STATUTUL SI ROLUL PERSOANEI

Pozitia si relatiile individului in cadrul grupurilor din care face parte se pot descrie si explica - sub aspect psihosociologic - cu ajutorul conceptelor de status si rol. Aceste notiuni, devenite familiare in terminologia de specialitate, au fost promovate de Ralph Linton (1969).

1. Notiunea de statut

Statutul exprima faptul ca, in cadrul grupurilor si colectivitatilor, comportamentele persoanelor se diferentiaza potrivit pozitiilor, functiilor si locurilor pe care le ocupa acestea in cadrul anumitor structuri si situatii sociale. El exprima o pozitie de baza a persoanei in structura sociala, pozitie care poate fi raportata la un rang mai inalt sau mai coborat. Dupa J. Stoetzel, statutul reprezinta ansamblul de comportamente la care cineva se poate astepta in mod legitim din partea altora. Asa este, de pilda, statutul de profesor , care desemneaza totalitatea comportamentelor pe care cel care ocupa aceasta functie este indreptatit sa le astepte de la elev, de la inspector, de la alti profesori, adica de la persoanele in raport cu care se defineste.

Din punct de vedere psihosocial, grupul social se prezinta ca un ansamblu de statute (pozitii) pe care le detin indivizii care il compun. Fiecare individ ocupa, in orice societate, cel putin o pozitie; insusi nou-nascutul ocupa o pozitie, si anume, aceea de sugar. Majoritatea indivizilor care au depasit varsta leaganului ocupa mai multe pozitii: aceeasi adolescenta este fiica, sora, responsabila de clasa; acelasi barbat poate fi sot, tata, inginer, membru intr-un comitet. In acelasi timp, nimeni nu ocupa toate pozitiile recunoscute in cadrul unui grup sau al unei societati si nici un individ nu participa, practic, la totalitatea culturii dintr-o societate. Suprimand temporar trasaturile particulare ale indivizilor care ocupa pozitiile, se poate spune ca grupurile sociale se prezinta ca organizari complexe, ca enorme retele de pozitii, unde toate elementele sunt mai mult sau mai putin legate intre ele si compatibile unele cu altele.

Contributia pe care fiecare pozitie (statut) - care continua sa fie recunoscuta de membrii grupului - o aduce la atingerea scopurilor de grup constituie functia sa. Legat de fiecare statut, exista un ansamblu de convingeri comune privind functia statutului; aceste convingeri constituie o parte a sistemului normelor de grup.

Statutele (pozitiile), in calitatea lor de cele mai mici elemente ale unui grup organizat, se afla in interrelatii si sunt compatibile deoarece sunt organizate in vederea unor scopuri comune. Grupurile organizate reprezinta deci structuri de pozitii pregatite pentru a atinge anumite scopuri. Fiecare statut fiind o parte a unui mare sistem de statute, nici unul din ele nu are semnificatie in afara celor de care este legat. Astfel, statutul de mama nu poate exista in afara celui de copil, nici cel de lider in afara celui de membru. Fiecare statut sau pozitie demarcheaza una sau mai multe pozitii cu care se afla in relatie.

In contexte sociale diferite avem de-a face cu functii foarte diferite ale unuia si aceluiasi statut. Astfel, in unele societati, functia statutului de copil este pur si simplu aceea a pregatirii pentru varsta adulta, in timp ce in altele, sensul ei consta in a fi o perioada de viata lipsita de griji, inainte de a incepe responsabilitatile adultului.

Factorii care stau la baza atribuirii de statute indivizilor variaza si ei foarte mult. Uneori indivizii sunt plasati in anumite pozitii in virtutea unor factori asupra carora ei nu au nici un control, de pilda varsta si sexul (statutul copilului sau al batranului, al femeii sau al barbatului). Alte pozitii (de pilda, aceea de conducator al unei intreprinderi sau al unei institutii) se acorda pe baza reusitei individuale. Primele sunt statute (pozitii) prescrise, celelalte pozitii castigate.

Prin urmare, statutul exprima persoana ca membru al societatii, exprima indatoririle, drepturile si obligatiile persoanei. El prescrie cu precizie comportamentul individului in viata sociala si comportamentul altora fata de sine, ii da individului definitia lui sociala. Desemnand comportamentele individului care sunt primite, aprobate de catre cei din jur, cat si acele comportamente ale celor din jur care trebuie sa fie asteptate si acceptate de individ cu satisfactie, statutul se manifesta ca sursa a sentimentului de satisfactie personala, ca un sistem protector care ii permite individului sa avanseze cu incredere in viata.

2. Notiunea de rol

Pozitiile ocupate de persoane sunt ele au o semnificatie numai in raport cu alte pozitii. Aceasta semnificatie rezida in relatiile de rol pe care un grup sau o societate le prescrie in raport cu doua sau mai multe pozitii. Din orice pozitie decurg relatii de reciprocitate si complementaritate. Asa, de pilda, semnificatia pozitiei de sot rezida nu numai in prescriptiile privind comportamentul sau in raport cu sotia, ci si de prescriptiile care se adreseaza sotiei in raport cu sotul. La fel stau lucrurile si in cazul altor cupluri interpersonale: medic-bolnav, cumparator-vanzator, sef-subordonat etc.

Faptul acesta, al reciprocitatii si complementaritatii relatiei, se cuprinde in notiunea de rol, care este strans legata de aceea de statut si care exprima, intr-un fel, reversul statutului: ansamblul comportamentelor pe care altii le asteapta in mod legitim de la noi. De pilda, comportamentele pe care le asteapta elevul de la profesor, bolnavul de la medic, cumparatorul de la vanzator alcatuiesc rolul profesorului, al medicului, al vanzatorului.

Relatiile de rol vizeaza comportamentele si atitudinile membrilor grupului. Putem descrie, de pilda, un grup militar format din 9-10 subordonati si un comandant in termenii relatiei de egalitate dintre subordonati si de "emitere-receptare" de ordine intre comandant si subaltern. Aceste relatii sunt foarte asemanatoare de la o unitate militara la alta, oricare ar fi personalitatile membrilor. Relatia de rol dintre mama si copil este urmatoarea: mama ofera si copilul primeste asistenta sub forma de ingrijire, protectie si invatare. Se poate vorbi de un rol general, fundamental si de roluri particulare, specifice. In cadrul relatiei dintre mama si copil, rolul fundamental al mamei este dominat de asistenta oferita propriului copil, dar pentru a conserva aceasta relatie, ea trebuie sa indeplineasca o serie de roluri particulare in raport cu alte persoane, de pilda, in raport cu copiii vecinilor, cu invatatorul, cu medicul. Si intr-un caz si in altul, rolul mamei ne trimite la contributia ei comportamentala, la relatiile cu ceilalti oameni, in masura in care acestea influenteaza asupra copilului ei intr-o maniera sau alta.

Termenul de rol poate avea un sens larg, vizand normele generale ale contributiei pe care trebuie s-o aduca un individ la o relatie comportamentala. De pilda, afectiunea, ajutorul, fidelitatea sexuala exprima calitatile pe care trebuie sa le aiba unul sau altul din membrii cuplului conjugal. In acest caz, rolul se apropie de statut, fiind vorba de elemente idealizate sau prescrise. Termenul de rol poate avea si un sens mai limitat, referindu-se la regularitatea reala a comportamentului indivizilor aflati in interactiune. Este vorba, in acest caz, nu de roluri prescrise, ci de roluri emergente. Insa, oricare ar fi acceptiunea care i s-ar da, rolul fie el ideal sau real general sau specific, prescris sau emergent - ne trimite la constantele de comportament ale individului care isi aduce contributia la o relatie mai mult sau mai putin stabila cu ceilalti indivizi.

3. Relatia dintre statut, rol si comportamentul persoanei

Dupa cum s-a mai aratat, statutul exprima pozitia sociala a persoanei. Rolul reprezinta indeplinirea statutului, intrarea persoanei intr-o activitate prin care se asigura realizarea functiilor statutului. Desigur, ocupand o anumita pozitie, persoana este influentata de solicitarile, prescriptiile si obligatiile asociate pozitiei respective, insa interpretarea rolului decurgand din statut se face in functie de complexul insusirilor psihice subiective ale persoanei. Cineva ocupand, sa zicem, pozitia de medic (statutul sau), se poate raporta formal la obligatiile sale (o modalitate de indeplinire a statutului), sau poate vedea in aceasta tot sensul vietii sale (o alta modalitate de indeplinire a statutului). Activismul persoanei se desfasoara in jurul statutului si include rolul.

Rolul - dupa aprecierea lui Ralf Linton - reprezinta aspectul dinamic al statutului. Rolul insa este legat nu numai de statut, ci si de calitatile psihice ale persoanei. Din punctul de vedere al rolului, persoana apare ca o organizare de actiuni, in care este inclusa o organizare de calitati. Desfasurandu-se atat in directia statutului (notiune predominant sociologica) cat si in directia comportamentului persoanei, rolul apare ca o veriga de legatura intre fenomenele sociale si fenomenele psihologice.

Iata cum ar arata, intuitiv, relatiile dintre termenii amintiti mai sus (fig.5.).

	Solicitari, sarcini, obligatii in  mediul social

Solicita 

Fig.nr.5. Relatiile dintre statut, rol, persoana, comportament (dupa G. Allport)

Dupa cum reiese din schema, rolurile se definesc dupa criteriul asteptarii si dupa aprecierea realizarilor in sistemul social. Intelegerea, acceptarea si indeplinirea rolului suporta, in primul rand, influenta prescriptiilor statutului, dar, asa cum arata schema, ele depind si de conditiile interne ale persoanei (preferinte, capacitati, motive) si de tot felul de alte caracteristici personale (cum sunt, de pilda, cele de varsta si de sex), care adesea pot sa fie incompatibile cu prescriptiile statutului, ceea ce confirma faptul ca, persoana nu este numai un ansamblu de relatii sociale, ci si un subiect activ care transforma aceste relatii. Comportamentul real al individului, care ocupa o pozitie determinata, poate sa nu se conformeze decat partial prescriptiei, sau poate sa se abata de la ea intr-un chip radical. Individul, fie ca se conformeaza sau nu prescriptiei, se adapteaza la aceasta intr-un mod al sau propriu, operand un fel de compromis intre ceea ce dovedeste si ceea ce este posibil. De aceea, cand cautam regularitati in relatiile comportamentale ale unui individ cu alti indivizi, trebuie sa tinem seama de toate aceste influente. Sa luam un exemplu. La o anumita ora, individul A are o intrevedere, sa zicem, cu un specialist intr-un anumit domeniu de cercetare; o jumatate de ora mai tarziu, el dicteaza secretarei un text la masina; dupa 2 ore, el participa la un dejun impreuna cu specialistul; seara ia masa si danseaza cu sotia intr-un local. In fiecare din aceste situatii, A este in relatii cu o alta persoana. Fiecare din aceste patru situatii il incita la activitati complet diferite, insa un observator atent va putea consemna anumite caracteristici care apar cu regularitate in comportamentul lui A, in toate cele patru situatii. O asemenea organizare si regularitate in comportament este conditionata de trasaturile de personalitate. O alta persoana, B, locuieste intr-o localitate vecina si ocupa un post foarte asemanator cu cel al lui A. Ca atare, in cursul aceleiasi zile, il putem gasi angajat in tipuri de situatii asemanatoare fiind, pe rand, partener de discutii oficiale, gazda, sot. Anumite comportamente ale lui B sunt aceleasi ca si ale lui A, in situatii comparabile, insa in multe privinte ele difera. Maniera de a participa la discutii, de a dicta secretarei, de a-si manifesta ospitalitatea, de a-si petrece seara cu sotia reprezinta o trasatura proprie fiecaruia. Cu toate acestea, in ciuda deosebirilor dintre cele doua persoane si dintre fiecare dintre acestea si o a treia persoana, C, care, intr-o a treia localitate, strabate in aceeasi zi aceleasi situatii, vom recunoaste anumite asemanari in comportamentul celor trei persoane in fiecare situatie.

Exista, deci, o regularitate in comportamentul fiecaruia in situatii diferite si, concomitent, o regularitate in comportamentul celor trei persoane implicate in aceeasi situatie.

Se poate vorbi de doua tipuri de regularitate, care arata ca putem studia cele douasprezece episoade de comportament apartinand a trei persoane, fie intr-un cadru de coerenta individuala, independent de relatiile de rol, fie intr-un cadru de coerenta, de rol, independent de indivizi si de particularitatile lor personale. Indeplinirea efectiva a rolului (comportamentul) poate evolua de la forme determinate aproape integral de factorii de personalitate (desfasurarea rolului in directia trasaturilor psihice ale persoanei) pana la forme determinate aproape integral de prescriptiile statutului (desfasurarea rolului in directia statutului). Recurgand la o alta schema, am putea reda astfel aceasta evolutie (fig.6.):

Determinari in

principal

personale

Determinari

in principal

pozitionale