la Psihologie socialǎ experimentalǎ

UNIVERSITATEA "TIBISCUS" DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

MASTER:  "Metode si instrumente actuale de evaluare in psihologie"

Referat la disciplina:

Psihologie socialǎ experimentalǎ

TEME:

1.Aspecte deontologice ale demersului de abordare experimentalǎ a fenomenelor sociale.

2.     Imaginati un model experimental care sa puna in evidenta efectul de facilitare a comunicarii in doua conditii experimentale:

- interactiunea mediata,

- interactiunea de tip "face - to - face".

1.    Aspecte deontologice ale demersului de abordare experimentalǎ a fenomenelor sociale.

Activitatea cu caracter experimental a psihologului poate genera conflicte de interese, probleme legate de echitate, corectitudine si morala. Din acest motiv, el trebuie sa acorde o atentie speciala relatiilor sale cu subiectii investigati in scopuri stiintifice sau afectati de activitatea sa ca si practician.

Acest context impune respectarea de norme reglementate prin codul deontologic, intemeiat pe oglindirea etica si pe capacitatea de discernamant, avand la baza urmatoarelor principii:

necesitatea de a proteja intimitatea subiectilor prin practica consimtirea celui informat;

subiectii nu trebuie expusi unui stress inutil, manipularii sau riscului;

cercetatorul poarta raspunderea pentru confidentialitatea oricarei informatii care poate duce la identificarea subiectilor;

cercetatorul sa nu de-a dovada de aroganta in tratarea subiectilor, justificandu-si actiunile prin dorinta de a descoperi adevarul;

consimtamantul informat - este impor­tant ca fiecare participant la un studiu psihologic sa fie complet informat despre continutul studiului si sa-si dea acceptul pentru a lua parte la experiment;

psihologul isi mentine competentele prin cunostinte teoretice aduse la zi, printr-o formare continua, pentru a discerne implicarea sa personala in intelegerea celuilalt;

refuza orice interventie atunci cand stie ca nu are competenta necesara;

respectarea scopului asumat - dispozitivele metodologice puse la punct de psiholog raspund motivelor interventiilor sale si numai lor;

independenta profesionala - psihologul nu-si poate pierde sub nici o forma independenta necesara exercitarii profesiei sale;

competenta - cel mai important lucru este acela ca cercetatorii trebuie sa se incadreze in propriile limite de competente;

conduita - rusinea, durerea si stresul trebuie evitate.

Asociatia Americana de Psihologie (APA) a formulat zece principii generale privind efectuarea cercetarilor cu subiecti umani:

1. Cand ia hotararea de a efectua un studiu, cercetatorul are responsabilitatea de a efectua o evaluare atenta a gradului de acceptabilitate a acestuia din punct de vedere etic.

2. Cercetatorul are obligatia sa evalueze daca participantul va fi un "subiect cu risc major" sau unul cu un "risc minimal".

3. Cercetatorul isi asuma intotdeauna responsabilitatea de a asigura un instructaj din punct de vedere etic in cadrul cercetarii.

4. Cu exceptia cercetarii "cu risc minim" asumat, investigatorul stabileste un acord clar si corect cu subiectii, anterior participarii lor, care sa clarifice obligatiile si responsabilitatile fiecaruia. Cercetatorul are obligatia  de a respecta toate promisiunile si angajamentele incluse in acel angajament. Cercetatorul va informa participantii asupra tuturor aspectelor cercetarii care ar fi de asteptat - in mod rezonabil - sa influenteze dorinta de a participa si va explica toate celelalte aspecte ale cercetarii care ii intereseaza pe participanti.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

5. Cerintele metodologice ale unui studiu pretind uneori cercetatorului sa recurga la ascunderea sau la falsificarea unor aspecte care vor fi dezvaluite subiectilor. Inaintea desfasurarii efective a unui asemenea studiu, cercetatorul are  sarcina speciala; (1) de a verifica daca folosirea unor asemenea tehnici este justificata prin valoarea prospectiva stiintifica, educationala implicata; (2) de a verifica daca nu exista si alte proceduri disponibile care nu uzeaza de ascunderea sau de falsificarea unor aspecte ale cercetarii; si (3) sa se asigure daca subiectilor li s-au oferit toate explicatiile necesare, in timpul cel mai scurt cu putinta.

6. Cercetatorul va respecta libertatea individuala privind refuzul de a participa la sau a se retrage din experiment in orice moment.

7. Cercetatorul va proteja participantii de orice disconfort mental sau fizic, vatamare sau pericol care poate surveni ca urmare a tehnicilor de cercetare. Daca exista riscul unor astfel de consecinte, cercetatorul va informa participantii de acest lucru.

8. Dupa adunarea datelor cercetatorul va furniza participantilor toate datele necesare despre natura studiului si va inlatura toate ideile eronate care ar putea sa apara.

9. Atunci cand procedurile de cercetare dau nastere la consecinte nedorite pentru subiectul participant, cercetatorul are responsabilitatea de a detecta si de a indeparta sau de a corecta aceste consecinte, inclusiv efectele pe termen lung.

10. Informatia despre subiectul cercetarii obtinuta in timpul desfasurarii acesteia este confidentiala, cu exceptia cazului in care - in prealabil - s-a ajuns la o alta intelegere.

TEMA:

2. Imaginati un model experimental care sa puna in evidenta efectul de facilitare a comunicarii in doua conditii experimentale:

- interactiunea mediata

- interactiunea de tip "face - to - face"

Interactiunea umana a fost definita ca un proces de dependenta activa, reciproca si fundamentala intre indivizi, membri ai unui grup social prin care actele unuia se rasfrag asupra comportamentului celuilalt. Fiecare partener controleaza (si chiar manipuleaza) o anumita parte a activitatii celuilalt. Altfel spus, interactiunea trebuie inteleasa ca influentare a unei persoane de catre activitatea alteia.

Potrivit DEX-ului online "INTERACTIUNE inseamna: "Forma de legatura a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestata printr-o influentare, conditionare sau actiune cauzala reciproca." In definirea conceptului de comunicare, unii autori considera ca exista sinonimul "interactiune", deoarece, in procesul comunicational, functioneaza mecanismul de declansare a unei reactii. Conceptele de "comunicare" si "comportament" au, din aceasta perspectiva, acelasi inteles, iar "interactiunea" reprezinta desfasurarea alternativa de comunicatie in relatiile interpersonale. Transmiterea si perceperea mesajului individual constituie, in acest caz, procesul de comunicare.

Unii autori sunt de parere ca interactiunea si comunicarea reprezinta doua procedee total diferite, deoarece interactiunea trimite la caracteristici pur formale, in timp ce comunicarea se refera la aspecte de continut.

Intr-o definire din perspectiva psihologiei sociale, interactiunea umana este o categorie fundamentala a acesteia, iar comunicarea interumana trebuie interpretata ca o expresie particulara a interactiunii sociale.

Din definitia data de M. Weber comunicarii reiese ca interactiunea si comunicarea reprezinta doua tipuri de actiuni sociale. Termenul care are sfera de referire mai larga este cel de interactiune, acesta fiind inteles ca sinonim pentru actiunea sociala, in timp ce comunicarea reprezinta o interactiune sau o actiune sociala care are loc cu ajutorul unor simboluri.

Conditiile de definire a interactiunilor au in vedere si aspectele:

1. caracterul psihologic atesta faptul ca la infaptuirea actului respectiv participa intregul sistem de personalitate al indivizilor implicati in vederea obtinerii reciprocitatii;

2.  caracterul constient, presupune implicarea in actul respectiv a persoanei constienta de sine si de celalalt, de nevoile si de asteptarile reciproce;

3. caracterul direct atesta importanta sau necesitatea unui minim contact perceptiv intre parteneri, contactul 'fata in fata'.

Experiment

Descrierea experimentului: in cadrul experimentului se va studia eficienta a doua grupuri de studenti de la Universitatea Tibiscus din Timisoara, anul III, Psihologie, cu ocazia demararii programului "Timisoara, un oras curat", eficienta evaluata prin numarul de persoane care vor participa la activitatile ce vizeaza curatenia orasului .

Ambele grupuri de studenti prezinta timisorenilor acelasi plan de desfasurare a programului,  aceleasi argumente, motivatii, obievtive si cu aceleasi nivel de importanta pentru comunitate, dar cu modul de abordare diferit, si anume:

Grupul  de studenti A foloseste metoda de interventie directa, pe strada, institutii, prin discutii dar oferirea de pliante ce contin informatii legate actiunea ce va avea loc ( studentii se deplaseaza la scoli, universitati, societati comerciale, centre comerciale, utilizand metoda de comunicare "face to face" );

Grupul B foloseste un "call center", unde studentii acestui grup abordeaza problema curateniei orasului precum si prezentarea programul actiunii "Timisoara, un oras curat" (grupul B din "call center" folosesc metoda de comunicare mediata prin intermediul telefonului).

Obiectiv: studierea eficientei metodei de comunicare "face to face" comparativ cu cea mediata.

Grupul experimental este alcatuit din 15 de studenti din "call center", care utilizeaza metoda de comunicare mediata prin intermediul telefonului.

Grupul de control este constituit din 15 de studenti care utilizeaza metoda de comunicare "face to face".

Subiectii apartinand celor doua grupuri ( experimental si de control ) au fost obtinuti prin selectie aleatoare din populatiile de referinta reprezentate de totalitatea studentilor de la  Universitatea Tibiscus din Timisoara, anul III, Psihologie.

Exista doua conditii experimentale:

Promovare directa ( prin comunicare  "face to face" );

Promovarea prin intermediul telefonului ( prin comunicare mediata ).

Variabila independenta (VI) este reprezentata de modul de interactiune, avand doua modalitati: abordare directa si abordare prin intermediul telefonului.

Variabilele dependente (VD) sunt reprezentate de:

Numarul de participanti la actiune;

numarul de inscrieri ca participanti la actiune.

Ipoteza 1: exista diferente in privinta numarul de participanti la actiune in functie de metoda de interactiune utilizata de cele doua grupuri.

Ipoteza 2: exista diferente in privinta numarului de inscrieri pe listele de participanti in functie de metoda de abordare utilizata de cele doua grupuri.

Instrumentul statistic utilizat pentru verificarea ipotezelor este Testul T pentru compararea mediilor esantioanelor perechi.

Concluzii:

Numarul de participanti la actiune este mai mare in cazul abordarii directe, in care studentii utilizeaza metoda de comunicare "face to face", decat in cazul abordarii prin intermediul telefonului (care utilizeaza metoda de comunicare mediata ).

Numarul de inscrieri pe listele de participare la actiune este mai mare in cazul interactiunii directe, in care studentii utilizeaza metoda de comunicare "face to face", decat in cazul abordarii prin intermediul telefonului (care utilizeaza metoda de comunicare mediata ).

In ambele cazuri metoda de comunicare directa "face to face" si-a dovedit superioritatea in indeplinirea obiectivelor,  prin faptul ca studentii au putut utiliza in demersul lor persuasiv si limbajul nonverbal.

Bibliografie:

Golu, P., 2000, Fundamentele psihologiei sociale, Constanta, Editura ex Ponto,

Radu, I. (coord.), 1994, Psihologie sociala, Cluj-Napoca, Ed. Exe SRL,

Chelcea S., 1982, Experimentul psihosociologic, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,

Malim, T., 2003, Psihologie sociala Editura tehnica, Bucuresti,