea unor comportamente de risc poate duce uneori la dependenta. Rolul preventiei in acest caz este esential. Dependenta de substante se refera la o utilizare repetitiva a unor substante psihoactive, in scopul producerii placerii sau evitarii disconfortului fizic si emotional. Dependenta de substante comporta trei aspecte importante:

substanta controleaza comportamentul consumatorului prin nevoia de autoadministrare in mod repetat;

substanta afecteaza sistemul nervos central prin modificarea functionarii normale a creierului. Aceste modificari au ca efecte schimbari ale starilor emotionale, gandirii si perceptiei;

actioneaza ca o intarire (ca un stimul recompensa) ce sustine dorinta persoanei de a continua sa consume substanta. In consecinta, dependenta de substante se caracterizeaza prin modificari negative comportamentale, afective, mentale si de sanatate. Dependenta este de mai multe tipuri:

o      dependenta de nicotina

o      dependenta de alcool

o      dependenta de droguri

o      dependenta de medicamente (ex. tranchilizante, somnifere)

Toate aceste categorii enuntate formeaza asa-numita dependenta de substante. Exista insa si alte tipuri de dependenta, cum ar fi de exemplu:

o      dependenta de internet

o      dependenta de jocuri de noroc

o      dependenta de relatii interpersonale nesanatoase

Dependenta de tutun, alcool sau droguri parcurge mai multe etape pana se produce ca atare. Etapele consumului de substante sunt:

o      consumul experimental, in care individul consuma substanta din curiozitate (ex. la o petrecere);

o      consum regulat, in care individul consuma substanta la diversele intalniri cu colegii, cunostintele, prietenii;

o      consum devenit preocupare, in care individul obisnuieste sa consume alcool, droguri, tutun in multe situatii si cautarea acestor situatii devine in sine un scop;

o      dependenta, este faza in care intregul comportament este controlat de nevoia organismului de a fuma sau consuma alcool sau droguri. Persoana nu mai este libera, este controlata de substanta!

De la cel mai neglijent pana la cel mai pedant individ, responsabilitatea individuala in aplicarea regulilor de conduita privind sanatatea proprie, dar si a celorlalti indivizi, devinde un subiect de discutie, dar si de reflexie a carui importanta majora atrage societatea intr-o serie de actiuni concentrate in scopul stimularii acestei responsabilitati - prin educatie, motivatie, sanctiuni (legi, regulamente) - spre atingerea scopului fiecaruia dintre noi: o viata cu durata cat mai mare, crutata de disconfortul fizic si psihic.

Responsabilitatea individuala in pastrarea sanatatii proprii se extinde si asupra sanatatii celor din jur, existand o multime de reguli de la sanctiunea drastica a agresiunilor fizice cauzatoare de vatamari corporale si pana la actiunile cu caracter poluant (fumat, zgomot, murdarie etc.).

Fiinta umana - structurata social intre libertate si constrangere - va adopta un stil de viata conform cu libertatea 'de joc' intre ceea ce este permis, util sau nu, si ceea ce este interzis, util sau nu.

Omul are o infinitate de comportamente inscrise in cadranele formate, cele patru cadrane rezultate din incucisarea celor doua axe: permis/nepermis si util/nociv.

Din figura de mai jos, se pot distinge cateva variante alese spre exemplificare in cazul omului sanatos. Astfel, consumul de alcool apare chiar si in cadranul permis/util, cu referire la rolul protector asupra vaselor sangvine, in cantitati mici (cca. 300-350 ml/zi de vin), dupa cum alimentatia bogata in proteine animale poate fi considerata ca nepermisa (de exemplu, in timpul postului), chiar daca ea contine alimente foarte utile (branzeturi, lapte, peste, oua etc.).

Comportamente permise/nepermise in raport cu utilitatea lor

Dupa cum se vede, somnul, util de recomandat pentru mentinerea sanatatii, este nepermis in cursul unor actiuni precum conducerea automobilului, paza unor obiective etc., iar efortul fizic nu are ingradire la omul sanatos, desi poate fi nociv in cazul unor suprasolicitari peste limitele fiziologice (de exemplu, afectiunile aparatului locomotor aparute la halterofili) sau in cazul interdictiilor medicale la unele categorii de bolnavi (astfel de comportamente dictate de medic nu sunt incluse in figura de mai sus).

Activitatea sexuala permisa si utila omului sanatos, prezinta o serie de contraindicatii in anumite cazuri, fiind chiar nociva, de exemplu, la gravidele in ultimul trimestru de sarcina, iar sexul neprotejat este nociv in afara cuplului, prin pericolul contactarii bolilor transmisibile sexual.