Modelul bio-ecologic al inteligentei, ceci 1996

Acest model apare in variate forme fiind mai degraba un cadru decat o teorie. Potentialul

cognitiv multiplu, contextul, cunostintele, toate constituie baza diferentelor individuale in performanta. Potentialul are o baza biologica iar dezvoltarea sa este strans legata de mediu, context fiind imposibil de separat baza biologica de contributiile mediului in dezvoltarea inteligentei. Mai mult abilitatile pot capata forme diferite de expresie in diferite contexte. De exemplu copiilor carora li se da aceeasi tema in contextul unui joc video si in context de laborator, performantele obtinute sunt mult mai bune in contextul jocului video. In consecinta, in mod cert, atat factorii biologici cat si cei ecologici contribuie la dezvoltarea si manifestarea inteligentei.

Teorii biologice contemporane sunt preocupate de aspecte specifice ale creierului si functionarii neurale.

Un aspect cercetat vizeaza viteza de conductie neuronala, o teorie sugerand ca diferentele individuale in viteza de conductie nervoasa constituie baza diferentelor individuale in inteligenta (Reed & Jensen, 1992; Vernon & Mori, 1992).

Alta abordare se bazeaza pe studiul metabolismului glucozei. Un studiu realizat de Richard Haier si colaboratorii in 1988 a aratat ca in timpul activitatii cortexului - subiectii rezolvand testul Raven (Matricile Progresive Raven), metabolismul glucozei este mai scazut pentru persoanele mai inteligente decat pentru cele mai putin inteligente, ceea ce arata ca persoanele mai inteligente au nevoie de mai putin efort decat cele mai putin inteligente in procesul de rezolvare de probleme. Rezultate similare au fost obtinute intr-un alt studiu realizat in 1992 (Haier, Siegel, Tang, Abel & Buchsbaum) in cazul persoanelor care jucau pe calculator Tetris.

In concluzie putem afirma ca persoanele inteligente consuma mai putina glucoza si depun mai putin efort pentru ca sunt inteligente mai degraba decat ca ele sunt inteligente pentru ca consuma mai putina glucoza (sau un IQ inalt si un metabolism scazut al glucozei sunt in legatura cu o a treia variabila cauzala).

O ultima directie vizeaza marimea, volumul creierului. Pe scurt asumtiile sunt ca un creier cu un volum mai mare, are mai multi neuroni si se pot realiza mai multe, mai importante si mai complexe conexiuni inter-sinaptice. Un studiu a cercetat legatura dintre IQ masurat cu testul WAIS-R si marimea creierului. Rezultatele au aratat o corelatie de 0.65 in cazul barbatilor si de 0.35 in cazul femeilor si o corelatie de 0.51 pentru esantionul combinat (Willerman, Schultz, Rutledge, Bigler, 1991). Datele au fost interpretate astfel:

in cazul persoanelor de sex masculin cu emisfera stanga relativ mai mare, se relizeaza o mai buna predictatie a abilitatilor verbale decat a celor nonverbale;

in cazul persoanelor de sex feminin emisfera stanga relativ mai mare prezice mai bine abilitatile nonverbale decat cele verbale.

Desi corelatiile sunt sugestive este dificil de a spune in acest moment ce inseamna cu precizie. In acest stadiu al cercetarilor se poate afirma ca influentele ereditatii si mediului nu pot fi clar si valid separate (Bronfenbrenner & Ceci, 1994; Wahlsten & Gottlieb, 1997), ele lucreaza impreuna si produc inteligenta fenotipica (Scarr, 1997).