Recrutarea si pregatirea corpului didactic pentru orbi

Recrutarea si pregatirea corpului didactic pentru orbi

In Franta, nu se cere pentru invatatorii de orbi nici o pregatire prealabila organizata, care de cele mai multe ori sunt ei insisi orbi,. Sub acest aspect invatamantul francez era sub orice critica - dupa opinia exprimata de dr. Gh. Crainiceanu.

In Italia, la Institutul din Milano, din 30 de invatatori, a treia parte sunt orbi.

In Austria, marele tiflopedagog vienez A. Mell, director al Institutului de orbi din Viena, pretindea pentru educatorii de orbi urmatoarele:

(1) educatie generala complecta,

(2) conceptii pedagogice bune,

(3) practica in scolile generale,

(4) cultura practica de invatator intr-o scoala de orbi timp de minimum doi ani;

(5) cultura mai inalta pentru cel ce vrea sa predea instructie scolara mai superioara, ceea ce presupune frecventarea unui curs cu examen de maturitate la o academie sau universitate.

In Germania, erau aceleasi cerinte ca cele mentionate pentru Austria.

In Anglia, formarea invatatorilor era socotita ca excelenta, ei trebuiau sa depuna un examen din: scrierea Braille, aritmetica pentru orbi, istoricul instruirii orbilor, teoria educatiei referitoare la orbi, o tema din cele noua sectii speciale, practica de instruire. In urma examenului se obtinea un certificat care dadea dreptul de a instrui si vazatori si orbi. Si profesorii erau obligati sa depuna examen de specialitate.

In S.U.A., directorul Institutului Perkins, Edward Allen, relateaza ca primul curs normal sistematic privind educarea copiilor orbi s-a facut in vara anului 1921 la Institutul pentru formarea invatatorilor George Peabody din Nashville, Tennesse si a tinut 6 saptamani, unde s-au prezentat prelegeri despre istoricul general al problemei orbilor; apoi, s-a facut pregatire manuala si instructia copiilor cu vedere slaba. S-a mai organizat un curs de vacanta la care au urmat invatatorii deprinsi deja cu invatamantul orbilor. Pregatire la o scoala normala sau la o universitate era recunoscuta. La Universitatea Havard s-a tinut un semicurs despre educarea orbilor (3 ore pe saptamana, in lunile octombrie-februarie), la care au participat 11 invatatori din clase de semiorbi din Boston, ca si invatatori si studenti plasati la Institutul Perkins; unii erau veniti din diferite tari si formau clasa internationala. Acestora le-a stat la dispozitie si colectia Blindiana. Aceste cursuri au continuat si in anii urmatori. Trebuie apreciat ca universitatile americane erau mai apropiate de problemele scolilor, de problemele pedagogiei scolare, fata de universitatile europene.

Este de remarcat ca in scolile americane educatia in scolile de orbi se face mai mult de catre  femei.

O problema care s-a pus mereu in educatia orbilor a fost aceea daca aceasta sa se faca de un corp didactic cu vedere sau de catre cei nevazatori. In 1841 la Frankfurt s-a infiintat un institut pentru instructia intelectuala si manuala a orbilor, cea din urma fiind incredintata orbului Huth din Dresda; acesta insa dupa doi ani a fost concediat ca necorespunzator. Institutul de orbi din Linz avea inca de la crearea sa (1824) pedagogi vazatori, pe care insa in 1845 i-a concediat si ia inlocuit cu institutori orbi speciali.

La Madrid, toti profesorii, cu o exceptie, sunt cu vedere. In Franta, Anglia si SUA se prefera institutorii orbi. Deja Haüy a recunoscut ce mare avantaj mare pot oferi institutorii orbi pentru semenii lor. La Institutul national al tinerilor orbi din Paris lucrau 6 corepetitori orbi, dar numai dupa o jumatate de secol acestia au primit titlu de profesor. Kunz, directorul unui institut din Alsacia, la Congresul de la Frankfurt a spus urmatoarele:" Instruiti pe orbi pentru profesiunea de pedagog, daca aceasta va face placere, si apoi gasiti-le si servicii! Noua nu ne trebuiesc". Kunz nu poate uita ca Braille a fost orb, dar nu este un sustinator al sistemului francez cu institutori orbi, care trebuie sa fie insotiti de catre un supraveghetor vazator. Atunci cand a luat conducerea institutului a gasit aici invatatori orbi fara studii pedagogice, iar lucrurile mergeau asa de rau ca multi ani dupa aceea au fost resimtite consecintele. De aceea el nu poate fi convins de a avea la institut mai multi institutori orbi decat vazatori. Orbul Guilbeau, care a functionat 39 de ani la catedra de istorie si geografie de la Institutul tinerilor orbi din Paris, a scris:"Nu ascund faptul ca sub aspectul disciplinei suntem inferiori si ca avem nevoie de concursul vazatorilor. Aceasta uniune reprezinta forta si este cea care duce la o buna educatie".

Dr. Armitaj (Londra) sustine ca multe erori la cresterea orbilor vin de acolo ca aceasta a fost prea mult lasata pe mana vazatorilor. Un bun invatator orb bine instruit este mult mai in stare de a comunica elevilor sai ceea ce stie, deoarece el cunoaste prea bine greutatea pe care o au ei pentru a intelege tot si a urmari instructiunea data. In cazul lor este exclus sa se pretinda lucrari prea grele sau prea neinsemnate, pentru ca el cunoaste si urmareste cu simtul cel mai fin mersul studiilor lor. Afara de aceasta profesorul orb nu se induioseaza de defectul elevilor sai, ci cere de la acestia tot ceea ce el insusi a fost in stare sa duca la indeplinire, el cunoscand mult mai bine nevoile semenului sau si dand parerilor lor mai multa atentie decat le poate da un profesor vazator. In sfarsit, profesorul orb este pentru elevii sai orbi un exemplu viu, care le arata unde ii poate duce perseverenta si tenacitatea, astfel ca persoana sa le serveste de indemn si incurajare.