SENSIBILITATEA
SI LEGILE EI
1. Definitia
sensibilitatii
Sensibilitatea este premisa naturala a vietii
psihice. Ea a aparut filogenetic relativ tarziu, o data cu
aparitia regnului animal, pe baza excitabilitatii primare sau
iritabilitatii.
Prin excitabilitate intelegem proprietatea organismelor
de a inregistra si raspunde la actiunea stimulilor
biologiceste necesari (alimentari, de reproducere, nocivi). Ea
reprezinta modalitatea principala prin care plantele se
relationeaza cu mediul.
Sensibilitatea este acea proprietate care permite inregistrarea
si raspunsul adaptativ nu numai la actiunea stimulilor
biologiceste necesari ci si la actiunea stimulilor in sine
neutri sau indiferenti (lumina, sunet, culoare, forma,
pozitie spatiala, intervale temporare etc.), dar care pot
dobandi rol de semnale in raport cu cei dintai. Asadar, retinem
ca sensibilitatea are nu numai o functie
reflectorie-constatativa, ci si una de semnalizare si asociere
temporara intre stimulii indiferenti si cei biologiceste
necesari. Si daca excitabilitatea este proprie
oricarei celule vii, sensibilitatea devine apanajul unor analizatori.
Aceste structuri, in forma embrionar-primitiva la primele organisme
animale, vor cunoaste un amplu proces de dezvoltare, diversificare si
perfectionare in filogeneza.
La om, sensibilitatea are organizarea cea mai complexa,
ea realizandu-se prin intermediul unor structuri inalt diferentiate
si specializate pe care le numim sisteme de integrare senzoriala sau
analizatori.
Un analizator este unitatea functionala a cinci
verigi principale:
1) veriga receptoare periferica prin care se
capteaza stimulii modali specifici si ii codifica in impulsuri
nervoase;
2) veriga de conducere specifica si centrii
subcorticali de proiectie (la nivelul diencefalului - nucleii talamici;
3) veriga de conducere specifica si zonele corticale
de proiectie - care transforma codurile nervoase in senzatie
constienta;
4) conexiunea inversa cortico-subcorticala, prin
care se regleaza functionarea analizatorului in concordanta
cu particularitatile situatiei obiective date;
5) veriga nespecifica (fasciculele si centrii
substantei reticulate), care asigura activarea global-difuza a
scoartei cerebrale, necesara pentru procesarea stimulului
Analizatorul constituie mecanismul prin care se
realizeaza procesele senzoriale-senzatiile si perceptiile.
Fiecare analizator
s-a specializat, in cursul evolutiei filogenetice, in receptarea si
prelucrarea (procesarea) unei anumite categorii de stimuli-luminosi,
acustici, mecanici, termici, chimici. Acesti stimuli se numesc specifici
sau modali, pentru a-i delimita de cei universali (nespecifici), cum este
socul mecanic si curentul electric.
Retinem: pentru a studia activitatea unui analizator
trebuie sa folosim stimulul sau modal specific, iar nu un stimul
nespecific (curent electric).
2. Pragurile senzoriale
Sensibilitatea nu se prezinta ca un punct, ci ca un
continuum, delimitat de un minim si un maxim: minim maxim
Cele doua capete extreme ale continuum-ului se numesc
praguri senzoriale absolute: inferior si superior.
Pragul absolut inferior exprima intensitatea minima
pe care trebuie s-o aiba stimulul specific pentru a provoca o
senzatie specifica abia constientizabila, pragul absolut
superior exprima intensitatea maxima a stimulului modal care
continua inca sa mai produca o senzatie specifica
(dincolo de aceasta apare senzatia nespecifica de durere).
Intre pragurile absolute se situeaza pragurile
diferentiale, care exprima ratiile ce trebuie adaugate la
intensitatile initiale pentru a determina cresteri abia
constientizabile ale intensitatii senzatiilor.
3.. Legile sensibilitatii
Starea si dinamica sensibilitatii umane sunt
guvernate de trei categorii de legi: a) psihofizice; b) psihofiziologice; c)
socioculturale. Legile psihofizice reflecta raportul dintre nivelul
sensibilitatii si intensitatea stimulilor modali specifici. Sunt
doua asemenea legi: Legea Bouguer-Weber si legea Weber-Fechner. Prima
lege se aplica pragurilor absolute si postuleaza ca
valoarea pragului absolut se afla in raport invers proportional cu
nivelul sensibilitatii:
....E = nivelul sensibilitatii; S = valoarea
pragului exprimata in intensitatea stimulului. Cea de-a doua lege
vizeaza sensibilitatea diferentiala si pragurile
diferentiale si este data de formula: ....Δx =
ratia ce trebuie adaugata la intensitatea initiala, x
= intensitatea initiala, k = constanta. Ar rezulta ca
valoarea pragurilor diferentiale este constanta pe toata
intinderea sensibilitatii. (Valorile calculate ale raportului .....
sunt: .... pentru sensibilitatea auditiva, .... pentru sensibilitatea tactila,
... lucsi, pentru sensibilitatea vizuala. Cercetarile ulterioare
au aratat ca legea Weber-Fechner se verifica numai pentru
intensitatile medii.
Legile psihofiziologice reflecta fenomenele care au loc
in cadrul analizatorilor in cursul functionarii si
interactiunii dintre ei. In aceasta categorie includem:
· legea adaptarii - exprima modificarea, in sensul
cresterii sau descresterii, a sensibilitatii unui
analizator sub actiunea indelungata a stimulului ;
· legea sensibilizarii = cresterea nivelului
sensibilitatii in cadrul unui analizator, ca urmare a stimularii
altui analizator;
· legea depresiei = scaderea nivelului
sensibilitatii in cadrul unui analizator, ca urmare a stimularii
altui analizator;
· legea contrastului = cresterea acuitatii in
raport cu actiunea altui stimul (exemplu, senzatia de negru este mai
puternica atunci cand percepe o figura neagra pe fond alb decat
atunci cand percepem aceeasi figura pe fond gri sau albastru),
· legea compensatiei = cresterea
sensibilitatii in cadrul unui analizator in lipsa altui analizator
(exemplu, dezvoltarea superioara a sensibilitatii tactile la
nevazatori);
· legea exercitiului = cresterea nivelului
sensibilitatii prin solicitare sistematica, indelungata.
Legile socio-culturale exprima dependenta
dezvoltarii sensibilitatii umane de influenta factorilor
socio-culturali. Exista trei asemenea legi mai importante:
· legea profesionalizarii = dezvoltarea
selectiv-preferentiala a unor modalitati senzoriale in
cursul pregatirii si exercitarii unor profesii muzicale,
plastice, tehnice, medicale etc.;
· legea estetizarii si semantizarii = modelarea
si functionarea sensibilitatii umane in general in raport
cu doi factori socioculturali importanti; frumosul si
semnificatia (in perceperea obiectelor naturale sau artificiale
mecanismele noastre cerebrale releva, odata cu identitatea, latura
lor estetica si semnificatia);
· legea verbalizarii = includerea in mod necesar si
automat a cuvantului atat in actul de percepere a stimulului, cat si in
fixarea-vehicularea rezultatului lui - imaginea sau modelul informational
intern.
2. Intrebari de
autoevaluare
1. In ce consta deosebirea dintre excitabilitate si
sensibilitate?
2. Ce este analizatorul?
3. Ce este pragul absolut inferior?
4. Ce este pragul diferential?
5. In ce segment al intensitatilor se aplica
legea Weber-Fechner?
6. Carei categorii de legi apartine legea
adaptarii?
R a s p u n s u r i:
1. Excitabilitatea se leaga numai de actiunea
stimulilor biologiceste necesari, in vreme ce sensibilitatea se leaga
si de actiunea stimulilor in sine indiferenti.
2. Mecanismul neurofiziologic al sensibilitatii
si al senzatiilor si perceptiilor.
3. Intensitatea minima a stimulului specifica
necesara pentru a provoca o senzatie abia constientizabila.
4. Fractiunea sau doza ce trebuie adaugata la
intensitatea initiala a stimulului modal specific pentru a
obtine o crestere abia constientizabila a
intensitatii senzatiei.
5. In segmentul
intensitatilor medii.
6. Legilor psihofiziologice.
In
1985, un absolvent al unui colegiu de arte liberale alternative din Statele
Unite a scris o lucrare de dizertatie in care se includea termenul de "inteligenta
emotionala".
Mai tarziu, in 1990, a fost publicata
lucrarea a doi profesori americani, John Mayer si Peter Salovey, sub forma
a doua articole intr-o publicatie academica. Mayer
(Universitatea din New Hampshire) si Salovey (Yale), incercau sa dezvolte
o metoda stiintifica de masurare a diferentelor
dintre oameni in ceea ce priveste abilitatile in domeniul
emotiilor. Ei au descoperit ca unii oameni sunt mai priceputi in
identificarea propriilor sentimente, a sentimentelor celor din jur si in rezolvarea
problemelor cu conotatii emotionale.
In ultimii zece ani, acesti doi profesori au
dezvoltat doua teste care incearca sa masoare cat mai exact
ceea ce ei numesc "inteligenta noastra emotionala". Din
cauza ca aproape toate scrierile lor s-au facut in mediul
academic, numele si rezultatele cercetarilor lor nu sunt foarte
cunoscute.
In
schimb, persoana al carui nume este cel mai des asociat cu termenul de
"inteligenta emotionala" este un scriitor din New York, pe
nume Daniel Goleman. Inainte de a deveni faimos, Goleman a scris mai multe articole
in revista Popular Psychology si apoi, pentru ziarul New York Times. La
sfarsitul anului 1994, inceputul anului 1995 era evident ca avea de
gand sa scrie o carte despre conceptul "literatura emotionala".
Pentru a se documenta, acesta a facut mai multe vizite in scoli
pentru a vedea ce programe deruleaza pentru dezvoltarea literaturii emotionale. A studiat mult si
materiale in ceea ce priveste emotiil
